Horea Timiș, director executiv DSP Alba
Veșnica relansare a reformei în sănătate și efectele simțite de corpul medical le trăim ca un déjà vu continuu, de la un an la altul, încă de când am simțit sentimentul democrației, un fel de libertate, spun unii, iar alții – o condiție ce te clasifică în lumea civilizată.
Să vedem ce ne recomandă în lumea civilizată a democrației sănătății europene, cum ar fi suma alocată pentru cheltuielile în Sănătate pe cap de locuitor în jur de 600 de euro/an, în timp ce media europeană este în jur de 1.800 de euro, cam de trei ori mai mare. Iar noi suntem pe locul ultim în privința PIB-ului alocat sănătății, undeva la 3,5, cu o creștere anul acesta de 4,4, dar diferența de bani a fost folosită pentru plata polițelor istorice la medicamente, nereflectându-se în calitatea serviciilor medicale. Poate fi interpretat totuși un moment de start-up pentru Ministerul Sănătății. În timp ce țările europene au între 7% și 11% din PIB alocat sănătății și se confruntă cu o creștere a costurilor medicale fără precedent, cu un exod al medicilor și cu o luptă a maladiilor cronice pe fondul îmbătrânirii populației, noi ducem o luptă de supraviețuire și ne gândim cu stupoare la Directiva UE 24 care intră în vigoare din octombrie și permite ca orice asigurat să se trateze în orice țară europeană și să oblige statul să deconteze serviciile medicale. Deci despre ce vorbim? Vrem servicii occidentale și ne-am învățat să dăm exemplul AKH-ului, în loc să subliniem că suntem campioni ai supraviețuirii medicale, că avem cel mai performant serviciu de ambulanță din Europa la jumătate din banii alocați Sănătății, că avem niște eroi în fiecare spital care țin sistemul încă în picioare, și acesta este corpul medical românesc, atât de hulit într-un atac fără precedent, în ultimii ani, în media.
Medicul este începutul și sfârșitul, este vârful de piramidă în spatele căruia se creează sistemul care, în lipsa unei minime salarizări pe care o poate oferi statul, noi avem toți obligația și datoria unitară de a-i oferi un minim de RESPECT. Chiar dacă se discută creșterea veniturilor medicilor rezidenți și nu găsim 40 de milioane de euro în vistieria Ministerului Sănătății, eu zic că nici dublarea salariilor unui medic rezident nu va fi o soluție. Noul acord cu FMI a strecurat creșteri de taxe pentru sistemul sanitar, iar o țară întreagă a început să se inflameze la aflarea acestei vești. Cred că este cel mai rațional și normal lucru pe care trebuie să îl învățăm: ca să primești servicii de calitate, trebuie să le plătești, și sănătatea costă oriunde în lumea asta. Nu putem aștepta de la guvern un sistem de sănătate occidental performant, dacă nu suntem educați că noi, poporul, suntem cei care plătim și care trebuie să ieșim în stradă nu să ne plângem de taxe, ci să avem maturitatea să susținem sistemul sanitar și să avem curajul politic să ni-l asumăm. DA, sistemul de sănătate trebuie finanțat, DA, sistemul de sănătate trebuie să ajungă la 6% din PIB. Apoi putem vorbi de strategie de sănătate, putem vorbi de servicii medicale de calitate la stat, putem să discutăm de mărirea salariilor corpului medical, al rezidenților, de dezvoltare a programelor de sănătate naționale, de spitale cu circuite corespunzătoare.
Atât timp cât România se zbate între 3-4% PIB alocat Sănătății, strategia pe Sănătate va fi de supraviețuire, iar performanța sistemului sanitar nu va crește prin politici de sănătate și nicio reformă nu va fi capabilă să învingă piața liberă a serviciilor medicale. Acesta este primul principiu sine qua non al sistemului medical din România. Pentru acesta este nevoie de…..
