Interviu cu prof. dr. Alexandru Rafila, președinte al Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților.

Nevoile sistemului de sănătate ar trebui să se traducă, de cele mai multe ori, în priorități ale decidenților. Ultimii ani au adus numeroase modificări în domeniul cancerului, bolilor cardiovasculare și cerebrovasculare sau inovației medicale. Odată cu numirea unui nou ministru al Sănătății, se pune întrebarea justificată câte dintre aceste proiecte vor fi continuate. ”Acestea nu au fost doar prioritățile mele, ci nevoi reale ale sistemului. Schimbarea frecventă a priorităților pentru diverse alte scopuri nu este benefică sistemului de sănătate”, atrage atenția prof. dr. Alexandru Rafila.

Care dintre proiectele implementate în timpul mandatului dumneavoastră considerați că ar trebui continuate?

În timpul mandatului meu, am implementat numeroase proiecte importante, inclusiv în domeniul cancerului, bolilor cardiovasculare și cerebrovasculare, precum și în inovația medicală. Sper sincer ca aceste proiecte să rămână pe agenda publică, pentru binele pacienților din România. Acestea nu au fost doar prioritățile mele, ci nevoi reale ale sistemului. Schimbarea frecventă a priorităților pentru diverse alte scopuri nu este benefică sistemului de sănătate. Desigur, unele corecții sau ajustări sunt normale, dar principiul continuității este esențial. Nu mă refer aici doar la actualul ministru, ci vorbesc despre o perspectivă pe termen mediu, care să permită implementarea efectivă a proiectelor. Un exemplu relevant este legat de patologia cerebrovasculară și centrele de tratament pentru accidentul vascular cerebral. Sunt necesari specialiști bine pregătiți, iar noi am extins semnificativ aria specialităților care pot efectua astfel de intervenții, deoarece înainte exista o singură specialitate — radiologia intervențională.

Astăzi, mai multe specializări pot efectua astfel de intervenții, după un stagiu de pregătire de un an. Sunt cereri numeroase pentru deschiderea unor astfel de centre în toată țara, iar noi estimăm că avem nevoie de circa 25 de centre pentru a asigura intervenții rapide, care sunt vitale pentru salvarea pacienților, similar programului STEMI — care a salvat deja zeci de mii de vieți în cazul infarctului. Astfel de proiecte trebuie continuate, nu abandonate.

Schimbarea priorităților peste noapte, cu luarea lucrurilor de la zero, frânează dezvoltarea sistemului de sănătate, fie că vorbim de programe, fie că vorbim de investiții.

Care sunt prioritățile dvs. ca președinte al Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților?

Este urgentă adoptarea unei legislații unitare care să reglementeze profesia medicală în ansamblu, nu doar pentru medici, ci și pentru medicii stomatologi, asistenții medicali și alte profesii conexe. Unele dintre aceste profesii au deja legislație, altele nu.

Este nevoie de o legislație integrată, elaborată împreună cu Ministerul Sănătății și colegiile profesionale: Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Stomatologi, Colegiul Farmaciștilor și Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România. Nu cred în proiecte unilaterale care se ocupă de drepturile și obligațiile unei singure categorii profesionale. De asemenea, aceste eforturi trebuie corelate și cu Legea drepturilor pacientului.

Legea trebuie să protejeze personalul medical de abuzuri, dar și să responsabilizeze cadrele medicale, având în vedere și drepturile pacienților. Scopul este o legislație echilibrată, care să răspundă nevoilor întregului sistem de sănătate.

Nu consider că aceste probleme trebuie politizate excesiv, pentru că ele țin strict de exercitarea profesiei medicale în România, care ar trebui să fie o preocupare comună a tuturor membrilor Comisiei și ai grupurilor parlamentare.

Un alt punct important este actualizarea Legii 95.  Este nevoie de legi sectoriale,  care să reglementeze nu doar asistența medicală și profesia, ci și alte aspecte importante, cum ar fi sănătatea publică și definirea clară a structurilor medicale.

De exemplu, în ceea ce privește organizarea spitalelor, în vizita pe care am făcut-o la un spital din Transilvania, am observat o secție de recuperare supraaglomerată, cu programări pentru trei luni, și o secție de obstetrică-ginecologie cu un singur pacient. Acolo se putea modifica structura secțiilor pentru ca serviciile medicale să fie adaptate nevoilor reale ale comunității. Trebuie o flexibilizare a serviciilor medicale și a secțiilor, astfel încât spitalul să nu rămână încremenit într-o structură aprobată demult, care nu mai ține seama de nevoile de servicii medicale și de adresabilitate. Dacă o să rămânem ancorați într-o organizare a spitalelor și a sistemului de sănătate ca acum 30 de ani, nu vom putea răspunde nici dezideratelor pe care le avem în oferirea serviciilor medicale, nici nu putem folosi la întreaga capacitate investițiile pe care dorim să le facem.

Se discută din ce în ce mai mult despre nevoia de măsuri concrete pentru creșterea natalității. Ce se poate face?

Creșterea natalității nu ține exclusiv de sănătate, ci este una complexă, care implică politici publice integrate — de la educație, locuințe pentru tinerele familii, stimulente financiare pentru familiile cu mai mulți copii, până la condiții bune pentru mame și copii. Sunt modele de bune practici, cum este exemplul Ungariei, care începe să aibă rezultate, însă problema natalității nu poate fi rezolvată doar prin sistemul medical. Este nevoie de un proiect integrat, realist și cu impact pe termen lung, pentru ca măsurile să dea rezultate concrete în schimbarea situației demografice.

Mai multe detalii despre impactul măsurilor din Sănătate asupra pacienților și ce se poate face pentru o finanțare mai echitabilă în acest domeniu puteți citi în interviul ce va apărea în ediția print iulie- august 2025 a revistei Politici de Sănătate.