În ciuda progreselor realizate de chirurgia vasculară din România, aceste domeniu se confruntă încă cu numeroase provocări, având impact negativ atât asupra practicii medicale, cât și asupra pacienților. ”Ne confruntăm cu acces inegal la îngrijiri specializate, subfinanțarea actului medical, număr insuficient de specialiști, dar și o lipsă de informare între practicieni în domeniul bolilor vasculare periferice”, atrage atenția prof. dr. Mihai Ionac, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” Timișoara, secretar general al Societății Române de Chirurgie Vasculară (SRCV),  membru al secțiunii europene și boardului de chirurgie vasculară din cadrul Uniunii europene a medicilor specialiști (UEMS).

Care sunt provocările cu care se confruntă chirurgia vasculară în România?

Vorbim de un acces inegal la îngrijiri specializate, deoarece există doar câteva centre de chirurgie vasculară funcționale, majoritatea în centrele universitare. La nivel european s-au făcut estimări că este nevoie de un serviciu de chirurgie vasculară la aproximativ 70.000 de pacienți, asta ar însemna dublul secțiilor care funcționează la momentul actual în Romania.

Actul medical este subfinanțat: intervențiile vasculare complexe (deschise sau endovasculare) sunt subevaluate financiar în sistemul DRG/CNAS, materialele consumabile (stenturi, proteze, baloane etc) nu sunt întotdeauna decontate în mod real, fiind subiectul unor programe de sănătate bugetate discreționar sau suportate de spitale sau pacienți.

Spre deosebire de infarct (STEMI) sau AVC, nu există un protocol național de triaj și tratament rapid pentru patologia vasculară acută. Nu există, în mod oficial, o rețea națională pentru ischemie acută, anevrisme rupte sau traumatisme vasculare, deși acestea sunt urgențe vitale.

Accesul la tehnologie și echipamente moderne este limitat, nu toate spitalele publice dețin angiografe funcționale, consumabile pentru tehnici endovasculare avansate, care la momentul de față sunt folosite în cel puțin 70% din cazuri la nivel european.

Avem suficienți specialiști raportat la numărul de cazuri?

Numărul de chirurgi vasculari activi este subdimensionat față de volumul de cazuri. De câți pacienți vorbim? Singura modalitate pe care o avem la dispoziție este o extrapolare a datelor europene. În grupul de risc este inclusă orice persoană cu vârsta peste 50 de ani care este sau a fost fumătoare, are diabet zaharat, hipercolesterolemie și hipertensiune arterială. În plus, riscul de a dezvolta boala crește odată cu vârsta, fiind prezentă la 1 din 5 persoane peste 60 de ani. Dacă luăm în considerare că în România trăiesc circa 4.9 milioane de persoane peste 60 de ani, atunci putem estima un număr de până la 1 milion de pacienți cu boală arterială periferică.

Nu în ultimul rând, chirurgia vasculară este subreprezentată în politicile publice de sănătate, de exemplu în comisiile de evaluare a costurilor CNAS, grupurile de lucru pentru pachete de bază, strategii naționale de combatere a bolilor cardiovasculare

Există o suficientă colaborare între specialiștii în chirurgia vasculară și alte specialități medicale?

Din păcate, vorbim de o lipsă severă de informare între practicieni în domeniul bolilor vasculare periferice. Problema pornește de la învățământul universitar, unde, deși absolvenții pot alege specialitatea de chirurgie vasculară, nu există în programa universitară cursuri și stagii de chirurgie vasculară, la nivel național. Apoi, la nivelul specialităților cu care patologia vasculară perferică are conexiuni sau zone de suprapunere - ca să dau câteva exemple, cardiologia, chirurgia generală, diabetologia, neurologia, nefrologia - informarea este cel mult tangențială și de multe ori depășită. Am să vă dau 2 exemple lămuritoare.

- accidentul vascular cerebral este cauza numărul 2 de mortalitate și cauza numărul 1 de dizabilitate permanentă în România. Este estimat că cel puțin 70.000 de români sunt victimele acestei boli devastatoare anual. 80% din AVC-uri sunt ischemice și din acestea circa jumătate apar din cauza bolii carotidiene. Formele grave ale bolii sunt anunțate de accidentul ischemic tranzitor (AIT). Endarterectomia carotidiană este cea mai bună formă de tratare a acestei boli și în Europa este una dintre cele mai frecvente intervenții de chirurgie vasculară. Cu toate acestea, este doar o excepție că AIT este privit ca atare - adică un simptom care permite tratarea chirurgicală a bolii și prevenției unui accident vascular cerebral grav care să determine deces sau invaliditate, pacienții nefiind de regulă îndrumați către chirurgul vascular.

- pacienții cu ischemie acută se internează în continuare în multe regiuni ale țării în secții de cardiologie, deși tratamentul în această afecțiune care poate cauza pierderea membrului sau a vieții ar trebui instituit cu maximă urgență într-un serviciu de chirurgie vasculară.

Care este modalitatea de pregătire a tinerilor în această specialitate?

Din 2017, Ministerul Sănătății a adoptat, la propunerea Societății Române de Chirurgie Vasculară, noul curriculum de pregătire în rezidențiatul de chirurgie vasculară periferică. Acest curriculum include un modul consistent, de 6 luni, de imagistică (ecografie vasculară) și unul de chirurgie endovasculară, de 9 luni. Ca urmare, modul în care se instruiesc rezidenții în chirurgia vasculară din România este armonizat la standardele de la nivel european.

În plus, din acest an, SRCV a inițiat un nou demers ambitios - am semnat un contract cu European Society of Vascular Surgery și cu prestigioasa editură Elsevier- începând traducerea în limba română a ghidurilor de practică în bolile vasculare periferice.

Despre măsurile ce se impun pentru ca pacienții să beneficieze de cele mai noi tehnici în chirurgia vasculară, dar și așteptările specialiștilor din domeniu în ceea ce privește prioritățile actualei conduceri a Sănătății puteți citi în interviul ce va apărea în ediția print iulie 2025 a revistei Politici de Sănătate.