Interviu cu prof. dr. Nicolaas Sieds Klazinga, șef al Programului Health Care Quality Indicator, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Profesor Social Medicine, Amsterdam University Medical Centre, AMC/UvA.
Importanța sănătății publice a devenit evidentă în timpul pandemiei. În acest sens, „încrederea publicului în profesioniștii din domeniul sănătății și în guvern s-a dovedit a fi crucială pentru a obține punerea în aplicare a unor măsuri potențial eficiente”, subliniază prof. dr. Nicolaas Sieds Klazinga, unul dintre cei mai apreciați și renumiți specialiști în sănătate publică.
Care sunt principalii indicatori ai Programului Healthcare Quality Indicator, lansat de OCDE în 2001, și cum sunt aceștia utilizați pentru a face o evaluare comparativă internațională a calității și siguranței sistemelor de sănătate?
În ultimii 20 de ani, Divizia Sănătate din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a fost activă în dezvoltarea și raportarea indicatorilor comparativi internaționali privind calitatea asistenței medicale. Acest lucru s-a întâmplat la cererea miniștrilor sănătății din statele membre ale OCDE, care au dorit, pe lângă informațiile privind speranța de viață și costurile, să aibă informații mai detaliate și mai ușor de aplicat cu privire la calitatea îngrijirii în țările lor.
Indicatorii elaborați variază de la date specifice privind mortalitatea, cum ar fi ratele de supraviețuire la 5 ani pentru anumite tipuri de cancer și ratele de mortalitate la 30 de zile pentru persoanele internate în spital pentru infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral, până la indicatori legați de posibilele internări evitabile în spital (internări neplanificate pentru boli care pot fi tratate în asistența medicală primară, cum ar fi diabetul, BPOC și insuficiența cardiacă cronică) și utilizarea adecvată a medicamentelor (de exemplu, antibiotice, benzodiazepine). În ultimii 10 ani au fost adăugați indicatori specifici privind siguranța pacienților, cum ar fi indicatorii clinici legați de sepsis sau de infecțiile postoperatorii.
Indicatorii de calitate a asistenței medicale
Mai recent, setul de indicatori a fost extins la indicatorii raportați de pacienți (PROMs- măsuri ale rezultatelor raportate de pacienți și PREMs – măsuri ale experienței raportate de pacienți), precum și la indicatorii legați de cultura de siguranță, așa cum este ea percepută de lucrătorii din domeniul sănătății. Indicatorii sunt raportați în publicații precum „Health at a Glance” (toate țările OCDE) și „Health at a Glance Europe” (țările UE) și sunt disponibili pentru public pe site-ul OCDE. Sunt disponibile numeroase rapoarte tehnice detaliate și articole științifice care descriu detaliile tehnice și contextul. În special datele privind tendințele în timp oferă informații cu privire la modul în care o țară se descurcă și dacă tendințele sale în ceea ce privește calitatea și siguranța asistenței medicale sunt în concordanță cu cele ale țărilor care se află într-o situație socio-economică similară.
Care sunt principalele provocări în ceea ce privește monitorizarea calității asistenței medicale într-o regiune/țară?
Indicatorii de calitate a asistenței medicale utilizați pentru comparații internaționale se bazează pe date provenite din diverse surse, cum ar fi statisticile privind mortalitatea, registrele specifice unei boli (cum ar fi registrele de cancer), bazele de date administrative (cum ar fi cele ale spitalelor sau ale asigurătorilor) și diverse sondaje. Caracterul complet, fiabilitatea și actualitatea depind, desigur, de calitatea bazelor de date care stau la fundamentul acestora. De aceea, lucrul la indicatorii de calitate merge în paralel cu consolidarea infrastructurii de date privind asistența medicală dintr-o țară. În afară de eforturile de standardizare și de codificare, indicatorii de calitate depind de maturitatea dosarelor electronice de sănătate care sunt utilizate și, în special, de capacitatea de a lega baze de date specifice cu ajutorul unui identificator unic al pacientului (UPI).
Încrederea publicului în profesioniștii din domeniul sănătății
Multe țări OCDE au adaptat legislația pentru a facilita utilizarea datelor, asigurând în același timp confidențialitatea datelor (GDPR), iar în ultimul deceniu s-au înregistrat progrese substanțiale, cu o accelerare a inițiativelor în timpul pandemiei. OCDE a sprijinit în mod activ țările în luarea acestor măsuri pentru o mai bună utilizare a datelor.
Importanța sănătății publice a devenit evidentă în timpul pandemiei din ultimii doi ani. Care sunt principalele lecții care trebuie învățate, pentru sănătatea publică, mai ales că Europa se confruntă acum și cu dificultăți economice, există oficial o recesiune în economiile multor state membre și un război în curs de desfășurare, toate, cu implicații majore pentru populație?
Pandemia ne-a învățat multe lucruri, iar discuțiile actuale despre „Reziliență” și „Recuperare” arată cum o combinație de utilizare la timp a datelor, leadership și încredere determină modul în care o țară face față schimbărilor și provocărilor bruște. Acele țări care dispuneau de o structură de date pentru a monitoriza nu numai răspândirea și utilizarea resurselor aferente pandemiei (testare, echipamente de protecție individuală – EPI, utilizarea secțiilor de terapie intensivă și a paturilor de spital, ratele de vaccinare), ci și consecințele pentru toate celelalte servicii de asistență medicală (amânarea programelor de screening, întârzieri ale intervențiilor chirurgicale elective, reducerea volumului de vizite medicale) și impactul asupra sănătății cetățenilor (nutriție, mobilitate, stare de sănătate mintală) au putut să facă față provocărilor mai eficient. Încrederea publicului în profesioniștii din domeniul sănătății și în guvern s-a dovedit a fi crucială pentru a obține punerea în aplicare a unor măsuri potențial eficiente. Prin urmare, pentru mine, principalele lecții sunt legate de menținerea încrederii, optimizând în același timp utilizarea datelor pentru a facilita luarea deciziilor în cunoștință de cauză.
Medicina personalizată este un concept care este din ce în ce mai des menționat atunci când se vorbește despre îngrijirea sănătății. Dar care sunt principalele cerințe pentru un sistem de medicină personalizată?
Medicina personalizată sau medicina de precizie este un concept care promovează ideea că tratamentul ar trebui să fie adaptat la caracteristicile specifice ale unui individ. Este asociată cu noi tipuri de medicamente, adesea costisitoare, care ar trebui să fie furnizate pe baza unor diagnostice care identifică gene, proteine sau alte substanțe specifice la un individ. Sistemele de asistență medicală ar trebui să abordeze aceste noi evoluții în conformitate cu modul în care au gestionat accesul pe piață și rambursarea din fonduri publice în cazul altor terapii sau medicamente noi. Este recomandabilă o abordare rațională, bazată pe rezultatele evaluării tehnologiilor medicale. Cu toate acestea, accentul nu ar trebui pus doar pe medicina personalizată, ci în același timp și pe îngrijirea centrată pe persoană. Multe țări OCDE au adoptat noțiunea de asistență medicală bazată pe valoare și s-au asigurat că asistența medicală aduce o valoare adăugată reală pentru persoane. Prin urmare, un sistem de medicină personalizată ar trebui să se bazeze pe un sistem de asistență medicală centrat pe persoană și pe valoare. În consecință, transparența societală cu privire la ceea ce constituie valoarea în domeniul asistenței medicale și la ceea ce este adecvat, având în vedere situația economică existentă, ar trebui să constituie fundalul în care se iau deciziile privind medicina personalizată.
Care este potențialul utilizării tehnologiilor digitale în a obține date medicale esențiale pentru a măsura performanța sistemelor de sănătate?
Tehnologiile digitale deschid noi modalități de colectare, stocare și accesare a datelor. Acest lucru nu este util doar pentru furnizarea directă de asistență medicală, cum ar fi datele furnizate de pacienți în format digital care pot fi utilizate ca parte a procesului decizional comun în timpul consultațiilor, ci facilitează, de asemenea, o perspectivă asupra eficacității îngrijirii atunci când se cumulează datele pe grupuri de pacienți sau servicii. Așa-numita utilizare secundară a datelor poate facilita cunoașterea calității și a rezultatelor îngrijirii. În prezent, pacienții, profesioniștii din domeniul sănătății, managerii și factorii de decizie politică trebuie să se raporteze la seturi de date colectate în mod specific, cum ar fi registrele clinice sau bazele de date administrative. Cu toate acestea, prin continuarea digitalizării, dosarul electronic de sănătate poate fi sursa principală a acestor date și poate facilita disponibilitatea datelor pentru utilizare secundară într-un mod mai coerent și mai rapid. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesară o reglementare clară a guvernanței și a utilizării datelor din domeniul sănătății și al asistenței medicale și, după cum s-a menționat anterior, încrederea publicului este esențială. Inițiativele, cum ar fi Spațiul european de date privind sănătatea, lansat de UE, au potențialul de a implementa tehnologiile digitale în domeniul asistenței medicale într-un mod care să răspundă preocupărilor legate de confidențialitate și să producă beneficii pentru societate. Sănătatea întregii populații ar trebui să rămână punctul central al evaluării performanței sistemului de sănătate.
Bogdan Guță
