Indicatorii de Calitate ai Serviciilor Medicale ai Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (II) – o oportunitate pentru transparența și îmbunătățirea sistemului medical românesc.
Alexandru M. Rotar, cercetător doctorand în „Comparație internațională în evaluarea tehnologiilor medicale și calitatea îngrijirilor din sănătate”, Academic Medical Center – Universitatea din Amsterdam, Departamentul de Medicină Socială, Olanda
În septembrie 2015, conducătorii statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite au agreat asupra unui set de 17 obiective ce trebuie îndeplinite până în 2030 – Sustainable Development Goals. Al treilea obiectiv din această listă (SDG3) țintește asigurea sănătății și bunăstării în fiecare stadiu al vieții. Acesta nu poate fi îndeplinit fără asigurarea unei creșteri economice inclusive. Relația de asociere între dezvoltarea economică și starea de sănătate a unei populații este cunoscută, între ele existând o interdependență.
Eficiență, accesibilitate și flexibilitate
Pentru ca sistemele de sănătate să poată contribui la îndeplinirea SDG3, Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD) consideră că acestea trebuie să fie mai eficiente, accesibile și flexibile. Eficiența presupune ca politicile să aibă ca obiectiv reducerea mortalității prevenibile. Accesibilitatea se referă la reducerea inegalităților accesului la servicii de sănătate, iar flexibilitatea se referă la capacitatea sistemelor de sănătate de absorbție a inovației și dezvoltarea unor noi alternative care să răspundă nevoilor unei populații aflate în proces de îmbătrânire.
OECD, cu sediul la Paris, Franța, este o organizație internațională de tip think-tank, ce include 34 de țări, fiind fondată la începutul anilor ’60, pentru stimularea dezvoltării economice și a comerțului global. Alături de Bulgaria, România este singura țară membră a Uniunii Europene care nu este asociată OECD. Cum spuneam și într-o publicație anterioară, o mică parte din activitățile OECD este legată de sănătate, având în componență programul de Indicatori de Calitate ai Serviciilor Medicale (ICSM).
Health at a Glance
Începând cu crearea programului OECD ICSM în 2003, OECD publică, o dată la doi ani, un raport pentru indicatori de sănătate pentru țările membre. Health at a Glance: Europe 20161, publicat în noiembrie 2016, include și România. Acesta a fost creat ca urmare a reînnoirii cooperării dintre OECD și Comisia Europeană. Indicatorii urmăriți sunt structurați în opt capitole: 1. Impactul pieței de muncă asupra sănătății; 2. Dezvoltarea sistemelor de medicină primară; 3. Starea de sănătate; 4. Determinanții stării de sănătate; 5. Nivelul de finanțare; 6. Eficiența și calitatea serviciilor de sănătate; 7. Accesul la servicii de sănătate; 8. Flexibilitatea, eficiența și sustenabilitatea sistemelor de sănătate. Fiecare dintre aceste capitole include o serie de indicatori specifici și prezintă informații internaționale comparative.
Sistemele de sănătate și felul în care acestea pot fi optimizate trebuie să reprezinte o prioritate națională. Așa cum medicina contemporană și deciziile terapeutice sunt bazate pe dovezi, politicile de reformă în sănătate trebuie să fie și ele bazate pe dovezi. În contextul discuțiilor despre reformarea sistemului de sănătate din România, acești indicatori pot reprezenta baza de plecare în dezvoltarea politicilor de sănătate. Totodată, pentru optimizarea continuă a politicilor născute în baza ICSM, acestea trebuie să conțină și elemente de urmărire în timp a indicatorilor și felul în care aceștia evoluează.
O dovadă în plus a lipsei de implicare a României a reprezentat-o întâlnirea din ianuarie 2017 a miniștrilor Sănătății din țările membre OECD. Aceasta a avut ca scop crearea și implementarea unei viziuni asupra Noii Generații de Reforme în Sănătate. Pe lângă statele membre, la întâlnire au participat reprezentanți din Argentina, Columbia, Costa Rica, Kazahstan, Lituania, Peru și Africa de Sud. Prin urmare, participarea țărilor non-membre OECD este permisă, oferindu-se statutul de observator. Cu toate acestea, în ciuda pasului spre deschiderea dialogurilor instituționale făcut în iunie 2016 de către Guvernul României, prin vizita premierului de atunci, Dacian Cioloș, la OECD, România nu a fost printre țările participante. Mai mult decât atât, de la discuțiile premierului Dacian Cioloș cu secretarul general OECD, Angel Gurria, nu a apărut nicio informație în spațiul public despre stadiul dialogului în privința procesului de aderare și implicarea oficială a României în programele menționate în decursul vizitei, și anume cele de educație și sănătate. Pe lângă celelalte proiecte OECD din care România a făcut parte (lista completă a acestora se poate găsi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe2), fie din postura de participant, fie din cea de invitat, este importantă participarea sa și la programele de sănătate, cu atât mai mult cu cât sistemul de sănătate are nevoie de o rearanjare și de gândire în toate sectoarele sale.
Efecte directe și indirecte
Sistemele de sănătate au un efect important asupra populației pe care o deservesc. Primul dintre ele este unul direct: impactul asupra sănătății indivizilor. Acesta se poate măsura prin diverși indicatori asupra statusului sănătății: de exemplu, creșterea speranței de viață, scăderea mortalității, reducerea dizabilităților etc. (vezi Capitolul 7, OECD HAG Europe 2016) și urmărirea evoluției lor în timp. Un al doilea efect este cel indirect – efectul economic. Fiecare intervenție de sănătate, în afară de beneficiul asupra stării de sănătate, aduce și un beneficiu economic. Spre exemplu, o viață salvată înseamnă o persoană care lucrează mai mult și care produce un efect economic pozitiv asupra economiei (plătește taxe, consumă).
OECD și proiectul său ICSM oferă, pe de o parte, imaginea țărilor printr-o serie de indicatori ce reflectă calitatea serviciilor medicale și, pe de altă parte, indicatorii ce influențează direct rezultatele intervențiilor (ex.: sistemul de medicină primară, determinant al stării de sănătate, finanțarea etc.).
Reforma Sănătății
Pentru ca reformele în sistemul de sănătate din România să corespundă cu nevoile populației, această radiografie pe care o realizează OECD prin grupul său de experți poate reprezenta punctul de plecare. Orice reformă socială își poate atinge potențialul maxim doar în cazul în care este bine țintită și înțeles contextul economic, social și sistemic în care ea se aplică. De aceea, în momentul în care OECD a început să dezvolte setul de indicatori de sănătate, cadrul conceptual folosit3 este unul care le ia în considerare și pe acestea.
Sistemul de sănătate din România a fost supus, în ultimii ani, unor reforme succesive, cu diferite grade de succes. Cu toate acestea, cooperarea cu OECD, cu experții acestui think-tank internațional, în domeniul sănătății nu a existat. OECD este un punct de reper internațional în toate domeniile în care activează, implicit în sănătate, și cooptarea lui în procesele de reformă, ca element consultativ, ar fi un element benefic. OECD elaborează, la cererea diferitelor guverne, nu numai ale statelor membre, rapoarte de țară asupra sistemelor de sănătate4, punând un diagnostic și indicând o direcție clară în care trebuie acționat, luând în considerare și elementele contextuale.
Personal, consider că dialogul și cooperarea instituțională în privința procesului de aderare la OECD sunt pașii care trebuie urmați în perioada următoare. Totodată, ținând cont că procesul de aderare este unul de lungă durată, ar trebui inițiată colaborarea instituțională în domeniul sănătății, sub statut de observator.
1 https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/state/docs/health_glance_2016_rep_en.pdf
2 http://www.mae.ro/en/node/18556#null
3 Arah et al — A conceptual framework for the OECD Health Care Quality Indicators Project, International Journal for Quality in Health Care; September 2006: pp. 5–13, DOI: http://dx.doi.org/10.1093/intqhc/mzl024
4 http://www.oecd.org/els/health-systems/reviews-health-systems.htm
