Dr. Marius I. Ungureanu, Cercetător, Cluj School of Public Health, Universitatea Babeș‑Bolyai, Cluj‑Napoca
În 4 și 5 decembrie 2014, Ministerul Sănătății din Roma, Italia, a organizat a II-a conferință a Acțiunii Comune pentru Planificarea și Prognoza Forței de Muncă în Sănătate, finanțată de Comisia Europeană. Conferința, axată pe îmbunătățirea metodologiilor de planificare și colectare a datelor legate de forța de muncă în sănătate pe teritoriul Europei, a găzduit participanți din 33 de țări, precum și reprezentanți ai Comisiei Europene, ai organizațiilor profesionale europene, ai Organizației Mondiale a Sănătății și ai Ministerului italian al Sănătății.
Scopul conferinței a fost sprijinirea Statelor Membre și a stakeholderilor de la nivel național în procesul de îmbunătățire a planificării forței de muncă. Participanții au evidențiat, în cadrul conferinței, necesitatea dezvoltării sau îmbunătățirii metodologiilor de planificare a forței de muncă în sănătate, pentru a face față provocărilor cauzate de mobilitatea forței de muncă, a distribuției inegale și a schimbării continue a abilităților necesare profesioniștilor din sănătate.
Factori care influențează alegerea unui loc de muncă în sistemul sanitar
În cadrul sesiunii paralele dedicate perspectivei personalului medical, participanții la conferință au fost familiarizați cu rezultatele proiectului-pilot care a cercetat preferințele medicilor și asistenților medicali români cu privire la locul de muncă. Proiectul-pilot a fost implementat de o echipă de cercetare de la Centrul de Sănătate Publică și Politici de Sănătate din cadrul Universității Babeș-Bolyai, în două spitale din județul Cluj. Folosind o metodologie utilizată inițial în cercetările de marketing, proiectul a arătat că, în momentul în care medicii și asistenții medicali se gândesc la un mediu de lucru, salariul nu este singurul factor care le influențează decizia. Pe lângă salariu, medicii și asistenții medicali au afirmat că alți factori relevanți sunt dotările de care beneficiază spitalul, calitatea relațiilor cu personalul din spital, precum și perspectivele de dezvoltare profesională.
Ținând cont de faptul că mobilitatea personalului medical este un subiect extrem de dezbătut în sistemul de sănătate românesc, cercetări similare sunt necesare pentru a furniza date care să stea la baza politicilor publice din domeniul resurselor umane în sănătate. De altfel, Codul Global de practică al Organizației Mondiale a Sănătății privind recrutarea internațională a personalului medical încurajează implementarea de proiecte de cercetare în domeniul migrației personalului medical, cu scopul ultim de a furniza dovezi clare pentru cei care decid de la nivel național și internațional, pentru inițierea de politici publice.
În cadrul prezentărilor în plen și al discuțiilor ulterioare, România a fost menționată frecvent ca o sursă principală de profesioniști în domeniul sănătății pentru alte state europene. De asemenea, a fost sugerată nevoia ca principalii stakeholderi din România să depună eforturi pentru a gestiona mai bine mobilitatea profesioniștilor români din sănătate.
Acțiunea Comună pentru Planificarea și Prognoza Forței de Muncă în Sănătate 2013-2016 (www.euhwforce.eu) a primit finanțare din Programul pentru Sănătate al Uniunii Europene. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prin intermediul Centrului de Sănătate Publică și Politici de Sănătate (www.publichealth.ro), este un partener asociat al Acțiunii Comune, reprezentând România.
În momentul în care medicii și asistenții medicali se gândesc la un mediu de lucru, salariul nu este singurul factor care le influențează decizia.
