Politici de Sanatate

Schimbarea minimă necesară. De ce e nevoie de ea?

16 septembrie
14:26 2013

Dr. Horia Cristian, membru în Comisia pentru sănătate și familie, Camera Deputaților

Anul 2013

Despre falimentul spitalelor. Despre schimbarea minimă necesară care poate evita acest faliment.

Sistemul sanitar românesc are o particularitate: are o rată a internărilor în spital de 21.500 de internări/an/100.000 de locuitori, faţă de o rată de 10.000 în UE.

Aceasta atrage cheltuieli nenecesare (*) de peste 2,7 miliarde de lei/an din bugetul CNAS şi pierderi nete în economie de peste 1 miliard de lei/an (**). Iar calitatea serviciilor este departe de a fi optimă.

Care este calitatea serviciilor, cum le apreciază pacienţii, ce îi determină să meargă în spitale? Şi marea întrebare: putem avea servicii  mai bune la costuri mai mici?

Serviciile medicale sunt evaluate de consumator (pacient) prin accesibilitate, calitate şi convenabilitate. Accesibilitate – cât de uşor este de obţinut un serviciu medical. Calitate – cât de bune sunt serviciile, respectiv diagnosticul şi tratamentul. Convenabilitate – care este raportul calitate/cost. În final, pacientul ar vrea să ştie cât durează, cât costă şi dacă primeşte garanţie.

Care este gradul de accesibilitate al serviciilor medicale, cât durează să primeşti un diagnostic şi un tratament?

Varianta I : dacă urmezi căile casei de asigurări, durează între 9 şi 90 de zile:

• ziua 1 – medicul de familie;

• ziua 2 – casa de asigurări (adeverinţă);

• ziua 3 – laborator care, din lipsă de fonduri, te programează peste 30 sau 60 de zile;

• ziua 4 – imagistică pentru ecografie sau RX;

• ziua 5 – medicul specialist;

• ziua 6 – laborator pentru alte analize pe care nu le poate prescrie medicul de familie – te programează peste 30 sau 60 de zile;

• ziua 7 – medicul specialist, care îţi dă o recomandare de tratament către medicul de familie;

• ziua 8 – medicul de familie, care îţi scrie reţeta;

• ziua 9 – în sfârşit la farmacie, să îţi iei reţeta.

Variaţiune: În loc să aştepţi analizele, le poți plăti personal. Setul de analize decontat de casă cu 130,60 lei te costă 150 de lei, dar primești rezultatele a doua zi.

Varianta II: Te duci la urgenţă, unde ești consultat și ţi se efectuează investigații. Aştepţi la coadă câte 8-12 ore, dar merită, este mai rapid decât 9-90 de zile, chiar dacă nu te vede un specialist.

Varianta III: Te internezi în spital. Nu e chiar plăcut, durează 5 zile, dar beneficiezi imediat de analize şi de medici specialiști,  chiar dacă există și costuri informale.

Cât costă? Pacientul crede că servciile medicale sunt gratuite. Dar nu este așa! Casa de asigurări plăteşte pentru pacient: în varianta I – 186 lei, în varianta a II-a – peste 500 de lei, iar în varianta a III-a – 1.400-1.800 de lei.

Primim garanţie? În mod evident, nu.

Astfel, pacienţii ştiu, instinctiv că, dacă ar merge după regulile casei de asigurări, ar dura mult prea mult, ar fi zile şi bani pierduţi. Aşa că merg la urgenţă sau se internează în spital, pentru că este rapid şi există doctori buni, iar „spitalele au de toate“. Ca atare, pentru fiecare pacient internat nenecesar, casa de asigurări plăteşte mulţi bani, deşi rezultatul final e acelaşi: diagnosticul şi reţeta.

Ne întoarcem la întrebarea de la care am pornit: se poate mai bine şi mai ieftin?

În loc să fim nevoiţi să ne internăm în spital 5 zile, am putea să fim diagnosticaţi într-o singură zi corect, complet, utilizând aparatura performantă? Şi, în plus, medicii ar avea salarii crecute cu 25%?

Să vedem dacă se poate.

STUDIU DE CAZ

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

Buget 2012 CJAS = 77.148.180 lei

Buget 2013  = 83.000.000 + 10% = 92.500.000 lei

(N.B. – în semestrul al II-lea poate primi cei 10% reţinuţi de ordonatorul de credite)

Venituri din prestaţii  = 3.800.000 lei

Subvenţii = 1.300.000 lei

TOTAL VENITURI  = 97.600.000 lei

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara (SCUJT) tratează 42.000 de cazuri pe an, din care 17.000  intervenții chirurgicale cu anestezie şi 5.000 de cazuri grave de medicină internă. Rămân 20.000 de cazuri pe an care se internează pentru diagnostic şi tratament sau, cum ar spune bolnavii, „pentru toate analizele“.

TRANSFORMAREA

Propunerea de valoare constă în schimbarea modelului de business, prin individualizarea a două modele distincte:

• Spitalul, ca furnizor de soluţii – diagnostic;

• Spitalul, ca furnizor de valoare adăugată – tratament.

Pentru a înţelege noul mod de funcţionare, trebuie să abandonăm structura tradiţională ambulator-spital, care nu de puţine ori se comportă ca fiind în contradictoriu („schizoid”). Există o „rivalitate“ greu de înţeles şi greu de explicat, care alterează rolul spitalului în sine.

I. DIAGNOSTICUL

Ca să pot pune diagnosticul, am nevoie de ştiinţa medicilor, de analize de laborator şi de imagistică, CT şi RMN. Pot fi acestea disponibile în ambulator, în aceeaşi zi?

Vorbim de cele 42.000 de cazuri /an tratate în spitalul timișorean, din care 20.000 de cazuri vin pentru investigații și diagnosticare corecte.

Aceşti 20.000 vor „trece“ în ambulator, pentru consult clinic, investigaţii de laborator şi imagistice. Pentru ca această „trecere“ să fie realizabilă, ea trebuie să fie „vândută“. Adică, cei doi actori principali ai actului medical, pacientul şi medicul, să îşi dorească schimbarea.

Ce vrea pacientul?

Să beneficieze de un serviciu accesibil, de bună calitate şi convenabil (raport preţ/calitate). Cum în sănătate prima calitate şi cea mai importantă este accesibilitatea, pacientul vrea diagnosticul cât mai repede.

Ce vrea medicul? Acelaşi lucru ca orice alt furnizor de servicii: să aibă instrumentele cu care să presteze serviciile cele mai bune şi să fie plătit la justa valoare.

Putem face asta?  Pentru ca diagnosticul să fie stabilit în aceeaşi zi, avem nevoie de resursa umană şi tehnologică. Resursa umană înseamnă medici de toate specialităţile medicale, iar cea tehnologică –laboratorul şi aparatura imagistică.

• 100 de medici şi 150 de asistente;

• laborator;

• 2 CT: unul de 16 slice şi unul de 128 slice sau flash;

• 2 RMN: unul de 1,5 T şi unul de 3 T.

Resursa umană

Cei 100 de medici şi 150 de asistente vor fi organizaţi în echipe funcţionale care vor include 5-6 medici de diferite specialităţi și 7-9 asistente medicale.

Sarcina echipelor este de a stabili diagnosticul în maximum 12 ore, utilizând analize de laborator, investigaţii imagistice încadrate într-un buget forfetar de 500 lei/pacient.

Având 20 de echipe clinice, acestea vor funcţiona câte șase ore, în două ture, alternativ, dimineaţa şi după-amiaza (zece echipe clinice/tură). Fiecare echipă va avea un spaţiu destinat în ambulator cuprinzând săli de aşteptare, minimum trei cabinete de consultaţii, sala de discuţii şi analiză a cazurilor.

Fiecare echipă are „sarcina“ de a diagnostica…………

 

Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna septembrie a revistei Politici de sănătate!

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: