Politici de Sanatate

Reforma Sănătăţii în Moldova, în plină desfăşurare – certitudini şi perspective

14 ianuarie
14:15 2014
Reforma Sănătăţii în Moldova, în plină desfăşurare – certitudini şi perspective

Interviu cu dr. Mihai Ciocanu, viceministrul Sănătăţii

De 32 de ani activează ca profesor universitar al Catedrei de Sănătate Publică şi Management, USMF “N. Testemiţanu”. Doctor în Științe Medicale și Doctor Habilitat în medicină, absolvent al unor reputate cursuri internaționale, a construit și a condus, timp de patru ani, singurul spital acreditat la standarde europene din Moldova – MedPark.

 

 

Dacă, în 2004, alocările pentru Sănătate raportate la PIB constituiau în jur de 5,2%, acum avem 12% din PIB. În valoare absolută însă, ele sunt de 112 dolari pe locuitor, de trei ori mai mici decât în România.

Care este situaţia actuală în Moldova în privinţa reformei de sănătate?

Ne aflăm într-un proces foarte amplu de elaborare a documentelor de politici care ţin de strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate, în special a celui spitalicesc.

Avem o cotă foarte bună de finanţare în sănătate, de 12% din PIB, cea mai mare din regiune. Am reuşit să schimbăm cardinal în 2004 sistemul, prin introducerea asigurărilor sociale de sănătate cu componenta de participare a statului. Statul nu şi-a retras finanţarea pentru sănătate, banii au fost repartizaţi pentru populaţia neîncadrată în câmpul muncii – 14 categorii de populaţie asigurate 100% de către stat, începând cu copiii şi terminând cu persoanele cu handicap.

Indicatorul speranţei de viaţă este cu mult mai bun decât în anii precedenţi: peste 71 de ani în medie  la bărbaţi 65, la femei 74.

Care au fost etapele reformei sănătății în Moldova?

Am început, în 1999, să implementăm sistemul de asistenţă medicală primară. Am închis 270 de spitale din localităţile rurale. În schimbul lor am dezvoltat sistemul de asistenţă medicală primară cu echipa medicului de familie. Începând cu 2009, am trecut la o descentralizare organizaţională şi funcţională a acestui serviciu şi am dat posibilitatea fiecărui centru de sănătate din localităţile rurale să contacteze direct Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM).

 Aveţi suficienţi medici în teritoriu pentru asistenţa medicală primară?

Asigurarea cu medici de familie în ţară este de aproximativ 78%, dar avem raioane unde nivelul de asigurare este de 50–60%. Începând cu acest an, pentru a compensa acest deficit de medici în localităţile rurale rezidenţii anului III de medicină de familie îşi fac practica 6 luni pe an în aceste localităţi, ca stagiu practic sub supraveghere. Dăm, de asemenea, posibilitatea medicilor din localităţile adiacente să preia pacienţii. Dar un doctor poate deservi până la 2.000 de cetăţeni înscrişi pe listă, altfel calitatea serviciilor scade.

Vrem să mergem pe experienţa României cu atribuirea liberei practici pentru medicii de familie. La noi este reglementat ca până la 60% din banii pe care îi contractezi de la CNAM să îi poţi atribui la salarizare. Aceasta ar fi o motivaţie pentru angajarea, cel puţin temporară, a tinerilor specialişti. Ei ar putea avea un salariu decent de peste 1000 de dolari pe lună, dacă ar activa la 2.000 de locuitori.

Aş vrea să ne întoarcem puţin la regionalizarea spitalelor.

Dacă în domeniul asistenţei medicale de urgență, în cel al asistenţei medicale primare şi în cel al finanţării am făcut schimbări sau reforme destul de bune şi de apreciate, în spitale nu am făcut practic nimic, în ultimii 22 de ani, cu excepţia lichidării spitalelor rurale în 1999.  În prezent, avem în jur de 80 de spitale în ţară şi de multe ori aceste spitale sunt mari consumatori de resurse, iar eficienţa lor este foarte joasă. Cu excepţia celor din Chişinău, în spitale lipsesc tehnologiile medicale specifice unui spital modern.  În ţară, într-o zonă de sănătate vom avea 3, 4 raioane (județe). Din aceste 3, 4 spitale raionale vom face un singur spital acut şi restul se vor transforma în spitale comunitare, pentru cronici, în care vom dezvolta reabilitarea medicală şi asistenţa medicală paliativă. Din 35 de spitale regionale vor rămâne 9 spitale de urgenţă care vor avea platou de chirurgie, platou de naşteri şi laboratoare de cateterizare a inimii, fiindcă profilul morbidităţii arată că aproape 56% din toate decesele la noi sunt provocate de bolile inimii, din care 70% sunt bolile coronariene. Vor avea chirurgia generală, traumatologia şi ortopedia, urologia, cardiologia, inclusiv cardiologia intervenţională, laringologia, oftalmologia. Aici se vor trata stările acute şi, evident, cazurile complexe. Pentru 250.000 – 400.000 de locuitori vor exista de la 120 până la 160 de paturi. Spitalele comunitare pentru boli cronice vor avea o capacitate de 120 de paturi. Valoarea investiţiei se ridică la 5 milioane de euro pentru un spital.

Până la sfârşitul anului vom avea definitivată strategia de regionalizare a spitalelor şi prezentată parlamentului spre aprobare.

 Veţi merge pe parteneriate public-private?

Sperăm că jumătate din aceste spitale vor fi făcute prin parteneriate public-privat, cu menţinerea managementului privat după darea în exploatare a spitalului.  Pentru un spital regional, dar de categorie mai înaltă, cum ar fi Chişinăul, avem nevoie de 40 de milioane de euro. Pentru o zonă de sănătate de 250.000 – 400.000 de locuitori pentru asistenţă medicală de urgenţă, pentru reînnoirea parcului de ambulanţe şi instruirea personalului sau pentru capacităţi avem nevoie cam de două milioane de euro.

Deci, în total pentru o zonă de sănătate ne-ar trebui 15 milioane de euro pentru cele trei spitale comunitare, 35 de milioane de euro pentru cel acut şi 2 milioane pentru urgenţă. În total, 52 de milioane de euro. Este mult sau puţin?

Noi, ca ţară, în prezent nu ne putem permite luxul acesta. Finanţările provin de la Banca Mondială sau de la alţi parteneri cum ar fi Comisia Europeană sau  băncile europene de dezvoltare. Dar, totodată, conştientizăm faptul că există şi resurse interne care pot fi reorientate spre investiţii în sănătate.

La noi, 20% din spitalizări sunt fără indicaţii medicale, near­gumentate. Dar ce înseamnă lucrul acesta? 20 de procente de spitalizări neargumentate înseamnă nu mai puţin de 30 de milioane de dolari. Echivalentul unui spital. În fiecare an noi pierdem câte un spital acut prin faptul că nu gestionăm corect pacienţii în sistemul de sănătate.

Lucrați cu consultanți străini?

Da, de la Banca Mondială.

Avem trei proiecte mari care au fost finalizate cu BM. Unul, în domeniul regionalizării serviciilor spitaliceşti. Altul, în dezvoltarea serviciilor de reabilitare medicală, unde se includ şi serviciile paliative. Şi al treilea proiect este deconcentrarea serviciilor de chimioterapie în şase spitale din regiune, în etapa iniţială.

Pentru chimioterapie avem acum doar Institutul Oncologic din Chişinău, o singură instituţie medicală pentru 40.000 de pacienţi cu boli oncologice şi cu o incidenţă de 2.000 de noi cazuri pe an.

Cea mai mare problemă de redimensionare a serviciului spitalicesc o avem în Chişinău. Aici avem o dublare de servicii spitaliceşti pentru că avem spitale municipale şi spitale republicane sau subordonate Ministerului Sănătăţii.

Ne dorim să facem un management comun al unor spitale municipale, între ele şi republicane. Atunci când există un management comun al acestor spitale, evident, chiar poţi restructura şi atrage fonduri.

 Ce alte priorități aveți?

Ne dorim ca tehnologiile procurate să lucreze eficient. Pentru asta avem nevoie de doctori instruiţi. Prioritatea la rezidenţiat s-a acordat medicinei de familie şi specialităţilor cum sunt angiografia, tomografia, radioterapia.

De asemenea, anul acesta va fi finalizat un proiect foarte mare de reabilitare a blocului chirurgical din spitalul republican, cel mai mare spital din ţară.

 “Cu suportul financiar al Băncii Mondiale, am construit un bloc nou chirurgical în cadrul spitalului republican, cu 16 săli de operaţie şi cu o secţie sau un departament de terapie intensivă pentru 50 de paturi. Şi acolo vom dezvolta chirurgia de excelenţă: cardiochirurgia, transplantul de organe.”

În acest spital, dr. Irinel Popescu, cu echipa sa, a organizat trei transplanturi de ficat. Şi, evident, da, vom avea şi o sală de chirurgie hibrid pentru cardiologie şi neurochirurgie, pentru intervenţii chirurgicale din neurochirurgie şi cardiologie.

 “Dorim să dezvoltăm cardiologia infantilă. De anul viitor, dorim să începem să facem aceste intervenţii chirurgicale în ţară.”

Serviciile de dializă vor fi descentralizate în mai multe spitale din ţară. Aici mizăm pe parteneriatul public-privat. De aceea, până la sfârşitul anului va fi organizat concursul de selectare a partenerului privat.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: