Cu siguranță, conștientizăm cu toții – părinți, autorități, politicieni, jurnaliști – cât de important e să avem copii sănătoși. E bine știut faptul că pentru a avea un viitor mai bun și mai sănătos decât al generațiilor anterioare, trebuie să avem astăzi grijă de copiii noștri.
Pentru noi toți veștile sunt bune pentru că există personalități notorii cu voci grele, cunoștințe profunde și experiență de ani de zile în tratarea copiilor. Una dintre aceste voci îi aparține prof. dr. Neli Revenco, un specialist dedicat și cu renume în domeniul cardiologiei și reumatologiei pediatrice, ce depășește cu mult limitele tării, director al Departamentului de Pediatrie al USMF „Nicolae Testemițanu” și președinte al Asociației de Pediatrie din Moldova. Formator de medici și vizionar, prof. dr. Revenco a înţeles cu mult timp în urmă că pediatria nu mai poate fi o disciplină simplă care abordează copilul ca pe un „adult în miniatură”. Angajarea pe care o manifestă în profesie și atașamentul față de bolnav au făcut-o să privească departe, spre medicina bazată pe evidențe și medicina personalizată, pentru a oferi astfel micuților din Republica Moldova șanse egale la servicii medicale de calitate cu ale copiilor din statele europene. Pentru că iubește ceea ce face, își croiește timp să consulte copiii. Tot din dragoste pentru profesie și copii, depune eforturi și se implică să modernizeze pregătirea viitorilor medici pediatri și rezidenți, așa cum se întâmplă de decenii în alte țări.
Cum e să fii pediatru, este diferit de alți medici?
Pediatrii sunt structurați altfel. Nu poți face pediatrie dacă nu iubești pacientul-copil, un pacient diferit, mult mai dificil decât un adult. El fie te place, fie nu te place. Copilul nu comunică cu medicul, este mult mai dificil să-l examinezi, să identifici semnele și simptomele de care suferă acesta. Un pediatru trebuie să fie înzestrat cu calități psihologice deosebite, astfel încât să se poată apropia, fără a-l speria, pe micul pacient, care, deseori, nu vorbește, dar privește foarte atent, să-i descopere rapid diagnosticul și să-l înțeleagă. Totodată, pediatria este cea mai optimistă specialitate, deoarece, odată diagnosticat corect și tratat, pacientul reacționează prompt. Resursele de recuperare ale unui copil sunt excepţionale și, chiar și în situații critice, dacă îi oferi necesarul în momentul potrivit, rezultatele sunt net superioare celor din patologia adultului. Este o meserie complexă, extrem de grea, bazată pe o relație solidă medic – pacient, în care trebuie să acordăm o mare atenție îngrijirii riguroase a copiilor. În vederea depistării precoce a diferitelor patologii cronice, monitorizarea periodică a stării de sănătate a sugarilor și copiilor este indispensabilă.
Cum este organizată asistenţa pediatrică în Republica Moldova?
La nivel raional, au fost instituite funcţiile de specialist principal în domeniul asistenţei medicale acordate mamei şi copilului şi de specialist în sănătatea reproducerii. Specialiştii în cauză coordonează activităţile din domeniul sănătăţii mamei şi copilului, precum şi al sănătăţii reproducerii la nivel de Asistenţă Medicală Primară, din întreg teritoriul administrativ. În acest mod se asigură interacţiunea cu serviciile specializate de ambulator, spitaliceşti, unităţile de urgenţă prespitalicească şi de sănătate publică.
Sporirea accesului copiilor la consultaţiile medicilor pediatri contribuie la ameliorarea calităţii asistenţei medicale acordate copiilor în condiţii de ambulator, la reducerea numărului de spitalizări şi respectiv a cheltuielilor pentru tratament spitalicesc.
E dovedit că în ţările unde copiii beneficiază de asistenţă medicală mixtă – medic de familie şi pediatru, rata mortalităţii, dar şi a morbidităţii prin maladii cronice este cu mult mai mică.
Care sunt reușitele și ce se mai dorește să fie realizat?
Am reușit să modernizăm curriculumul de pregătire în domeniul pediatriei în Republica Moldova, astfel aliniindu-ne la standardele internaționale existente. Nu mai pregătim în aceste vremuri doar medici specialiști pediatri cu pregătire generală. Pentru a fi mai performanți, am recurs la pregătirea medicilor pediatri în domenii cât mai înguste, cum ar fi pneumologie, gastroenterologie, cardiologie etc. Astfel, sper să înregistram progrese în asistența medicală pediatrică. Avem un rezidențiat care produce medici specialiști pediatri cu aprofundări în diverse domenii clinice, încât să nu ne mai confruntăm cu o realitate grea, și anume lipsa de specialiști.
Țin să menționez că cel mai veridic marker al eficienţei reformelor instituite în domeniul serviciului pediatric al Republicii Moldova este reducerea mortalităţii şi morbidităţii copiilor. În Republica Moldova, rata mortalității în rândul copiilor mai mici de cinci ani este de trei ori mai mare decât în țările europene. În unele cazuri, chiar de patru ori mai mare. Chiar dacă pe parcursul anilor au fost atinse succese remarcabile în domeniul mortalităţii infantile, îmbunătăţirea indicilor sănătăţii copiilor rămâne obiectivul serviciului pediatric, care va fi realizat prin intermediul reformelor existente, dar şi al celor de viitor.
Mi-aș dori foarte mult să începem să umanizăm spitalele de pediatrie, să ne aliniem și noi altor țări prin acele „spitale prietenoase copiilor”, de care încă ducem lipsă. Într-un asemenea spital trebuie să existe toate cele necesare – scutece, cum ar trebui să fie normal, inclusiv mai multe spații destinate jocului, mai ales pentru cei care au spitalizare de lungă durată. Aceste spitale trebuie să aibă spații luminoase, vesele, chiar și lenjeria de pat și pijamalele colorate, deoarece copiilor nu le place monotonia. Când te afli în preajma copiilor, îi îngrijești, te ocupi de ei, trebuie să fii energic, să te menții tânăr și să fii disponibil, chiar dacă uneori ești epuizat. Pe mine mă marchează orice caz finalizat fericit.
Care sunt problemele cu care se confruntă astăzi pediatria în Republica Moldova?
Suntem o specialitate deficitară. Există un deficit de medici pediatri în sistem, în mare parte din cauza faptului că doctorii pediatri au ales să plece în alte ţări. Cam 10% din studenţii la medicină sunt deja decişi să plece în străinătate după finalizarea studiilor. Din păcate, se pleacă și în timpul rezidenţiatului. Trebuie să întreprindem măsuri de urgență pentru a redresa situația. Sunt de părerea că nu doar salariile sunt o problemă, ci şi faptul că medicii sunt arătaţi cu degetul. La noi nu există acel respect față de doctori, respect care se întâlneşte peste tot în țările civilizate, din care vrem şi noi să facem parte. Este vorba de educație și mentalitate. În Republica Moldova ar trebui pus mai mult accent pe educaţia sanitară, aşa cum se procedează în ţările din Uniunea Europeană.
Care sunt soluțiile sănătoase?
În primul rând, trebuie să îmbunătățim sistemul de pregătire a medicilor în domeniul pediatriei. Prioritatea noastră, a cadrelor didactice, este să pregătim medici pediatri cât mai buni pentru Republica Moldova. Interesul tinerilor absolvenți de liceu de a studia medicina este determinat de ceea ce reprezintă profesia de medic, nu în Republica Moldova, ci departe peste hotarele ei. Dacă concurența din acest an la concursul de admitere la Universitatea de Medicină are tendință descendentă, atunci pentru rezidențiat în pediatrie am putea spune că trendul este ascendent și, spre marea mea bucurie, dar și a conducerii universității, comparativ cu anul precedent, pregătirea candidaților a fost mult mai bună, dovadă fiind ultima medie de admitere. Avem copii din ce în ce mai buni, din ce în ce mai pregătiți. Aceste rezultate ne îndreptățesc să sperăm că va fi o generație mai bună, dispusă de a se consacra unui domeniu atât de complex, de greu, dar foarte frumos și fascinant, acela al medicinei.
Alt moment extrem de important ține de viziunea mea privind abordarea bolilor cronice și maladiilor rare. Este bine cunoscut că unii copii pot fi afectați de o patologie cronică de la cele mai mici vârste. Vreau să pun accent pe importanţa profilaxiei, depistării precoce şi abordării terapeutice cât mai corecte în prevenirea complicaţiilor, astfel asigurându-i micului pacient o calitate a vieţii cât mai aproape de normal.
Ce acțiuni intersectoriale pe termen lung ar trebui întreprinse la nivel național?
În pofida faptului că Politica Națională de Sănătate abordează sănătatea mamei și copilului ca o prioritate de sănătate, există necesitatea elaborării și aprobării unui document strategic separat, un Program Național pentru Sănătatea femeii și copilului, în acord cu strategiile naționale existente și ghidurile de practică în vigoare. Acest document strategic e în proces de elaborare și are ca scop asigurarea condițiilor pentru realizarea deplină a potențialului de bunăstare și sănătate al femeilor, copiilor și adolescenților, prevenirea maladiilor și a mortalității, având în vizor necesitățile specifice de vârstă și gen, în condițiile utilizării eficiente a resurselor disponibile și ale promovării unor standarde înalte și a bunelor practici. Sper ca acest document strategic, odată elaborat, să se realizeze cu prioritate și fără excepții. În acest fel se va asigura accesul gratuit și facil al tuturor copiilor la serviciile curative și profilactice la care fac referire ghidurile și protocoalele naționale. E cert că cele mai eficiente măsuri, din punctul de vedere al costurilor, s-au dovedit a fi investițiile în copii, acestea contribuind la creșterea socio-economică a națiunilor și impulsionarea coeziunii și integrării sociale.
de Inga Pasecinic
