Politici de Sanatate

Sistemul românesc, radical modificat și depolitizat

05 octombrie
16:15 2020
Sistemul românesc,  radical modificat  și  depolitizat

Un inamic necunoscut, împotriva căruia medicii au luptat, la început, „în orb”, un sistem de sănătate de multe ori inaccesibil pentru pacienți, lipsuri de medicamente – cam acestea ar fi, la prima vedere și fără prea multe discuții, concluziile acestui an. Însă, din fiecare experiență, fie ea și extrem de nefastă, trebuie să învățăm ceva. Ce am învățat în aceste luni? Că sistemul românesc trebuie modificat radical, dar și că medicii, atât de blamați uneori, sunt, de fapt, cei care fac diferența între viață și moarte pentru românii cu COVID-19 sau pentru persoanele cu boli cronice. Cum găsim acele soluții care să salveze cu adevărat bolnavii ne explică ministrul sănătății, dr. Nelu Tătaru

Autoritățile și profesioniștii din sănătate – eroi sau țapi ispășitori?

Eroi, fără niciun dubiu. Își fac meseria în niște timpuri extrem de grele. Să ne amintim începuturile: erau speriați, demoralizați, lucrând cu un dușman necunoscut, pentru care nu exista tratament, într-un context în care nu erau echipamente, medicamente, materiale sanitare, testări. Toate spitalele aveau magaziile goale. Însă medicii au fost în permanență în linia întâi: de departe, niște eroi.

Totuși, mulți blamează medicii. Cum putem combate această atitudine?

Continuându-ne treaba. Avem, în acest moment, o desfășurare a fazei a doua a primului val pandemic și nu întrevedem să se termine prea repede, mai ales într-un context în care avem o lună septembrie destul de grea, cu revenirea la locurile de muncă, cu un transport în comun destul de aglomerat, cu începerea școlilor și tot ce înseamnă alegerile locale, cu campanie electorală toată luna. Medicii sunt tot acolo, în linia întâi, și gestionează lucrurile așa cum au făcut-o și până acum. Cred că și după această perioadă vom putea spune același lucru: medicii sunt, într-adevăr, eroi.

Ați preluat mandatul sănătății în plină stare de urgență. Care au fost cele mai mari provocări?

Aceleași provocări care m-au făcut să plec la Suceava când eram secretar de stat. Aveam informări din teritoriu, stocuri, evoluție care, în opinia mea, nu prea corespundea realității și atunci a trebuit să plec în țară. Am continuat aceste evaluări în teritoriu și în mandatul meu de ministru al sănătății pentru cunoașterea realității acolo, între cei mai afectați. Îmi mențin aceeași opinie că trebuie modificat radical, depolitizat și adaptat situației sistemul românesc. Trebuie schimbat, la fel ca și legislația.

Conducerile militare?

Au venit în contextul în care se schimba un management ce își dădea demisia aproape imediat, în două cazuri chiar la o săptămână. Am recurs la un management militar nu pentru faptul că era practicat un alt tip de medicină, ci pentru că rigurozitatea era alta. Iar dacă la început personalul medical a fost reticent la ideea de conducere militară, ulterior a realizat că a fost soluția potrivită. Cred că avem nevoie de niște reguli, de o disciplină, pentru a reașeza sistemul medical românesc.

Accesul pacienților în spitale

Cum poate fi îmbunătățit accesul pacienților în spitale în această perioadă, mai ales în cazul celor care au nevoie de tratamente în internare sau ambulatoriu?

În perioada stării de urgență, într-adevăr, cei cu patologii cronice care nu aveau nevoie de intervenții de urgență au fost limitați. Dar nu pot spune că un pacient cu o boală cronică a rămas compensat. În ceea ce privește consultațiile, libertatea a rămas medicului curant, care a decis dacă acea patologie acutizată sau decompensată necesita o internare, o intervenție, dacă se afla într-o fereastră terapeutică în care putea să sufere o intervenție sau putea fi amânată. A fost libertatea medicului curant de a decide, inclusiv în perioada stării de urgență. După trecerea la starea de alertă, această libertate a devenit „extinsă”, în condițiile în care și cei cu patologii cronice puteau să se adreseze serviciilor medicale. Însă ne-am lovit de teama acestor pacienți de a reveni într-un sistem în care încă există pandemia de COVID-19, dar și de reticența personalului medical de a face o intervenție pe un pacient cronic într-un asemenea context pandemic. Rămâne ca managementul spitalelor să-și adapteze atât circuitele, cât și orarul, astfel încât să nu mai avem situații ca la începutul stării de alertă, când pacienții erau chemați la aceeași oră în spitalele mari din București. Acolo vorbim efectiv de o greșeală de management: trebuie să existe programări clare, iar pacientul cronic nu trebuie să aștepte. Ca să concluzionez: trebuie să revenim la o calitate a managementului sanitar, care să știe să gestioneze o astfel de situație critică. Am avut sesizări în permanență, am încercat să le gestionăm informându-ne și administrând local situația.

În ultimele luni, donațiile au funcționat extrem de bine, în beneficiul pacienților. Cum ar putea continua acestea?

Dacă aceste parteneriate au funcționat într-o astfel de stare grea, cred că pe timp de „pace” ar trebui să vină de la sine. La fel, trebuie să existe o atitudine deschisă din partea autorităților din domeniu, fie că vorbim de minister, o autoritate locală sau o instituție medicală. Cred că necazul ne-a unit, trebuie să păstrăm aceeași stare și când nu avem astfel de provocări.

Autorizații de nevoi speciale pentru medicamente lipsă

Anul acesta au apărut o serie de lipsuri în aprovizionarea cu medicamente. Cum pot fi preîntâmpinate aceste probleme, astfel încât pacienții să nu aibă de suferit?

În ultimele șase luni, am avut acele sesizări legate de antidiabeticele orale și de euthyrox. Informările noastre, și prin minister, și prin Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, au fost direct de la furnizor, care, într-adevăr, în luna aprilie a avut o sincopă, dar apoi s-a resimțit la nivel de distribuție. Diferențele de preț dintre noi și alte țări au făcut ca această distribuție să meargă către acele state. Însă această situație a concordat și cu acea teamă a pacientului că nu găsește medicamentele și atunci își făcea stoc. Din informațiile noastre, la nivel de firmă ajungeau aceleași stocuri de medicamente ca și în lunile anterioare (cu excepția lunii aprilie). Dar suplimentările ulterioare tot nu s-au văzut în teritoriu. În acest moment, discutăm cu comisia de specialitate (Comisia de endocrinologie) ca să putem da acele autorizații de nevoi speciale pentru 2-3 luni, până trecem acest hop. Reprezentanții comisiei ne-au explicat că stocul de medicamente nu a fost mai mic decât în lunile anterioare, dar, totuși, am solicitat această autorizație de nevoi speciale. Noi, ca minister, nu putem lua măsuri împotriva distribuitorilor sau farmaciilor, este o piață liberă. Noi putem să asigurăm sau să notificăm firma să suplimenteze stocurile. Va trebui, prin consultările cu comisiile de specialitate din minister, să modificăm politica de preț, pentru ca acei distribuitori să-și lase produsele în România.

În 2019 erau anunțate cele 108 registre de boli ce urmau să fie realizate din fonduri internaționale. Care este stadiul acestor registre?

Aceste registre sunt în stadiul de evaluare. Noi avem în discuție, în acest moment, registrele. Pulsul pandemic ne-a făcut să le lăsăm puțin deoparte, dar le vom relua după ameliorarea situației din România.

În Oncologie, aveți în vedere o strategie națională sau un Plan Național de Cancer?

Noi explicam chiar din primăvară că avem un master plan în cancer, în care trebuie să revenim ca o evaluare a tot ce înseamnă patologie canceroasă, plecând de la screening, de la reevaluări, la terapie. Managementul pacientului oncologic poate fi îmbunătățit prin tot ce înseamnă medic de familie, medic specialist, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, astfel încât acest parteneriat să decurgă cursiv, deoarece, după cum știm, pacientul oncologic nu are timp.

de Valentina Grigore

Alte articole

TOP

REVISTA POLITICI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

Abonează-te la newsletter

:
: