În România, numărul persoanelor cu boli cronice care trebuie să ia tratament de lungă durată, uneori chiar întreaga viață, este considerabil. Cele mai multe medicamente, mai ales cele pentru boli cronice, pot fi administrate fără supravegherea directă a personalului medical și fără ca pacientul să fie spitalizat. Diagnosticul de boală cronică nu îi motivează automat pe pacienți să urmeze protocolul terapeutic (să fie aderenți), de aceea echipele de specialiști trebuie să includă în planul de tratament și intervenții pentru prevenirea inaderenței și pentru redresarea pacienților cu probleme în aderență.
La nivelul comunității științifice internaționale este recunoscut faptul că „ameliorarea eficienței intervențiilor de menținere a aderenței poate avea un impact mai mare asupra sănătății populației decât orice alte îmbunătățiri aduse tratamentului medicamentos specific”. Clinicienii din România se ocupă de mulți ani de problemele legate de menținerea aderenței, au aplicat diverse teorii și au acumulat o experiență practică valoroasă. La rândul său, Centrul de Excelență Clinică HIV din Constanța, în cadrul căruia activează Fundația Baylor, a fost una dintre clinicile care au pus pe primul plan aderența și care au reușit să susțină pacienții în efortul lor de a face față provocărilor continue impuse de includerea tratamentului în stilul lor de viață. O abordare care s-a bucurat de succes la Baylor a fost combinarea cercetării cu practica pentru a îmbunătăți îngrijirea clinică cotidiană.
Această inițiativă este în acord cu recomandările internaționale de a institui intervenții bazate pe dovezi atât în medicina comportamentală, cât și în psihologia sănătății. În cadrul unor inițiative anterioare desfășurate la Baylor, echipa a lucrat pornind de la teorii științifice despre aderență și a reușit să dezvolte instrumente validate de măsurare a aderenței, care sunt în prezent folosite în practica clinică cotidiană pentru a ghida îngrijirea pacienților la Centrul de Excelență.
În acest context, realizarea manualului „Teoria și practica aderenței la tratament”, în colaborare cu Școala de Cercetare a Comunicării de la Universitatea din Amsterdam, a venit ca o materializare firească a acestei experiențe acumulate. „Manualul este expresia directă și firească a eforturilor echipei Centrului de Excelență Clinică HIV din Constanța, din cadrul Fundației Baylor, de a depăși abordarea intuitivă a non-aderenței la tratament, respectiv de a găsi metode validate științific în susținerea pacienților de a-și integra condiția și tratamentul în normalitatea vieții lor cotidiene, de a găsi un sens și un scop luptei lor de fiecare zi. Cuvintele oneste ale unuia dintre autori, Ana-Maria Schweitzer, potrivit căreia bunul simț și bunele intenții nu sunt suficiente, că formările în psihoterapie sunt necesare, dar nu și suficiente, indică maturitatea profesională, reflexivitatea și generozitatea care stau în spatele și în interiorul manualului”, susține prof. univ. dr. Adriana Băban, directorul Departamentului de psihologie de la Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei din Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
În dezvoltarea acestui manual, echipa a pornit de la o evaluare calitativă pe baza unor interviuri semistructurate cu psihologi clinicieni din diferite orașe din România. Scopul interviurilor a fost de a cartografia intervențiile deja folosite în clinici, astfel încât conținutul manualului să răspundă unor nevoi reale și actuale ale profesioniștilor care lucrează în prezent în acest domeniu.
Lucrarea se adresează masteranzilor și doctoranzilor în psihologie, psihologilor clinicieni, consilierilor, medicilor și cercetătorilor și este structurată în două mari părți:
– secțiunea teoretică, în care autorii își propun să consolideze cunoștințele legate de aderență ale cititorilor, aducând în prim-plan informații științifice la zi din domeniul psihologiei sănătății. În rândul intervențiilor care și-au dovedit eficiența sunt prezentate strategii formate doar din câteva elemente (cum ar fi măsurile de simplificare a regimului terapeutic), strategii mai complexe (care includ combinații de tehnici precum instruirea intensivă a pacienților, asigurarea de sesiuni de monitorizare directă sau telefonică, automonitorizarea asistată sau acordarea de recompense) sau chiar diferite intervenții mai apropiate de psihoterapie;
– secțiunea aplicativă, în cadrul căreia se exemplifică modul în care s-a dezvoltat o intervenție de susținere a aderenței, aplicând toți pașii și principiile științifice menționate în prima parte. Manualul descrie șase studii de caz, prezentând comparativ modul de lucru fundamentat teoretic versus cel empiric.
Manualul a fost elaborat de specialiști din cadrul Centrului Clinic de Excelență Baylor, în colaborare cu un cercetător din cadrul Școlii de Cercetare a Comunicării de la Universitatea din Amsterdam, și combină experiența clinică a cadrelor medicale din România cu noile idei teoretice şi metodologice apărute în cercetarea despre aderență, pentru a da naștere unei baze solide pentru realizarea de intervenții specializate pentru persoanele cu tratamente de lungă durată din România.
Publicația este importantă în peisajul științific din țara noastră pentru că, așa cum menționează și prof. Băban, “autorii reușesc cu succes să umple un gol în literatura psihologiei sănătății și celei clinice, a practicii medicale din România, eveniment așteptat de mult timp de specialiștii preocupați de viața și de starea de bine a pacienților cu boli cronice”.
Manualul a fost deja folosit pentru pregătirea intensivă a psihologilor și asistenților sociali care lucrează în spitalele din România, astfel de cursuri de specializare acreditate urmând a fi desfășurate de Baylor și în anul 2016. Materialul poate fi obținut contactând Fundația Baylor (www.baylor.ro) și, de asemenea, este disponibil pentru consultare la Biblioteca Națională din București, precum și la bibliotecile universitare din Cluj (Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” și Universitatea „Babeș-Bolyai”) — ISBN 978-973-0-18762-5.
În dezvoltarea acestui manual, echipa a pornit de la o evaluare calitativă pe baza unor interviuri semistructurate cu psihologi clinicieni din diferite orașe din România.
Ana-Maria Schweitzer, director executiv Fundația Baylor
Alexandra Dima, cercetător Universitatea din Amsterdam
