Interviu cu prof. univ. dr. Ionel Alexandru Checheriță, șeful Clinicii Nefrologie și Dializă din Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan”, directorul Departamentului de pregătire postuniversitară și EMC, U.M.F. „Carol Davila” din București, președintele Comisiei de nefrologie din cadrul Ministerului Sănătății și al Comisiei de nefrologie a Colegiului Medicilor din România.
Autor: Roxana Maticiuc
Sunteți președintele Comisiei de nefrologie din cadrul Ministerului Sănătății. Ce ar putea face ministerul pentru ca pacienţii să poată avea acces mai ușor la tratamente moderne?
Facilitățile medicale din România sunt extrem de heterogene din punctul de vedere al dotării, dar și al numărului și calificării personalului medical. Există centre medicale universitare care pot asigura terapii de ultimă oră, cu dotări de cea mai nouă generație și medici supraspecializați, după cum există și zone în care lipsesc până și facilități minim necesare unui tratament medical corespunzător secolului al XXI-lea. Consider că în acest demers trebuie să pornim de la infrastructură, de la construcția de spitale noi, moderne, pe care apoi să le dotăm cu aparatură și să știm să atragem personalul medical de calitate, de care România nu duce lipsă. În București, de exemplu, este nevoie de un spital universitar multidisciplinar complet, dotat cu un centru de cercetare performant, săli de studiu, laboratoare și echipamente de simulare a diverselor procedee medicale necesare pregătirii practice a studenților, rezidenților și tinerilor specialiști. Din punctul de vedere al specialității de nefrologie, un demers prioritar este reactualizarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Unităților de Dializă. Actuala formă este nemodificată din 2004, deși se prevede revizuirea articolelor sale la un interval de cel puțin 5 ani. Împreună cu asociații profesionale, inclusiv actuala conducere a Societății Române de Nefrologie, am demarat un proiect de
„Șefii de secții ar trebui degrevați de responsabilitatea alocării fondurilor”
modificare și completare a prevederilor acestui document, în scopul creșterii calității actului medical în cadrul terapiei de supleere renală. Am implicat în acest proces de perfecționare a Regulamentului toate Centrele de Nefrologie cu tradiție din țară (București, Iași, Cluj, Timișoara, Tg. Mureș, Craiova). Vor fi consultați și furnizorii de servicii de dializă, Colegiul Medicilor din România, precum și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
În opinia dumneavoastră, care sunt modificările legislative care ar trebui cuprinse în noua lege a sănătății, la care se lucrează în prezent?
O primă reglementare pe care am considerat-o necesară – concretizată deja de către Comisia de nefrologie a Ministerului Sănătății – se referă la o nouă curriculă de pregătire a rezidenților în specialitatea nefrologie. Modificările au rolul de a înlesni un stagiu de pregătire mult mai flexibil, cu accent pe aplicațiile practice, în conformitate cu cerințele UEMS. Din calitatea de director al Departamentului de pregătire postuniversitară și EMC al U.M.F. „Carol Davila” din București consider că pregătirea tinerilor medici rezidenți este o sarcină care ne obligă și ne onorează, necesitând toată atenția și o continuă perfecționare metodologică. Rezidențiatul este o poveste de succes în România, o certifică generațiile de tineri specialiști apreciați și extrem de solicitați de numeroase clinici de renume din toată lumea. Există, totuși, aspecte care pot fi îmbunătățite, începând cu descentralizarea acestui proces și întărirea responsabilităților universităților cu tradiție. Prin repartizarea rezidenților exclusiv către unul dintre centrele universitare din București, Iași, Cluj, Timișoara, Tg. Mureș sau Craiova, prin organizarea
la nivel local a procesului de pregătire și certificarea de către fiecare dintre aceste universități a promovării examenului de medic specialist pentru propriii medici rezidenți, se pot obține beneficiile unei concurențe pozitive și sporirea interesului pentru calitatea procesului de învățământ. De asemenea, o altă reglementare necesară este referitoare la atribuțiile și activitatea șefilor de secții. Această funcție ar trebui să se focalizeze pe coordonarea activității medicale din fiecare secție și mai puțin pe aspectele administrative și economice. Spre exemplu, centralizarea licitațiilor pentru aparatură, materiale și consumabile ar putea degreva șeful de secție de responsabilitatea alocării fondurilor și ar permite o mai bună implicare în organizarea și supravegherea activității profesionale din fiecare unitate, oferind premise pentru creșterea calității actului medical. În același scop, al îmbunătățirii calității serviciilor medicale și al condițiilor în care ne desfășurăm activitatea, consider benefică sporirea rolului organizațiilor profesionale la nivelul fiecărei unități spitalicești – prin reprezentanți activi, cu drept de vot și responsabilizați ai Colegiului Medicilor și ai Ordinului Asistenților.
Ca medic și șef de clinică, vă confruntați în fiecare zi cu lipsurile din sistemul de sănătate. Ce ați schimba la nivelul politicilor de sănătate publică pentru a se putea îmbunătăți serviciile medicale de care beneficiază pacienții români?
Sunt multe aspecte perfectibile în funcționarea sistemului de sănătate din România. O problemă serioasă cu care ne confruntăm în nefrologie este inexistența cadrului legal pentru decontarea tratamentului de supleere renală în cazurile de insuficiență renală acută. În prezent, rambursarea cheltuielilor (semnificative) aferente acestor pacienți se face exclusiv prin sistemul DRG, pe caz rezolvat. Acest tip de finanțare nu poate asigura decât acoperirea parțială a necesarului financiar pentru tratarea corectă, în conformitate cu ghidurile moderne de terapie a cazurilor de injurie renală acută care necesită, complementar tratamentului conservator, instituirea unei metode de supleere renală: hemodializă, hemodiafiltrare sau plasmafereză. Aceste tratamente costisitoare sunt oferite de către centrele de nefrologie și dializă din spitalele universitare pacienților care au indicație, dar spitalul rămâne cu deficit de rambursare pentru serviciul respectiv și este nevoit să limiteze alte cheltuieli necesare.
