Din ce în ce mai frecvent, se observă că bolile reumatismale autoimune își fac debutul la vârsta la care potențiali pacienți se gândesc cum să-și întemeieze o familie și nicidecum unde își vor petrece anii de pensie. Autor: Valentina Grigore
Debutul timpuriu al acestor afecțiuni pune în dificultate medicul reumatolog, care va trebui să țină cont și de prioritățile adultului aflat la vârsta fertilă, pacienții, mai ales femeile, necesitând o medicație personalizată, în funcție de planurile acestora legate de maternitate. Dacă până acum câțiva ani șansele unor pacienți cu afecțiuni reumatismale autoimune de a avea un copil și de a ține sub control boala erau extrem de mici, în prezent, datorită noilor terapii biologice, acest lucru s-ar putea schimba. Studii efectuate în decursul ultimilor ani au demonstrat eficacitatea și siguranța terapiilor biologice la femei cu boli reumatismale autoimune atât în timpul sarcinii, cât și al alăptării. Datele statistice arată că aproximativ 50% dintre sarcinile femeilor cu boli autoimune sunt neplanificate, ceea ce nu permite un control optim al afecțiunii. Înainte de concepție, boala trebuie să fie în remisiune sau să aibă o activitate scăzută, deoarece activitatea înaltă a bolii reduce fertilitatea. Pe de altă parte, riscul de avort spontan sau de naștere prematură la pacientele cu boală activă este foarte mare. În ultima perioadă, din fericire, au apărut generații noi de medicamente biologice care, potrivit studiilor, nu alterează fertilitatea și pot fi folosite în perioada concepției
„Deși există o experiență mare a terapiilor biologice care ar putea fi administrate în cursul sarcinii, fie în primul sau al doilea trimestru, fie pe tot parcursul sarcinii, până la ora aceasta un singur medicament care și-a dovedit siguranța în administrarea în sarcină și-a modificat RCP-ul (n.r., Rezumatul Caracteristicilor Produsului). Din fericire, acest medicament există în România. Dacă pacienta căreia i se recomandă acest tratament biologic este afectată de vreuna dintre bolile pentru care este recomandat și îndeplinește criteriile de activitate a bolii, intră în programul național, iar această terapie biologică este compensată 100%”, a declarat dr. Magda Pârvu, medic primar medicină internă, medic primar reumatologie cu competenţă în capilaroscopie şi densitometrie clinică. Specialistul a mai atras atenția că fiecare pacient cu o boală autoimună trebuie să discute de la bun început cu medicul dorința de a procrea. De asemenea, „este datoria medicului față de pacienta de vârstă fertilă ca, atunci când îi stabilește diagnosticul și tratamentul, să o întrebe de perspectiva, de dorința de a avea un copil”.
Terapii biologice în sarcină și în timpul alăptării
Afecțiunile inflamatorii cronice, precum poliartrita reumatoidă (PR), spondilartrita axială (axSpA) și artrita psoriazică (PSA), se manifestă frecvent la femeile de vârstă fertilă. De exemplu, PR afectează de trei ori mai multe femei decât bărbați. Inovația și cercetarea vin în sprijinul femeilor cu astfel de boli, femei care își doresc să devină mame. UCB a anunțat, la începutul acestui an, că Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) a aprobat o modificare a prospectului CIMZIA® (certolizumab pegol), care a devenit astfel prima opțiune terapeutică anti-TNF ce poate fi considerată în cazul femeilor cu afecțiuni inflamatorii cronice pe durata sarcinii și a alăptării. Aprobarea modificării prospectului CIMZIA în UE se bazează pe date din studiile ulterioare punerii pe piață CRIB și CRADLE, precum și pe datele UCB privind rezultatele sarcinilor. Studiile au inclus femei cu poliartrită reumatoidă, artrită psoriazică, spondilartrită axială și Boala Crohn (BC). În UE, CIMZIA nu este indicat pentru BC. CRIB a fost un studiu farmacocinetic care a evaluat transferul placentar pentru certolizumab pegol (CZP) de la femei gravide la copiii acestora, constatând că nivelurile de CZP erau sub limita inferioară de cuantificare (BLQ, Below the Limit of Quantification) – la 13 din 14 copii în probele de sânge recoltate la naștere și în toate probele recoltate în săptămânile patru și opt. Un nou-născut a avut un nivel CZP minimal de 0,042µg/ ml (raport copil/mamă de 0,09%). Nu au fost detectați anticorpi anti-CZP la mamă, în cordoanele ombilicale sau la nou-născuți. Aceste date indică un transfer placentar de CZP de la mame la copii între nul și minimal, ceea ce sugerează absența expunerii fetale in utero în timpul trimestrului al treilea. Obiectivele principale ale studiului farmacocinetic CRADLE au fost determinarea concentrației de CZP în laptele uman și doza medie zilnică pentru sugar. Dintre cele 137 de probe de lapte matern de la 17 mame, toate probele au avut concentrații minimale de CZP, de peste trei ori mai mici decât limita inferioară de cuantificare și sub 1% din doza terapeutică estimată. O analiză post-hoc a calculat doza relativă a sugarului (RID – relative infant dose) de CZP, care s-a situat în intervalul 0,04% – 0,30%. Experții consideră că un RID mai mic de 10% este improbabil să constituie un motiv de îngrijorare pentru starea de sănătate a sugarului. De asemenea, date colectate prospectiv de la peste 500 de sarcini expuse la CIMZIA® cu rezultate cunoscute, inclusiv peste 400 de sarcini expuse în timpul primului trimestru, nu indică un efect de producere a malformațiilor în cazul CIMZIA. Totuși, experiența clinică disponibilă este prea limitată pentru a concluziona cu certitudine că nu există un risc crescut asociat administrării CIMZIA în timpul sarcinii. CIMZIA trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă este necesar din punct de vedere clinic.
„Dacă pacientele au o boală autoimună moderată, fără modificări structurale, vom încerca să întrerupem tratamentul când rămân însărcinate. Însă dacă boala este suficient de severă încât să depășească eventualele riscuri (precum cel, extrem de rar, de malformații), ar trebui să prescriem terapia biologică, aplicând încă principiul precauției. Ceea ce trebuie să reținem este faptul că, în prezent, avem medicamente sigure pe care le putem prescrie în sarcină”, a atras atenția dr. Anna Molto, specialist reumatolog în cadrul Spitalului Cochin din Paris
