Politici de Sanatate

Roadele pământului şi sănătatea cetăţeanului european

03 decembrie
13:45 2013
Roadele pământului şi sănătatea cetăţeanului european

 Reforma a pornit în anul 2010, cu o dezbatere publică prin care s-a dorit stabilirea principalelor direcţii, bazate pe aşteptările cetăţenilor de la PAC. Au urmat propunerile legislative făcute de Comisia Europeană, propuneri care au fost discutate și negociate de Parlamentul European și de Consiliul de Miniștri. Noua Politică agricolă comună care, de anul viitor, va fi aplicată peste tot în Uniunea Europeană, este rezultatul unei negocieri între statele membre, Parlamentul European și Comisia Europeană. Este – așa cum sunt în general rezultatele negocierilor – un compromis politic la care s-a ajuns și care a fost acceptat de toate părțile.

Interviu realizat de Raluca Boboc

 Domnule comisar european, ce beneficii aduce pentru România noua Politică agricolă comună?

Una dintre schimbările fundamentale pe care le aduce noua PAC este că răspunde mult mai bine unei așteptări ce a reieșit clar în dezbaterea care a precedat reforma: oamenii vor să se bucure în continuare de calitatea și de siguranța alimentelor europene, dar și de diversitatea lor, de legătura lor cu teritoriul, cu tradițiile regiunii în care au fost produse. Noua PAC face din diversitatea agriculturilor europene o forță. Dacă, până acum, la nivel european exista o tendință spre uniformizare, spre un model agricol potrivit mai degrabă primelor state membre ale Uniunii Europene, azi, într-o Uniune cu 28 de state membre, trebuie să ținem cont de nevoile diferite ale agricultorilor, de gradul diferit de dezvoltare. Avem agricultură aproape de Cercul Polar, avem agricultură în Bărăgan, facem agricultură în zone de munte, dar și pe insule în mijlocul Mării Mediterane, agricultură în ferme cu suprafețe mari, agricultură în ferme foarte mici. Marea schimbare adusă de această reformă este că, într-un cadru comun, cu obiective comune, cu reguli de piață comune, viitoarea politică agricolă comună ține cont de nevoile inegale de dezvoltare, de condițiile specifice și le integrează pentru atingerea unor obiective comune.

Pentru România, acest aspect este foarte important pentru că specificități românești precum fermele mici, nevoile de investiții și de modernizare, dezvoltarea mediului rural, nevoi de restructurare a unor sectoare din agricultură se regăsesc în noua Politică agricolă comună. Sunt parte, dacă vreți, din pachetul de bază și nu mai sunt considerate sau tratate la Bruxelles drept excepții sau derogări de la normă.

 Care sunt efectele concrete pe care le vor resimți fermierii români? Ce beneficii vor avea ei odată cu aplicarea noii Politici agricole comune? 

În primul rând, noua PAC vine cu o creștere a subvențiilor acordate fermierilor români din bugetul Uniunii Europene. Cu această reformă am pus bazele unei reechilibrări a sprijinului financiar alocat statelor membre din Est și din Vest – este pentru prima oară în ultimele decenii când o reformă a Politicii agricole comune duce la o redistribuire a alocărilor bugetare între statele beneficiare. În condițiile în care, global, bugetul Uniunii Europene a scăzut, în condițiile în care bugetul PAC a fost diminuat cu câteva procente, fermierii români sunt printre puținii care vor avea subvențiile mărite. Dacă azi subvenția pe hectar este în jur de 135 de euro, în 2019 va ajunge la o medie de 196 de euro.

Este o sumă medie – pentru că unii vor primi mai mult, alții, mai puțin. Se vor putea acorda subvenții mai mari pentru fermele din zonele defavorizate, pentru tinerii fermieri. De asemenea, există posibilitatea de  a acorda un supliment de plată pentru primele 30 de hectare ale unei ferme, astfel încât fermele mici și mijlocii să beneficieze și ele de subvenții mai mari.

Dar, dincolo de bani, noua Politică agricolă comună va pune la dispoziția fermierilor români o gamă de instrumente și de măsuri de sprijin mult mai bine adaptate nevoilor lor. Micii fermieri, spre exemplu – pentru prima oară în istoria acestei politici europene – au la dispoziție măsuri specifice de sprijin financiar, adaptate nevoilor lor. Statele membre vor avea posibilitatea de a introduce o schemă de plată simplificată pentru micii fermieri, mult mai puțin birocratică, cu mai puține exigențe legate de condițiile ecologice – având în vedere că, în general, nu fermele mici sunt cele care poluează. Aceasta va fi o simplificare uriașă atât pentru fermieri, cât și pentru administrație. În plus, în cadrul programului de dezvoltare rurală, micii fermieri vor putea beneficia de servicii de consiliere și de sprijin pentru dezvoltare economică, însoțite de finanțări nerambursabile pentru investiții de până la 15.000 de euro pe lună. Marii fermieri din România vor putea să-și continue și ei programele de investiții pentru modernizare, pentru creșterea competitivității, beneficiind atât de subvenții, cât și de cofinanțare europeană în cadrul programului de dezvoltare rurală. Mai mult, noul program de dezvoltare rurală vine cu unele opțiuni foarte interesante pentru România, de care sper ca fermierii noștri să poată beneficia. România poate elabora subprograme tematice dedicate care să răspundă unor nevoi specifice de restructurare, de modernizare a unor sectoare. Tinerii agricultori, micii fermieri, zonele de munte, circuitele scurte de aprovizionare – mă refer aici la vânzările directe, la piețele locale – pot face obiectul unor astfel de programe subtematice, dar și sectoare precum cel pomicol sau sectorul laptelui.

 Cum trebuie stimulat producătorul român ca să fie eficient?

Aceste instrumente care se găsesc în noua Politică agricolă comună sunt tot atâtea ancore pe care fermierii români se pot sprijini pentru a deveni eficienți, competitivi pe piață. Și mai este un element nou în PAC: competitivitatea nu mai înseamnă numai mărime, puterea economică dată  de prețul cel mai mic și de cantitate. Competitivitate nu înseamnă numai piețele internaționale, ci și cea europeană, piețele naționale sau regionale. Competitivitatea poate fi dată și de produse de calitate, tradiționale, cu o valoare adăugată mare, produse în cantități mai mici. Când vorbim însă de competitivitate, de eficiență, aspectul cel mai important pe care cred că România trebuie să-l rezolve este cel legat de organizarea producătorilor, de asociere. În stadiul în care se află agricultura din România, producția ar putea fi și mai bine valorificată dacă agricultorii ar fi organizați. În statele membre în care agricultura reușește să se dezvolte de la un an la altul, forța motrice este dată de organizațiile de producători, de dinamismul acestora. Prin noua Politică agricolă comună vom recunoaște orice formă de asociere, vom avea facilități pentru investiții colective, rate de cofinanțare mai bune. Iar asocierea trebuie susținută de servicii de consultanță profesionale, de o structură de consiliere care să acompanieze fermierii, dar și formele lor de asociere, astfel încât agricultorii să se concentreze pe activitatea de producție din fermele lor, nu pe activitatea asociației, a cooperativei sau a grupului de producători din care fac parte. E nevoie de o accelerare a procesului de organizare.

 Există un interes din ce în ce mai mare pentru bio/eco. Câte din produsele de pe piața din România sunt într-adevăr bio/eco și câte sunt sub influența campaniilor de marketing?

Într-adevăr, la nivel european agricultura ecologică este unul dintre cele mai dinamice sectoare agricole. De la an la an, cererea de produse bio este în creștere . Din ce în ce mai mulți consumatori conștientizează valoarea opțiunii lor în fața unui raft și se îndreaptă spre alimente de calitate, sigure, produse numai pe baza a ceea ce ne oferă natura. Dar, odată cu creșterea cererii, crește și presiunea pe producție. De aceea, la nivel european, preocuparea noastră este să menținem și să întărim credibilitatea sectorului. Am început un proces de evaluare a legislației referitoare la agricultura ecologică și la etichetarea produselor ecologice, care are ca obiectiv îmbunătățirea standardelor de producție și de comercializare, a sistemului de certificare și control, precum și aspecte care țin de coexistența agriculturii organice și a culturilor OMG sau de echivalarea unor sisteme de certificare din afara Europei. Toate acestea, pentru a ne asigura că sectorul alimentelor și produselor ecologice oferă consumatorilor ceea ce aceștia așteaptă: produse de calitate, sigure, la prețuri competitive. Mai mult decât în alte sectoare agricole, succesul și viitorul agriculturii ecologice depind în primul rând de încrederea cu care o investesc consumatorii. Aceasta este cea care îi dă un plus de competitivitate pe piață și aceasta trebuie să fie prima preocupare a tuturor celor care lucrează în acest sector.

În viitoarea Politică agricolă comună, agricultura ecologică capătă un statut clar. Noua PAC recunoaște agricultura ecologică drept un model de agricultură care implică deja aplicarea unor măsuri agronomice durabile, cu efecte benefice asupra mediului. De aceea, producătorii bio certificați sunt exceptați de la o serie de măsuri obligatorii pentru protejarea mediului și a biodiversității, general valabile pentru toți fermierii din Europa. Totodată, în cadrul programului de dezvoltare rurală, agricultura ecologică va beneficia, de această dată, de o măsură dedicată de sprijin pentru conversie și menținerea exploatațiilor în acest sistem, pentru a elimina orice ambiguitate sau interpretare privind nevoia susținerii acestui tip de agricultură.

Pentru România, succesul acestui sector presupune…

Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna noiembrie a revistei Politici de Sănătate!

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: