Interviu cu prof. dr. Leonard Azamfirei, membru în Comisia de Sănătate din Senatul României, rector al Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș.
Cum protejăm sistemul sanitar și pacienții români de tragediile care au loc în spitale? Cum putem crește finanțarea sănătății, astfel încât să acopere măcar nevoile urgente ale sănătății? „Sistemul sanitar nu se vindecă prin reacții la anumite evenimente. De fapt, aștept să văd de multă vreme o sinteză a problemelor de sistem existente și, în funcție de urgență și de gravitate, și un plan de rezolvare a acestora, măcar a unora, rând pe rând”, spune prof. dr. Leonard Azamfirei.
În ultimul an au avut loc mai multe incendii în spitale din România, în special în secțiile ATI, soldate cu victime în rândul pacienților. În calitate de medic primar ATI, cu o bogată experiență în acest domeniu, ce măsuri considerați că trebuie luate pentru a fi evitate astfel de tragedii, atât din punct de vedere legislativ, cât și al protocoalelor și practicilor medicale?
Tragediile petrecute în ultimii ani ne arată că infrastructura spitalicească din România trebuie refăcută fundamental prin investiții reale. De la banala cale de acces într-un spital, la pardoseala pe care bolnavul nu trebuie să alunece, de la instalațiile sigure și aparatele verificate periodic, până la circuitele spitalicești corecte, de la personalul medical competent, până la empatia necesară relației cu bolnavul, toate acestea împreună sunt părți ale unui act medical sigur. Pentru a ieși din această zodie nefastă a incendiilor din unitățile spitalicești, avem nevoie de investiții masive, făcute inteligent, cu o strategie în minte, nu pompieristic, de profesioniști care cunosc realitățile din România, nu din afară, de practicieni, nu de teoreticieni, de manageri de spital care trebuie să răspundă de deciziile pe care le iau sau nu le iau, de fondurile pe care sunt în stare sau nu sunt în stare să le atragă, de modul în care le folosesc și, nu în ultimul rând, de voința politică capabilă să susțină din spate aceste demersuri. Acestea sunt deziderate pentru care trebuie să luptăm, profesioniști aflați în zona de decizie, politicieni și alegători deopotrivă.
Sistemul sanitar nu se vindecă prin reacții la anumite evenimente. De fapt, aștept să văd de multă vreme o sinteză, la care se spune că se lucrează, a problemelor de sistem existente și, în funcție de urgență și de gravitate, și un plan de rezolvare a acestora, măcar a unora, rând pe rând. Toate deodată nu se pot face! Ce se poate rezolva în următoarele 6 luni, 1 an, 5 ani?! Reformăm toate Terapiile Intensive din România? Reabilităm toate secțiile de boli infecțioase? Creăm o rețea funcțională, modernă de oncologie? Restaurăm medicina primară? Investim în medicina de ambulator? Și, mai presus de toate, vom înțelege vreodată că fără resursa umană calificată și prețuită de societate, totul se prăbușește? Dincolo de echipamente medicale, de infrastructură, cea mai valoroasă resursă a oricărui sistem medical este resursa umană calificată.
Când se vorbește despre sistemul de sănătate, un motiv care este invocat de fiecare dată pentru justificarea lipsei de performanță a acestuia este subfinanțarea. Este corect sau de multe ori e o scuză?
Este corect doar parțial. Întotdeauna va exista o discrepanță între nevoi, întotdeauna mai mari, și resurse, întotdeauna insuficiente. Aici este vorba însă de prioritizarea resurselor existente. Cheltuielile pentru sistemul de sănătate din România, departe de a se compara cu media europeană (5,6% din PIB la noi față de 9,9%, media EU în 2018), totuși au crescut în valori absolute în ultimii ani. Întrebarea fundamentală este însă: această creștere se regăsește în mod semnificativ, la nivel de sistem, în calitatea serviciilor medicale publice? Cât de mare este discrepanța dintre serviciile medicale dintre mediul urban și mediul rural, dintre clinicile universitare și cele non-universitare? Există drenaje financiare într-o zonă gri, cunoscute, acceptate tacit, care, prin multiplicare, accentuează subfinanțarea oricum existentă? Așa încât lipsa de performanță o putem explica doar parțial prin subfinanțare, dar într-o bună măsură o putem pune și pe seama unui sistem care are vicii de
organizare majore.
Reconstrucția sistemului de asistență medicală
În baza experienței pe care o aveți în managementul medical și în activitatea de cercetare, care credeți că ar fi direcțiile spre care ar trebui orientate prioritar fondurile din Sănătate?
Este necesară reconstrucția din temelii a sistemului de asistență medicală din România. Cred că sunt câteva lucruri care trebuie regândite sistemic. Aș începe cu medicina primară, pe care o numim medicina de familie, care trebuie revalorizată, retehnologizată și abordată într-un mod integrativ și colaborativ, nu insular. Investițiile în cabinetele medicilor de familie, în tehnologiile de diagnostic primar asociate cu telemedicina și formarea profesională a personalului medical de la nivelul medicinei primare, care să dobândească abilități suplimentare, inclusiv digitale, trebuie să constituie prima verigă a unei noi paradigme a medicinei care stă în fața noastră.
A doua verigă, intermediară, trebuie să fie medicina de tip ambulatoriu, care trebuie să preia bolnavii de la medicina primară și să-i filtreze înainte ca aceștia să ajungă la spitale. Este locul în care trebuie să fie puse diagnostice finale, să se realizeze o mare parte a tratamentelor, să scadă presiunea imensă, inclusiv cea financiară, pe spitale. Spitalul trebuie să fie ultima verigă, de maximă calificare.
Aș dori să vă dau exemplul Universității pe care o conduc și cum își propune aceasta să crească și calitatea vieții oamenilor din regiune. Așadar, în ceea ce privește investițiile publice de anvergură în infrastructura medicală, educațională și de cercetare, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș a inițiat proiectul Spitalului Universitar „George Emil Palade”, care să încorporeze cele mai noi metode terapeutice, cele mai bune soluții de tehnologie medicală, astfel încât Târgu Mureș să continue să rămână în topul îngrijirilor medicale de performanță din România. Serviciile care vor fi puse la dispoziția populației vin să completeze oferta de servicii medicale oferite de spitalele publice din județul Mureș. Spitalul este o componentă a unui proiect și mai ambițios, Parcul Universitar Științific și Tehnologic „Novum Forum”. Acest concept de parc tehnologic în care există un spital vrea să ducă în spațiul funcțional relația dintre tehnologie medicală și medicină.
Ați participat la mai multe specializări în Olanda, Ungaria, SUA, Japonia. Dacă ar fi să implementați într-un spital din România aspectele bune pe care le-ați identificat acolo, care ar fi acestea?
În toate țările dezvoltate, universitățile au propriul lor spital, iar acesta este un concept pe care noi am dorit să-l implementăm la Târgu Mureș. Un spital cu o orientare înalt tehnologizată, care să ofere servicii medicale de performanță și suport pentru procesul de învățământ destinat studenților, masteranzilor și doctoranzilor, precum și pregătire medicală pentru medicii rezidenți. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș are nevoie de o bază medicală de instruire a studenţilor, a rezidenților și de tratament performant, care să îi aparțină și să fie la dispoziția întregii comunități. Spitalul Universitar „George Emil Palade” va asigura bolnavilor o îngrijire mai bună, studenților o pregătire superioară și medicilor un loc de muncă potrivit competențelor pe care le au.
de Valentina Grigore
