Interviu cu dr. Nelu Tătaru, președintele Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților, Parlamentul României.
Actuala criză umanitară din Ucraina a implicat în egală măsură România și Republica Moldova, care au sprijinit direct refugiții. În criza medicală anterioară, cele două state au colaborat, ajutorându-se reciproc. „Relația dintre România și Republica Moldova este puternică, profundă, iar aceasta nu este doar o percepție personală, deoarece faptele au demonstrat că vorbim despre o relație care depășește legăturile create prin planurile de acțiune sau acordurile politico-diplomatice încheiate în vederea consolidării colaborării celor două state în domeniul sănătății”, afirmă dr. Nelu Tătaru.
Ați fost membru al Comisiei comune pentru integrare europeană dintre Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova, apoi ministru al Sănătății, Președinte al Comisiei pentru Sănătate și familie din Camera Deputaților, poziții în care ați avut întâlniri cu oficiali de rang înalt din Republica Moldova. Cum ați aprecia evoluția relației dintre cele două țări în domeniul sănătății?
Cred cu tărie că istoria comună, limba, cultura și valorile pe care le împărtășim nu au permis estomparea sentimentului de apartenență creat între cele două popoare de-a lungul timpului. Se spune că situațiile de criză relevă adevărații prieteni, și tocmai acest sentiment de apartenență a însuflețit acțiunile umanitare prin care am sprijinit Republica Moldova, stat prieten al României, pentru a putea depăși criza sanitară provocată de pandemie. Trebuie subliniat faptul că ajutorul a fost reciproc- România a ajutat Moldova și a fost ajutată, la rândul său, pentru a trata bolnavii cu forme severe ale bolii. Recent am fost martorii unui pas istoric făcut de către Republica Moldova – semnarea documentului de aderare la Uniunea Europeană. Chiar dacă această decizie este rezultatul unui context socio-politic dramatic, Republica Moldova merită susținerea și aprecierea României și a tuturor statelor membre U.E., pentru determinarea sa de a urma calea europeană.
Nu putem trece cu vederea hotărârea cu care Republica Moldova acționează, în această perioadă de maximă încordare socială, pentru a deveni un actor pro-european relevant pe scena politică internațională. Grație dobândirii acestui statut privilegiat, parteneriatele strategice în domeniul sănătății încheiate atât cu România, cât și cu celelalte state membre, vor putea dobândi noi valențe și vor atinge un nivel mai înalt de complexitate. Schimburile de experiență în domeniul medical, acordurile și planurile bilaterale nu vor mai fi limitate de lipsa calității de membru U.E. a Republicii Moldova, iar acțiunile strategice desfășurate în comun cu statul român vor deveni mai efervescente și productive pentru ambele părți interesate de progresul medicinei, de alinierea condițiilor de tratament și a actului medical oferit la standardele comunitare. Republica Moldova va cunoaște beneficiile integrării europene, la nivelul tuturor sectoarelor de activitate, cu precădere în cel al sănătății, deoarece criza pandemică ne-a demonstrat că dezvoltarea acestuia din urmă trebuie să rămână prioritară, în viitor, pentru toate statele europene. Sentimentul de apartenență la cultura românească va fi dublat, în cazul Republicii Moldova, de apartenența la cultura europeană, va cunoaște pe deplin, în caz de nevoie, solidaritatea statelor membre, putând conta întotdeauna pe sprijinul oferit de România, ca stat membru al U.E. și ca stat-prieten.
„E ca pe front…. Se moare! Se întâmplă!” spuneați într-o postare pe FB, în octombrie anul trecut în contextul situației pandemice de la acel moment din România. Iată că acum, la doar câteva luni, nu departe de granițele României și Moldovei, chiar se întâmplă – se moare pe front! Există, la nivel parlamentar, inițiative de colaborare între cele două țări în domeniul medical/al sănătății în posibile situații cauzate de această criză?
Fără îndoială, trăim vremuri care vor lăsa o puternică amprentă în istorie prin duritatea și complexitatea pericolelor cărora suntem nevoiți să le facem față. Am dus o luptă anevoioasă cu pandemia de COVID-19, care a pus o presiune uriașă asupra tuturor sistemelor de sănătate ale lumii și ne-a schimbat în totalitate percepția asupra normalității, iar acum suntem martorii tăcuți ai unei crize umanitare fără precedent pe teritoriul european. Dinamica evenimentelor de la granițele României pare tot mai greu de controlat, iar viitorul este din ce în ce mai dificil de anticipat.
De mai bine de doi ani în jurul nostru se întâmplă adevărate drame, problemele personale cu care ne confruntam anterior au fost înlocuite de amenințări epidemiologice sau de securitate care dobândesc dimensiuni sociale, regionale sau chiar mondiale. România și Republica Moldova au încheiat la Chișinău, la data de 21 februarie 2014, un Acord privind ajutorul reciproc pentru intervențiile transfrontaliere în caz de urgențe medicale, document care constituie de aproape un deceniu, baza legală a acțiunilor comune de suport medical.
Am putut observa și pe timpul celor doi ani de pandemie, cum documentul menționat anterior a dat expresie măsurilor de solidaritate executate la nivelul celor două state și cu siguranță, în cazul în care conflictul va depăși granițele Ucrainei, Acordul privind ajutorul reciproc în caz de urgențe medicale va constitui din nou baza legală a suportului pe care țara noastră i-l va acorda Republicii Moldova.
În acest context care ar trebui să fie prioritățile pe termen scurt în ceea ce privește relația de parteneriat România – Moldova în domeniul sănătății?
Chiar dacă este dificil de admis, criza umanitară generată de conflictul care se desfășoară în prezent pe teritoriul Ucrainei a creat o situație delicată atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova, deoarece statele sunt implicate direct în sprijinirea refugiaților. Pe lângă faptul că acești oameni depășesc, poate, cea mai dramatică perioadă a vieții lor, unii dintre ei au nevoie de asistență medicală de urgență, iar alții necesită îngrijiri medicale de specialitate, în funcție de bolile cronice sau afecțiunile pe care le prezintă. Consider că, pe termen scurt, perspectivele privind parteneriatul România-Moldova ar trebui să graviteze în jurul gestionării cu profesionalism a pacienților ucraineni care au nevoie de îngrijire medicală, astfel încât cele două state să poată răspunde cu promptitudine nevoilor lor. Actuala criză umanitară vine pe fondul unor sisteme de sănătate deja slăbite de presiunea exercitată asupra lor, timp de doi ani, de pandemie. Tocmai de aceea, eforturile noastre comune trebuie să se concentreze, cu precădere, pe consolidarea acestei relații de colaborare în cazul în care situația va degenera și mai mult, iar fluxul de pacienți va depăși capacitatea noastră de a face față crizei. Analizând actuala criză umanitară din perspectivă medicală, cred cu tărie că vom putea reuși să ușurăm suferința acestor oameni și, la fel ca în cazul crizei provocate de pandemie, împreună vom oferi un exemplu de solidaritate și empatie.
Doresc să-mi exprim considerația pentru alegerea Republicii Moldova de a face primul pas spre a fi parte a uniunii europene a sănătății, care prin prezența sa și a celorlalte state care au făcut demersuri în acest sens, va deveni și mai puternică. Îmi doresc ca prin acest pas istoric pentru Republica Moldova, relațiile bilaterale existente în domeniul sănătății să devină mai strânse și mai complexe atât pe termen scurt, cât și lung.
de Valentina Grigore
