Interviu cu prof. dr. Alexandru Rafila, președinte Comisia pentru sănătate și familie, Camera Deputaților.
Finanțarea sănătății este unul dintre cele mai importante subiecte în această perioadă. Cât de corect este actualul pachet de măsuri în domeniul Sănătății și care va fi impactul impunerii CASS, de exemplu, la anumite categorii de persoane? Ce alte măsuri sunt necesare pentru a pune sistemul de sănătate pe calea optimă, de la medicina de familie și până la cea spitalicească? „Cele mai importante obiective ale oricărui ministru ar trebui să fie sustenabilitatea financiară a sistemului de sănătate și îmbunătățirea accesului la servicii medicale”, spune prof. dr. Alexandru Rafila.
Care va fi impactul măsurilor anunțate recent asupra pacienților?
Impactul asupra pacienților ar trebui să fie favorabil, deoarece noile taxe vor majora veniturile la bugetul asigurărilor de sănătate. Astfel, pacienții vor beneficia de servicii finanțate cât mai aproape de realitate.
Există un deficit cronic în colectarea fondului asigurărilor sociale de sănătate, cauzat de reducerea contribuțiilor din 2008 și de excepțiile acordate unor categorii sociale. Astfel, doar o treime din populație plătește asigurări sociale de sănătate, iar restul beneficiază fără să contribuie, ceea ce creează o subfinanțare persistentă a sistemului. Sunt 16 milioane de persoane asigurate, plus aproximativ 2 milioane care beneficiază de pachetul minim de servicii de sănătate. Toată această situație a dus la o subfinanțare cronică a sistemului și la nevoia de a completa din alte surse fondurile necesare sistemului de sănătate.
Finanțarea înseamnă atât Ministerul Sănătății, cât și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, unde se decontează toată gama de servicii, de la asistența medicală prespitalicească până la cea primară, ambulatoriile de specialitate, asistența medicală spitalicească. De curând, există și o finanțare separată destinată programelor de paliație. În plus, vorbim de medicamentele compensate și gratuite, servicii paraclinice – sunt foarte mulți bani și s-a ajuns la situația în care bugetul Casei acoperea inițial doar cheltuielile pentru primele 9 – maximum 10 luni din an, necesitând rectificări bugetare sau, ca în 2024, completări de la Fondul de rezervă aflat la dispoziția Guvernului. În plus, avem o situație neobișnuită în context european: există o plată dublă, costurile serviciilor medicale spitalicești și plățile de reechilibrare care merg, în cea mai mare parte, la salariile din spitale având valori similare. Ar fi corectă o completare a costurilor legate de serviciile medicale din spitale, astfel încât să ajungem la un nivel real care să includă și costurile salariale. Astfel, spitalele performante ar avea venituri suficiente și chiar excedente pentru investiții, iar cele neperformante ar trebui să găsească soluții de eficientizare.
De asemenea, finanțarea medicinei de urgență este realizată în totalitate de Ministerul Sănătății, care acoperă atât serviciile de ambulanță, cât și unitățile de primiri urgențe. Este necesară o mai bună integrare a medicinei de urgență cu celelalte servicii medicale finanțate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și organizate de Ministerul Sănătății. Medicina de urgență trebuie corelată cu extinderea activității în ambulatorii de specialitate, care oferă acces la servicii medicale care nu sunt neapărat urgente, dar pot reprezenta pentru pacient o urgență personală. Extinderea acestor servicii este o măsură corectă, cu condiția să existe resursa umană necesară pentru consultații și dotarea corespunzătoare pentru efectuarea serviciilor.
Cum impactează acest sistem de finanțare dezvoltarea asigurărilor private de sănătate?
Sistemul actual blochează dezvoltarea asigurărilor private complementare și suplimentare. Dezvoltarea acestora este necesară pentru a avea o finanțare comparabilă cu alte țări din UE. Ele pot oferi acces mai rapid la investigații, posibilitatea de a-ți alege medicul și acces la proceduri suplimentare neacoperite de asigurările publice. Astfel, pacientul poate evita listele lungi de așteptare.
În țări precum Franța, 20-25% din finanțarea sănătății vine din asigurări private. Acestea nu înseamnă exclusiv o plată din buzunar, ci oferă beneficii suplimentare în cadrul unui sistem echilibrat, cu deduceri fiscale. Și în România există o sumă de aproximativ 400 de euro deductibilă anual, care inițial putea fi folosită doar pentru Sănătate. Aceste deduceri trebuie integrate într-o reformă fiscală și de acces la servicii medicale, fără a se face sub presiune. Măsurile actuale sunt necesare din cauza situației critice economice și financiare din România și a contextului internațional.
Ce soluții considerați că sunt necesare pentru a întări sistemul de sănătate, pe toate palierele lui, începând cu medicina de familie?
Există două direcții principale: pe de o parte, trebuie să lucrăm profesionist împreună cu Societatea Națională de Medicina Familiei pentru a asigura aplicarea normelor în acest domeniu; pe de altă parte, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și casele județene trebuie să introducă mecanisme financiare care să încurajeze performanța sau să descurajeze anumite abordări. Fără o implicare reală a medicilor de familie într-un sistem integrat, nu vom putea face prevenție eficientă. Cred într-un sistem mixt de medicină de familie, cum există în multe alte țări. De exemplu, în Spania, medicii de familie sunt angajați în centre medicale comunitare cu program prelungit până cel puțin la ora 20:00, unde pot face și investigații de specialitate. Acești medici sunt angajați ai comunității și sunt finanțați fie de bugetul de stat, fie prin autoritățile locale. Acest model ar putea funcționa foarte bine și la noi, mai ales în zonele rurale sau în comunitățile mai mici.
De asemenea, cred că ar fi important să putem angaja medici de familie în unitățile de primiri urgențe. Astfel, am reduce presiunea pe spitale. În România, după ora 16:00 sau în weekend, pacienții ajung în mare parte la urgențe, ceea ce pune o presiune pe sistemul spitalicesc.
Care este situația proiectelor de construcție și renovare a spitalelor finanțate prin PNRR și din ce cauze au fost întârzieri?
Am semnat 24 de contracte de finanțare cu beneficiari diverși, 14 unități sunt în faze diferite de execuție (20 – 90%), unele avansând rapid. Întârzierile au fost cauzate de diverse obstacole administrative sau de natură legală. Este important să apreciem progresul și să gestionăm aceste blocaje pentru a continua investițiile în Sănătate. În plus, pe lângă spitale, s-au realizat 69 de ambulatorii de specialitate în toată țara, iar 119 spitale beneficiază de reabilitări și dotări importante, inclusiv pentru combaterea infecțiilor nosocomiale.
Nu trebuie să uităm nici lucrările la cele trei spitale regionale, care avansează. Sperăm ca toate aceste spitale să fie gata până la sfârșitul anului 2028. De asemenea, cele trei centre de mari arși sunt în diverse stadii de finalizare, de la 20 – 25% în cazul „Grigore Alexandrescu”, unde există dificultăți legate de teren, până la 75% în Timișoara.
Pe lângă construcțiile noi și infrastructură, se pune și problema personalului medical. Sunt suficient de implicate autoritățile locale în acest aspect?
Deși există planuri și declarații oficiale privind investiții și resurse umane, implementarea depinde și de autoritățile locale, iar acest aspect trebuie gestionat împreună cu Ministerul Sănătății, care oferă suport și reglementare. Dar responsabilitatea pentru sănătatea comunității revine în mod clar autorităților locale.
În unele județe, autoritățile locale reușesc să atragă medici și să dezvolte baza materială, fie cu sprijinul Ministerului Sănătății, fie prin investiții proprii. În altele, situația este cu totul diferită, uneori din cauză că autoritățile nu au capacitatea sau voința de a conduce comunitățile în mod eficient. Calitatea serviciilor medicale este direct legată de această implicare. Dacă autoritățile locale și cele județene lucrează bine împreună, pacienții găsesc servicii locale de calitate foarte bună și nu sunt nevoiți să se deplaseze în alte orașe.
Valentina Grigore
