Luna octombrie, numită și „luna roz”, a fost plină de evenimente internaționale, la care am avut ocazia să fiu prezentă, să ofer și să iau experiențe frumoase și extrem de utile. Am văzut cum stau lucrurile în România, Țările Baltice, Armenia, Georgia, Rusia, ce au reușit să realizeze ei și ce nu avem noi. Nu mă voi referi la tehnologii de ultimă generație, tratamente inovative sau profesioniști de talie internațională care fac chirurgie robotică. Vreau să vorbesc despre faptul că în aceste țări pacienții sunt un element esențial al sistemelor de sănătate, iar reprezentanții lor se regăsesc la nivelul tuturor factorilor de decizie instituționali. Am urmărit cum reprezentanți ai autorităților, profesioniști din sănătate, prezenți la aceste evenimente, au avut posibilitatea de a afla despre problemele reale și grave cu care se confruntă pacienții și de a identifica împreună soluții pentru rezolvarea acestora.
Am cunoscut lideri ai pacienților care, pe lângă o mare pasiune, motivație interioară și generozitate sufletească, au pregătirea necesară să ofere soluții de îmbunătățire a managementului bolilor cronice. Am cunoscut pacienți educați care pot lua decizii informate pentru că au acces la informaţii relevante, într-un format uşor de înţeles. Am văzut pacienți care îşi auto-gestionează boala în fiecare zi, deci au o expertiză unică de asistenţă medicală care este susţinută. Am rămas impresionată de suportul la nivelul cel mai înalt de care beneficiază acești pacienți pentru a deveni parteneri egali cu profesioniştii, dar, cel mai mult, de asociațiile de pacienți care îi reprezintă pentru a le direcţiona experienţa şi vocea colectivă. Am văzut cum trebuie să fie transformat un sistem de sănătate, dintr-un sistem reactiv într-un sistem proactiv, centrat pe pacient.
Am simțit că nevoia de a promova înţelegerea a ceea ce înseamnă responsabilizarea pacienţilor din perspectiva pacienţilor în cadrul factorilor de decizie politici şi al acţionarilor din domeniul sănătăţii a devenit evidentă. Avem nevoie de asociații de pacienți, care la noi nu sunt prezente, cu mici excepții, iar noțiunea de pacient expert trebuie introdusă și aplicată în Republica Moldova, așa cum se întâmplă în toate statele dezvoltate. Pacientul cronic nu poate fi un simplu beneficiar al tratamentului primit. Din momentul stabilirii diagnosticului de boală cronică, acesta trebuie să devină partenerul profesioniștilor pe întregul parcurs.
Majoritatea pacienților cu boli cronice sunt în ziua de astăzi bine informați din variate surse (pagini web, ziare, reviste). Această mixtură de informații mai mult sau mai puțin veridice poate produce un grad de confuzie asupra pacientului. De aceea, pacientul cronic trebuie să fie școlarizat, informat permanent asupra evoluției bolii, efectelor tratamentului, planului de tratament, reacțiilor adverse ale medicației, precum și asupra duratei tratamentului. Pacientul cronic trebuie să devină expert, să fie responsabilizat si să participe la luarea deciziilor în procesul de vindecare. Pacienții trebuie să aibă drept de vot atunci când se decide pentru ei, nu doar rolul actual de simpli observatori, deoarece anume ei sunt primii interesați ca sistemele de sănătate să evolueze.
Pacienţii sunt oameni activi care pot contribui la durabilitatea sistemelor de sănătate, dacă se implică, sunt auziți și au susţinere.
de Inga Pasecinic, Centrul Strategii și Politici de Sănătate
