Politici de Sanatate

Reforma sistemului sanitar românesc are nevoie de viziune pe termen lung

20 aprilie
13:28 2015
Reforma sistemului sanitar românesc are nevoie de viziune pe termen lung

Interviu cu Alina Gorghiu, copreședinte PNL

Toată lumea vorbește despre subfinanțarea sistemului sanitar românesc și despre numărul tot mai mare de medici care părăsesc România pentru a lucra în clinicile și spitalele din străinătate. Lista problemelor din Sănătate este, însă, mult mai lungă. Se adaugă și lipsa unui management eficient și a unei viziuni pe termen lung, precum și o infrastructură necorespunzătoare. Toate aceste probleme trebuie remediate numaidecât pentru ca sistemul sanitar românesc să devină unul performant și să-și păstreze medicii. În viziunea reprezentanților opoziției, măsurile urgente vizează creșterea finanțării și realizarea unui management orientat spre pacient și eficientizarea resurselor.

Sistemul sanitar românesc nu se numără printre cele mai eficiente din Europa. În opinia Dvs., care credeți că sunt principalele neajunsuri ale sistemului sanitar?

Problemele pe care le are de înfruntat sistemul sanitar din România sunt generate în mare măsură de subfinanțare, dublată de multe ori de managementul deficitar al resurselor. Dar nu e doar atât, este vorba și de lipsa unei viziuni de dezvoltare a sectorului centrată pe beneficiarii sistemului – pacienții. Lipsa infrastructurii medicale adecvate și lipsa motivării personalului medical afectează nivelul serviciilor oferite, iar lipsa unei educații pe scară largă pentru prevenție contribuie la creșterea costurilor de tratament. Aș adăuga aici lipsa generală de informații disponibile pentru accesarea serviciilor de sănătate. Lipsa informațiilor ne face vulnerabili și de multe ori bolnavi.

În calitate de copreședinte PNL, ce soluții ați propune pentru îmbunătățirea sistemului sanitar românesc?

Aș începe cu obiectivul pe care noi, liberalii, ni-l propunem – creșterea standardelor în sistemul sanitar. Ceea ce astăzi este o excepție – confortul, accesibilitatea, calitatea tratamentelor – trebuie să devină o stare de normalitate. Cum ajungem acolo? PNL nu va veni niciodată cu propuneri nerealiste. Cred că putem face mai mult pentru sistemul de sănătate cu mijloacele pe care le avem la dispoziție și cu mai multă bună credință în stabilirea priorităților. Soluțiile pe care le susțin se regăsesc în programul de guvernare pe care colegii mei îl pregătesc și ele pun accentul în primul rând pe un management mai bun al tuturor resurselor din domeniul sănătății.

La sfârșitul lunii februarie ați anunțat programul de guvernare. Care sunt prioritățile în domeniul Sănătății?

Programul PNL abordează problema cronică a sistemului de sănătate românesc – subfinanțarea. Din acest punct de vedere, soluția stă nu doar în creșterea alocărilor bugetare pentru acest sector, ci și în atragerea banilor din afară – prin absorbția fondurilor europene, de pildă.  Buna finanțare este și o pârghie prin care putem opri exodul medicilor buni și al tinerilor absolvenți de medicină. Ajungem, astfel, la un alt aspect important ‒ calitatea actului medical. În această privință, credem că este nevoie să punem pacientul în centrul sistemului de sănătate și să dezvoltăm un sistem de control al calității serviciilor medicale. De asemenea, trebuie să punem accent cât se poate de serios pe prevenție în sănătate: prin educație, prin promovarea de depistare precoce a bolilor, de screening, prin campanii de vaccinare.  Introducerea asigurărilor de sănătate private complementare, dar și valorizarea mai bună a medicilor de familie sunt, de asemenea, soluții pe care le avem în vedere pentru creșterea performanței actului medical.

Există multe spitale, printre care se numără inclusiv spitale mari din București, unde pacienții sunt nevoiți să-și cumpere tratamentul sau diferitele dispozitive medicale necesare. Credeți că un procent mai mare din PIB alocat sănătății va rezolva această problemă?

Realitatea este că alocările pentru sănătate sunt infime. România se află pe ultimul loc în Europa din punctul de vedere al cheltuielilor cu Sănătatea, ca procent din PIB, conform ultimelor date Eurostat. Statul român alocă aproximativ 4% din PIB Sănătăţii, în timp ce Polonia alocă 7%, Ungaria – 8%, iar Cehia – 7,5%. Per total, media în UE la procentul din PIB alocat pentru sănătate era de aproximativ 10%.   Da, cred că trebuie să acordăm finanțare sporită sănătății și să căutăm soluții și în afara bugetului public. Dar problema resurselor din spitalele românești și a salarizării personalului medical nu se va rezolva numai prin creșterea finanțării. Este nevoie și de un management orientat spre pacient și spre eficientizarea costurilor.

În 2014 a existat o discuție aprinsă privind intenția Guvernului de a crește contribuțiile sociale la sănătate, pentru a crește finanțarea sistemului sanitar. Credeți că ar fi aceasta o măsură eficientă?

Încărcarea fiscală nu este o soluție când problema o reprezintă managementul slab. Am avut astfel de exemple și din afara sistemului medical – am văzut ce s-a întâmplat cu taxe neinspirate precum acciza pe carburant, taxa pe stâlp: ele și-au dovedit ineficiența. Viziunea noastră se bazează pe gestionarea actualelor contribuții sociale conform nevoii reale, pe redistribuirea lor în societate în baza unei strategii unitare, urmată de un sistem de evaluare, sancționare și compensare.

Credeți că stimularea sectorului privat pentru a investi în sănătate ar putea îmbunătăți nivelul serviciilor medicale?

Cred în parteneriatul public-privat ca un mod sănătos de a aduce plusvaloarea în orice domeniu. Statul trebuie să aibă intervenții acolo unde un alt actor nu reușește să răspundă eficient nevoilor cetățenilor și nu trebuie să excludă inițiativele private sau venite dinspre societatea civilă. Este necesar să deschidem cât mai mult sistemul sanitar pentru stimularea competitivității și, implicit, pentru creșterea standardelor de calitate.

De câțiva ani se tot încearcă reformarea sistemului sanitar românesc. Cum vedeți Dvs. această reformă?

Reformele în domenii precum sănătatea au nevoie de cel puțin două lucruri pentru a avea succes: viziune pe termen lung și consultare largă cu actorii implicați. Problema este că fiecare guvern a adus fluxuri noi de idei care poate ar fi fost eficiente dacă ar fi fost gândite și susținute pe termen lung. Introducerea cardului național de sănătate este, spre exemplu, o necesitate, însă punerea lui în practică a lăsat mult de dorit. Nu putem da drumul la o astfel de politică publică în campania electorală pentru a o lăsa apoi complet lipsită de conținut. Cardul național de sănătate poate fi un instrument foarte bun care să contureze configurația Sănătății în România: ar putea contribui la o cartografiere reală a nevoilor, dar și a soluțiilor. O hartă a problemelor stringente, unde transparența și informația s-ar transforma în soluții pentru pacienți. Ca o concluzie, trebuie să renunțăm la modul pompieristic de a face reforme, pentru o abordare mult mai serioasă.

Problema resurselor din spitalele românești și a salarizării personalului medical nu se va rezolva numai prin creșterea finanțării. Este nevoie și de un management orientat spre pacient și spre eficientizarea costurilor.

 Cardul național de sănătate poate fi un instrument foarte bun care să contureze configurația sănătății în România.

Este necesar să deschidem cât mai mult sistemul sanitar pentru stimularea competitivității și, implicit, pentru creșterea standardelor de calitate.

Problema resurselor din spitalele românești și a salarizării personalului medical nu se va rezolva numai prin creșterea finanțării.

Mirabela Viașu

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: