Politici de Sanatate

Specialiștii străini, uimiți că România reușește să trateze 5.000 de pacienți cu terapia fără interferon

10 noiembrie
12:37 2015
Specialiștii străini, uimiți că România reușește să trateze 5.000 de pacienți cu terapia fără interferon

Reputatul profesor Mihai Voiculescu, șeful Clinicii de medicină internă şi nefrologie a Institutului Clinic Fundeni, ne vorbește despre accesul pacienților la noua terapie fără interferon în hepatita C, unul dintre subiectele centrale ale celui de-Al 25-lea Congres al Asociației Române pentru Studiul Ficatului (ARSF), o organizație nonguvernamentală născută din dorința unor medici de a promova cât mai eficient noțiunile moderne despre bolile hepatice.

“Totul a pornit de la realitatea creșterii reale a numărului de îmbolnăviri ale ficatului din cauza a cel puțin doi factori. Un factor este legat de situația nefericită geografică pe care o avem privind răspândirea infecțiilor cu virusuri B, C, D și E. Suntem la răscruce de drumuri. Nu a fost foarte greu să importăm și să dezvoltăm infecții virusale după cel de-Al II-lea Război Mondial, vârfurile atingându-se în anii ’60 — ’70, când la modul de trasmitere prin mâini nespălate s-a adăugat transmiterea prin seringă. Așa se face ca în anii ‘70 — ‘80 am avut de înfruntat un vârf epidemiologic de hepatite cronice și ciroze, iar acum, de cancer hepatic. Probabil că o dată cu extinderea vaccinării pentru virusul B și a tratamentelor eficiente pentru virusul C, peste 15 — 20 de ani vom putea raporta o descreștere a cazurilor de ciroză hepatică și de cancer hepatic”, explică prof. univ. dr. Mihai Voiculescu, președintele ARSF.

Înțeleg că până acum creșterea cazurilor de ciroză hepatică și cancer hepatic a fost continuă?

Continuă nu numai în România, ci și în toate țările europene și nu numai. Din anii ‘70 s-a mai adăugat o cauză importantă a îmbolnăvirii ficatului — dietele cu exces de calorii și de produși alimentari au generat așa-zisul ficat gras, pe lângă cel alcoolic, la care nu s-a obținut o reducere a numărului de îmbolnăviri. Putem spune că în acest moment lumea medicală se confruntă cu o problematică hepatologică importantă. Toate acestea ne-au determinat ca la începutul anilor ‘90 să înființăm o asociație a celor care sunt implicați în bolile hepatice. Preocupați de problematica regională a infecțiilor virusal-hepatitice, am dezvoltat, pe lângă ARSF, Asociația Balcanică de Hepatologie. Mai mult decât atât, pornind de la observația că Franța deține cel mai bun sistem organizatoric al supravegherii stării de sănătate din Europa, am dezvoltat relații directe cu hepatologii francezi, pregătind Al VI-lea Simpozion francezo-român care se va desfășura în paralel cu cel de-Al 26-lea Congres ARSF, anul viitor, în octombrie.

Spuneați la deschiderea Congresului din acest an că veți trimite concluziile și recomandările specialiștilor din Franța, Canada și Austria Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Care ar fi aceste concluzii?

Prima zi a fost dedicată exclusiv infecțiilor virusal-hepatitice cu virusul B și cu virusul C. Observăm că pe agenda Congresului din acest an și de anul viitor problematica virusului B se va extinde, pentru că în acest moment, deși există un vaccin eficace, ne confruntăm cu numeroase cazuri de infecție cu virusul B, care nu pot fi încă eradicate, spre deosebire de virusul C. După cum știm, cu ajutorul noilor terapii, la sfârșitul a trei luni de tratament, între 98% și 100 % dintre pacienți se vindecă de infecția VHC. Astfel, problemele de virus C sunt în mare măsură rezolvate. Singura preocupare pe care o avem este legată de riscul apariției unor mutanți rezistenți la terapiile actuale.

Există acest risc, dacă pacienții nu urmează întocmai tratamentul și, dacă se întâmplă, nu mai există nicio altă opțiune?…

Așa este. Pentru orice medicament, principala cauză de eșec terapeutic este lipsa de aderență din partea echipei, iar prin echipă se înțelege tandemul pacient – doctor. Greșelile de administrare și de monitorizare a tratamentului pot duce la apariția unor tulpini rezistente. Din acest motiv, medicul prescriptor și pacientul care urmează tratamentul trebuie să dea dovadă de o maximă responsabilitate.

Spuneați că monitorizarea este simplă…

Unul dintre principalele avantaje ale noilor tratamente constă tocmai în numărul redus de efecte adverse și în simplitatea urmării tratamentelor. Nu sunt necesare foarte multe analize de monitorizare, însă este necesară o atenție sporită din partea echipei medic – pacient, pentru a evita interferențele cu alte medicamente sau modificări de doze.

În Franța sunt folosite două alternative cu interferon free, iar noi avem acum una singură…

Este mai bine din toate punctele de vedere să ai o singură variantă, pe care să o evaluezi competent și să tragi o concluzie asupra ei, decât să ai două sau trei variante care pot genera erori de interpretare. Deci, deși pare un dezavantaj, faptul că România a optat pentru o singură formulă terapeutică de înaltă eficacitate, de toleranță excepțională, ne-a permis să obținem un preț foarte bun convertit în creșterea numărului de pacienți pe care putem să îi tratăm. Nu suntem singura țară care a adoptat această strategie. Asta nu înseamnă că în viitor nu va exista și o a doua variantă terapeutică, mai ales dacă după primul an se va dovedi că actualele combinații de molecule pot genera unele efecte nepotrivite sau nu pot fi utilizate la categorii speciale de pacienți. Dar, pentru început, a fost bine că echipa de la CNAS s-a decis pe o formulă terapeutică de mare eficacitate, cu efecte secundare minime și la un pret avantajos tratării unui număr de 5.000 de pacienți.

Este de subliniat faptul că România a reușit să contracteze medicamentele pentru 5.000 de bolnavi, cu mult mai mult decât alte țări din jurul nostru. Acest lucru a surprins plăcut pe toți colegii din celelalte țări europene.

Practic, acești pacienti vor beneficia de terapie abia din noiembrie…

Deci faza politică, bugetară, administrativă, faza de protocol au trecut cu succes. A rămas faza de implementare. Aici chiar nu mai putem da vina pe nimeni decât pe noi, dacă nu ne pricepem să implementăm rapid și eficient ceea ce s-a decis politic, economic, administrativ.

Deci cât mai trebuie să aștepte să primească terapia?

În acest moment de mare responsabilitate, va trebui să găsim soluții de implementare cât mai eficiente a metodologiei în baza căreia cazurile eligibile să înceapă cât mai repede tratamentul, iar monitorizarea lunară să se facă eficient, la costuri cât mai reduse. Deja am primit semnale că un număr de nouă centre ar fi insuficiente pentru cele 42 de județe + Capitala și, foarte probabil, Ministerul va decide includerea altor două-trei centre pentru inițierea și monitorizarea tratamentului. În felul asta, s-ar descongestiona Bucureștiul, iar bolnavii ar avea mai puține cheltuieli legate de transport; aceste cheltuieli nu sunt prevăzute în contract.

Putem spune că în acest moment lumea medicală se confruntă cu o problematică hepatologică importantă.

Deși pare un dezavantaj, faptul că România a optat pentru o singură formulă terapeutică de înaltă eficacitate, de toleranță excepțională, ne-a permis să obținem un preț foarte bun convertit în creșterea numărului de pacienți pe care putem să îi tratăm.

Mirabela Viașu

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: