Comisia Europeană a publicat un raport, pe tema implementării recomandărilor Consiliului de pe 15 noiembrie 2001 (2002/77/EC) referitoare la utilizarea prudentă a agenţilor antimicrobieni în tratamentul uman. Raportul se bazează pe răspunsurile la un chestionar, date de statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European. El a fost pregătit de cercetătorii de la Universitatea din Bordeaux.
Dintre cele 29 de ţări analizate, 20 au declarat că au realizat o strategie naţională pentru a promova folosirea prudentă a agenţilor antimicrobieni şi pentru a lupta împotriva rezistenţei antimicrobiene. Şase ţări au spus că sunt în plin proces de definire a acestei strategii şi a unor planuri de acţiune în acest sens. Trei ţări – România, Estonia şi Finlanda – au recunoscut că nu au o strategie naţională şi nici nu au alcătuit un plan pentru pregătirea uneia.
În cele mai multe state, planurile de acţiune conţin măsuri referitoare la monitorizare, utilizare prudentă a agenţilor antimicrobieni, informare şi educare. Alături de acestea, sunt detaliate măsurile ce trebuie luate pentru controlul epidemiilor, pentru cercetare şi teste de diagnostic rapid.
În privinţa măsurilor de control şi prevenţie, mai puţin de jumătate dintre state, adică 14, au raportat că agenţii antimicrobieni nu pot fi procuraţi fără prescripţie medicală. Alte şapte ţări au spus că vânzările fără reţetă sunt foarte puţine şi reprezintă mai puţin de 1% din totalul vânzărilor de astfel de medicamente. Opt ţări, printre care şi România, au raportat că vânzările fără prescripţie de agenţi antimicrobieni se situează la între 1% şi 10% din vânzările totale, iar uneori depăşesc chiar acest interval.
Testele de Diagnostic Rapid (Rapid Diagnostic Tests/RDT) sunt folosite pentru a se stabili repede dacă anumite cazuri au nevoie de tratament antimicrobian sau nu. Numai trei ţări – România, Italia şi Malta – au raportat că aceste teste nu sunt folosite în îngrijirea ambulatorie.
În privinţa ghidurilor generale pentru utilizarea adecvată a agenţilor antimicrobieni, cele mai multe ţări – 25 din 29 – au declarat că au aşa ceva. Toate statele, în afară de România, spun că au şi ghiduri specifice în acest sens, diferenţiate pe tipuri de afecţiuni.
În final, raportul împarte statele analizate în patru categorii, în funcţie de progresele făcute în implementarea recomandărilor Consiliului de pe 15 noiembrie 2001 (2002/77/EC) referitoare la utilizarea prudentă a agenţilor antimicrobieni în tratamentul uman. România se află în a patra categorie – alături de Cehia, Estonia, Spania, Finlanda, Italia, Letonia şi Polonia – a ţărilor în care gradul de implementare este “mai degrabă scăzut”.
Roxana Maticiuc
