Interviu cu conf. dr. Dan Teleanu, șef secție Neurochirurgie 1, Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB).
Neurochirurgii trag un semnal de alarmă privind apariția unor tumori cerebrale la vârste din ce în ce mai scăzute. Pacienții au nevoi din ce în ce mai mari (atât din perspectiva conduitei terapeutice, cât și a recuperării ulterioare), iar medicii au nevoie de acces la cele mai noi tehnici și echipamente medicale, care pot schimba radical rezultatele operatorii. „Specialitatea noastră este dependentă de tehnologie, care, la fel ca în aproape orice domeniu, a avansat foarte mult în ultimii 20-30 de ani”, spune conf. dr. Dan Teleanu.
Care este perioada de apariție a tumorilor cerebrale?
În ultima perioadă, constatăm o recrudescență a apariției tumorilor. Sunt din ce în ce mai frecvente, atât cele benigne, cât mai ales cele maligne. Vorbim în special de metastazele cerebrale, dar și de tumorile maligne primare ale creierului care, din păcate, apar la vârste din ce în ce mai fragede. Perioada de apariție, de exemplu, a glioblastoamelor, care sunt forma cea mai malignă de tumoră primară a creierului, a scăzut cu aproape 10 ani. Dacă înainte le vedeam după 60-65 de ani, am început să le vedem de la vârsta de 45 de ani. Dacă s-ar cunoaște cauza apariției lor, s-ar găsi cu siguranță și un remediu. Sunt tot felul de ipoteze, începând de la iradiere în copilărie pentru o tricofiție a pielii capului și care favoriza apariția meningioamelor, până la acest telefon pe care îl folosim zi de zi și în cantitate nemăsurată, alimentație etc. Dar o cauză certă de apariție a tumorilor cerebrale, în general, nu se cunoaște.
Cât de important este un diagnostic precoce al tumorilor cerebrale?
Foarte important. Una e să descoperi o tumoră care are un diametru de 1 cm, și să începi să investighezi și să tratezi, și alta este să găsești trei-patru metastaze în cap sau o tumoră de 5 cm diametru și cu deficite neurologice consecutive. Stadiul în care ajunge un pacient la medic depinde foarte mult de educație. Printre măsurile primare de educare a pacienților se află adresarea la medic când au simptome ce pot fi legate de apariția acestor tumori cerebrale. Dar, din păcate, de multe ori pacienții vin foarte târziu.
Care este cea mai bună conduită terapeutică?
Important este să punem diagnosticul corect, să vedem dacă este o tumoră primară sau secundară, adică o metastază la care punctul de plecare este altul, și să aplicăm metoda terapeutică cea mai adecvată pacientului. Chiar dacă pacientul are o tumoră cerebrală, dacă e vârstnic și mai are și patologie asociată (e diabetic, hipertensiv etc.) tratamentul diferă. Într-un fel tratăm un pacient de 80 de ani cu tumoră cerebrală și altfel pe unul de 50 de ani. La un pacient trebuie să vedem starea lui biologică, dacă rezistă sau nu rezistă la o intervenție chirurgicală.
Accesul la inovație
În acest domeniu al intervențiilor chirurgicale apar tot timpul tehnici și echipamente noi. Cum stăm din punctul de vedere al accesului pacienților la astfel de tehnici și echipamente?
Specialitatea noastră este dependentă de tehnologie, care, aproape ca în orice domeniu, a avansat foarte mult în ultimii 20-30 de ani. Dacă acum 30 de ani, de exemplu, pentru o tumoră cerebrală făceam un abord larg, destul de delabrant, acum facem intervenții minim invazive, care sunt mult mai bine tolerate de către pacienți. Abordul minimal presupune incizii, mici, volete, ca să ajungi la ținta terapeutică, mult mai mici etc. Dar pentru asta ești dependent de tehnologie, de neuronavigație, de craniotom, de aspiratorul ultrasonic ș.a.m.d. Din fericire, suntem un spital dotat cu tehnologie. Sigur că întotdeauna este loc și de mai bine și ne zbatem să obținem acest mai bine.
Recent, cu sprijinul CEC Bank, am reușit să obținem o sponsorizare semnificativă de 87.000 de euro, cu care am achiziționat un aspirator ultrasonic. Noi avem un astfel de aspirator, dar acesta nou este de ultimă generație, cu performanțe superioare. De asemenea, am reușit să achiziționăm un nou craniotom modern, tehnologia evoluează rapid, cel pe care îl aveam în spital este unul mai vechi. Această aparatură ne ajută foarte mult în activitatea de zi cu zi, în beneficiul pacienților. De exemplu, craniotomul ne ajută să scurtăm foarte mult timpul operator. Îl folosim fie la tăierea osului ca să ajungem la patologia țintă, fie îl putem folosi ca o freză, chiar și în patologia de coloană, pentru tratamentul osului.
Aspiratorul ultrasonic e un echipament care, în același timp, triturează tumora și o și absoarbe. Din nou, se scurtează foarte mult timpii într-o intervenție chirurgicală. Una e să dureze o operație 7-8 ore și alta e să dureze 3 ore. Pentru pacienți, avantajele sunt multiple. Cu timpii aceștia reduși de intervenție, anestezia generală este mai scurtă, la fel și durata de spitalizare, rezultatele operatorii sunt mult mai bune, iar recuperarea este mult mai bună și mai rapidă.
Registrul, o urgență
Care este incidența tumorilor cerebrale?
Din păcate, nu avem un registru al tumorilor, ca să știm exact incidența. Ne luptăm de ani la rând să avem un astfel de registru național. Am făcut demersuri către Ministerul Sănătății referitor la acest lucru. Este important să știm incidența, prevalența, să putem face o predicție, să știm la ce să ne așteptăm. Cum spuneam, în ultima perioadă ne îngrijorează foarte tare scăderea vârstei de apariție a tumorilor maligne și prezența a din ce în ce mai multe tumori metastatice. Numai în secția Neurochirurgie 1 operăm aproximativ 250-300 de tumori pe an. Pacienții ajung la noi, în general, de pe axa Craiova-Constanța, dar avem și din alte zone ale țării, programările se fac cam cu o lună și jumătate-două luni înainte. Trebuie să ținem cont că suntem spital de urgență, cazurile urgente au prioritate.
Pentru că vorbeați de recuperarea mai rapidă – câți pacienți cu patologia pe care o tratați dvs. au nevoie ulterioară de recuperare? Au acces la astfel de servicii?
Nevoia de recuperare depinde de tipul de tumoră. Dacă este o tumoră benignă și pacientul n-are niciun fel de deficit neurologic, nu este nevoie de recuperare, viața continuă absolut normal. Problema este că avem foarte multă cazuistică de traumă, iar acești pacienți trebuie tratați în secțiile de recuperare după operație. În general, cam 80% dintre pacienții traumatici au nevoie de recuperare, ceea ce este foarte mult. Trebuie să existe centre de recuperare unde să poată merge pacienții după ce au fost tratați într-un spital cum este al nostru, de urgență. Aici avem o mare problemă, deoarece sunt insuficiente centrele existente.
de Valentina Grigore
