Politici de Sanatate

Programele sunt prioritare, însă nu și-n finanțare

13 decembrie
16:17 2018
Programele sunt prioritare, însă nu și-n finanțare

Interviu cu prof. dr. Dragoș Vinereanu, președintele Societății Române de Cardiologie

Din punctul de vedere al societății pe care o conduceți, care ar fi partea de politici de sănătate publică, de legislație, care ar putea fi schimbată pentru a vă ajuta pe dumneavoastră, medicii cardiologi?

Sunt mai multe inițiative pe care le avem în acest moment și care evident că implică și anumite modificări legislative. În primul proiect pe care îl avem și pe care încercăm să îl implementăm de mult este vorba despre prevenția bolilor cardiovasculare. În acest moment, există în Ministerul Sănătății două acțiuni prioritare: una este dedicată tratamentului infarctului de miocard, iar cealaltă este pentru prevenția morții subite cardiace, ambele fiind eficiente, reducând mortalitatea pe termen scurt imediat după implementare. Problema este că aceste programe se adresează vârfului aisbergului, adică pacienților care au avut deja un eveniment cardiovascular major. Pe noi ne interesează însă să facem prevenție, să nu se ajungă la un eveniment atât de grav. Ne interesează să prevenim factorii de risc cardiovascular, iar pentru asta ai nevoie de un program național de screening, ca să cunoști care este ponderea acestor factori de risc la nivelul României. Ca atare, am propus Ministerului Sănătății un program de prevenție cardiovasculară care cuprinde multiple aspecte și care se va desfășura pe 200.000 – 250.000 de oameni, la nivelul întregii țări. În funcție de rezultatele acestui program de screening, la nivelul fiecărui subiect se vor aplica măsurile de prevenție sau, acolo unde este cazul, cele terapeutice. Acesta este unul dintre programele cele mai importante la care lucrăm acum împreună cu Ministerul Sănătății, care va fi finanțat din fondurile europene pe o durată de cinci ani și care sperăm că se va lansa în curând.

De la minister veți primi o parte din bani sau vor fi doar din fonduri europene?

Ministerul Sănătății și unitățile din subordine nu trebuie să participe cu coplată. Coplata va fi pentru universități, dacă vor fi partenere, și va fi de 2% din bugetul pe care îl are universitatea respectivă. În cadrul acestui program, ar trebui ca la final să avem centre regionale, în cele opt regiuni geografice, care să coordoneze pe mai departe acțiunile de screening și prevenție ale bolilor cardiovasculare în zona respectivă. Asta, fiindcă pe noi ne interesează ca lucrurile să nu se termine după cinci ani, ci să continue, pentru că o acțiune preventivă are rezultate după 10-20 de ani, nu imediat. Pe de altă parte, vrem ca toate regiunile geografice să fie egal reprezentate și, totodată, să facilităm să beneficieze de acest program și populația din mediul rural.

Al doilea proiect pe care îl avem împreună cu Ministerul Sănătății este să unificăm registrele naționale. În acest moment, avem registre axate pe diferite boli, pe diferite patologii și pe diferite proceduri. În plus, fiecare societate profesională are registrele ei. Registrele sunt utile atât din punct de vedere științific, cât și pentru monitorizarea diferitelor acțiuni populaționale ale Ministerului Sănătății, cum ar fi acțiunile prioritare despre care tocmai vorbeam. Sunt mai multe societăți profesionale interesate, printre care și noi, la nivelul Societății Române de Cardiologie. De altfel, Societatea Română de Cardiologie este într-un proiect-pilot al Societății Europene de Cardiologie de a dezvolta registrele de cardiologie la nivelul întregului continent, bazat pe modelul suedez, cel mai vechi și mai bine implementat model în domeniul registrelor medicale.

Al treilea proiect, pe care sper că aproape l-am realizat, constă în dotarea unităților de supraveghere și tratament avansat al bolnavilor cardiovasculari critici. Așa cum am menționat, există cele două acțiuni prioritare ale Ministerului Sănătății care permit tratamentul modern al infarctului de miocard, precum și prevenția morții subite cardiace. După ce pacienții sunt tratați prin fondurile alocate special de către minister, aceștia ajung în aceste unități unde sunt tratați la fel ca în orice unitate de cardiologie, pentru că nu avem dotare separată, nu avem finanțare separată, deși acestea sunt unități de anestezie și terapie intensivă dedicate cardiologiei. Prin urmare, avem nevoie să fie asigurată o finanțare corespunzătoare pentru acești pacienți ca să se poată închide cercul și să fie tratați corespunzător. Mulți dintre acești pacienți au complicații care necesită terapie intensivă, iar noi ar trebui să o aplicăm la nivelul acestor unități, fără să mai fie nevoie să-i transferăm în secțiile generale de terapie intensivă.

Un alt proiect foarte important pe care dorim să îl facem cu Ministerul Sănătății este cel al reorganizării recuperării cardiovasculare. În acest moment, recuperarea cardiovasculară se face doar în câteva unități la nivel național. Există unități la Iași, la Cluj, la Timișoara, dar, de exemplu, în București nu există nicio unitate de stat care să poată face o recuperare cardiovasculară dedicată. Dorim adaptarea legislației, iar aici discuțiile sunt mai degrabă cu CNAS, în așa fel încât programele de reabilitare specifice cardiologiei să fie coordonate sub supravegherea combinată a medicului cardiolog și a medicului de recuperare. Există protocoale specifice pentru recuperarea pacienților cu boli cardiovasculare pe care le putem face în colaborare interdisciplinară.

Avem nevoie de fonduri pentru aceste proiecte?

Este mai degrabă o modificare legislativă la nivelul CNAS pe procedurile de recuperare și, probabil, o suplimentare minoră în ceea ce reprezintă fondurile. Pentru că până la urmă acești pacienți fac diferite tipuri de recuperare, însă nu fac acolo unde trebuie și nu sub monitorizarea strictă a medicului cardiolog. Și, din acest motiv, renunță. În cadrul spitalelor mari, unde nu există o secție separată de recuperare cardiovasculară, ar trebui să existe compartimente de cardiologie dedicate recuperării pe care să o putem face în centrele de recuperare existente, prin colaborare interdisciplinară. Și asta ar trebui să se întâmple în majoritatea spitalelor din țară, lucru care se poate face cu puțin efort.

Cât de importantă este această recuperare post-infarct?

Pacientul post-infarct are nevoie neapărată de recuperare cardiovasculară și s-a dovedit că această recuperare, dacă se face corect, reduce mortalitatea pe termen lung cu cel puțin 20%. Există protocoale în ghidurile europene, adoptate de către Societatea Română de Cardiologie. În plus, ar putea beneficia de recuperarea cardiovasculară pacienții cu insuficiență cardiacă, pacienți care erau considerați pierduți, acum zece ani, când insuficiența cardiacă era o boală mai gravă decât cancerul. La ora actuală însă, cu noile terapii și dispozitive medicale pe care le putem implanta, insuficiența cardiacă nu mai este atât de gravă, iar pacienții respectivi pot beneficia de programe de recuperare dedicate, astfel încât să fie inserați cât mai ușor în viața normală. Totodată, ar putea beneficia de programele de recuperare cardiovasculară pacienții după o intervenție de chirurgie cardiovasculară, pentru a se putea recupera cât mai repede. Acestea sunt cele trei mari grupe de pacienți care reprezintă ținta noastră principală pentru recuperarea cardiovasculară.

Al cincilea proiect pe care l-am susținut și care este foarte important pentru cardiologia din România este să avem medicamente de uz cardiologic disponibile pe piața românească. Am discutat încontinuu cu Ministerul Sănătății pentru a avea anumite medicamente pe care, în acest moment, companiile farmaceutice nu au interesul să le aducă în România. Așa am reușit să aducem adenozină, în colaborare cu Societatea de Anestezie și Terapie Intensivă; împreună cu Societatea Națională de Obstetrică și Ginecologie, am reușit să aducem sulfatul de magneziu, care este esențial atât pentru noi, cât și pentru ginecologie. Am reușit să prelungim autorizația de punere pe piață pentru Nitroglicerina intravenos și pentru Amiodarona. Avem și alte medicamente pe care sperăm să le aducem în viitorul apropiat, cum ar fi Flecainida, Labetololul sau Esmololul, care sunt esențiale.

Vorbim de medicamente de ultimă generație sau vorbim despre medicamente care dispar din cauza dezinteresului?

Vorbim, în primul rând, despre medicamente care nu se găsesc pe piața românească fiindcă nimeni nu are interesul să le obțină autorizația de punere pe piață, nicio companie farmaceutică nu consideră că ar câștiga suficient de pe urma lor, dacă le aduce în România. Sunt medicamente relativ ieftine, cu uz relativ restrâns și, ca atare, nu există interes. Ele sunt însă esențiale pentru domeniile la care ne referim. Astfel, Adenozina este medicamentul principal prin care poți să rezolvi la camera de gardă o tahicardie paroxistică supraventriculară fără să fie nevoie să o internezi, fără să fie nevoie să cheltui mult mai mult decât ar trebui. Sulfatul de magneziu este, pentru noi, cardiologii, esențial pentru că uneori este singurul medicament care funcționează în tahicardia ventriculară care omoară pacienții. Nitroglicerina cu administrare intravenoasă este obligatorie la pacientul cu infarct de miocard, iar Amiodarona este antiaritmicul cel mai puternic pe care îl avem la dispoziție. Celelalte medicamente, fiindcă avem o listă destul de lungă pe care am înaintat-o Ministerului Sănătății, toate, au o anumită importanță pentru terapia pacienților cu boli cardiovasculare și ar trebui să le avem la dispoziție.

Am mai făcut un pas important, pentru că am reușit să convingem Ministerul Sănătății și CNAS să înceapă negocierile cost-volum pentru trei medicamente pe care noi le considerăm inovative și foarte importante pentru tratamenul pacienților cu boli cardiovasculare. Mă refer, în primul rând, la noile anticoagulante orale, care sunt indicate la pacienții cu fibrilație atrială și la pacienții cu boală tromboembolică. Atât Apixabanul, cât și Rivaroxabanul au intrat, din câte știu, în negocierile cost-volum și le vom avea în scurt timp. Deci, până la sfârșitul anului ar trebui să le avem pe lista de medicamente compensate. În al doilea rând, este o combinație dintre două medicamente, Sacubitril și Valsartan, care este un medicament nou, inovativ, și care a demonstrat recent o eficacitate la bolnavii cu insuficiență cardiacă, cu o reducere importantă a mortalității și a ratei spitalizărilor. Și acesta a intrat, din câte știu, în negocierile cost-volum și va fi disponibil compensat pe piața românească.

Se poate face medicină de excelență în privat?

Bineînțeles că se poate face medicină de excelență în privat. Oricum, în mare parte, în domeniul cardiologiei, în mediul privat lucrează aceiași medici care lucrează sau care au lucrat și în sistemul de stat.

În aceste condiții, această măsură care se tot vehiculează, ca medicii să aleagă între privat și stat, vi se pare o inițiativă de dorit pentru România?

Trebuie nuanțat. De dorit este ca programul de la stat să fie respectat, și anume medicul să stea în spitalul de stat, să își desfășoare activitatea conform celor mai înalte standarde, pe perioada cât este plătit de sistemul de stat, după care este libertatea lui să aleagă ce vrea să facă cu timpul lui liber. Are dreptul la încă o jumătate de normă, dacă vrea să se ducă în sistemul privat și să nu se ducă acasă. Pe de altă parte, dacă s-ar impune această măsură, foarte probabil că majoritatea doctorilor vor alege sistemul privat. Și atunci vom depopula toate spitalele și vom slăbi sistemul de stat? Nu cred că este o măsură pe care ne-o dorim. În plus, majoritatea oamenilor care sunt de succes atât în sistemul de stat, cât și în sistemul privat provin în special din universități. Ei nu vor putea să facă proces didactic pentru studenți și postuniversitar, dacă vor fi numai în sistemul privat. Și astfel am ajunge să distrugem spitalele de stat fiindcă le depopulăm, forțăm medicii buni să aleagă sistemul privat, acolo unde câștigă mult mai bine, în ciuda salariilor destul de bune care sunt acum în sistemul de stat, și, în plus, slăbim forța universităților și nu vom mai avea cadrele medicale cele mai bune, cele mai dedicate, care să învețe studenții și tinerii medici.

Din punctul de vedere al tehnologiei disponibile în spitalele de la noi, comparativ cu ce se întâmplă în alte țări, avem ce ne trebuie?

În cardiologie, din fericire, la acest moment avem la dispoziție cele mai performante materiale. Programele prin care sunt finanțate diferitele dispozitive la nivelul CNAS ne permit să achiziționăm stenturile de care avem nevoie, materialele din categoria cardiologiei intervenționale, materialele din electrofiziologie de bună calitate.

Dar ne-ar trebui o finanțare mai bună. Programele există, sunt bine structurate și acoperă multiple aspecte ale cardiologiei. Problema este ca aceste programe să fie bine finanțate, fiindcă pe acțiunile prioritare despre care vorbeam mai devreme a existat o reducere a finanțării cu 25-30%, în ultimii doi ani.

La ce nivel este cercetarea în România?

Sunt mai multe aspecte. Vorbim de cercetarea clinică și despre modul în care noi, în cardiologie, facem parte din marile studii clinice care se desfășoară la nivel internațional și care este o cercetare de calitate. Investigatorii sunt oameni cu multă experiență și ceea ce „producem” este bine văzut de către cei care coordonează cercetarea la nivel internațional. Există în continuare o problemă legată de ANMDM, fiindcă durează mult prea mult aprobarea diferitelor studii clinice în România și avem în permanență discuții cu dânșii să îmbunătățim acest aspect. Cercetarea proprie este finanțată prin fondurile europene sau prin diferite alte programe și avem diferite aplicații pe cardiologie și programe în desfășurare în diferite zone din țară.

Marea problemă este cercetarea experimentală, care este foarte puțin dezvoltată în România, iar Societatea Română de Cardiologie a încercat, în ultimii ani, să o impulsioneze. A încercat să aibă burse prin care să trimită specialiști în afara țării, unde să învețe, iar apoi, să se întoarcă și să pună la punct centre de cercetare experimentală. Din păcate, deși ne dorim la nivelul universității să avem un centru integrat de cercetare experimentală, conform legislației actuale legate de fondurile europene, regiunea București-Ilfov nu mai este finanțată. Deși avem proiectul gata, nu putem aplica pentru finanțare fiindcă zona București-Ilfov este considerată ca fiind mult prea dezvoltată. Este adevărat, este dezvoltată în anumite direcții, însă în medicina experimentală este cu totul altfel. Iar în condițiile în care sănătatea este considerată un domeniu prioritar, nu văd logica acestei excluderi a zonei unde sunt unii dintre cei mai capabili oameni din țară care pot să facă cercetare de genul acesta. Sunt aspecte în care anumite modificări legislative ne-ar putea ajuta.

Din punctul de vedere al politicilor de sănătate publică, ce s-ar putea face pentru prevenție?

Ar trebui să funcționeze programul de conștientizare al populației referitor la factorii de risc cardiovascular și la modul în care trebuie făcut screeningul pentru boli cardiovasculare, începând de la vârste tinere. Grăsimile sau consumul de sare imens pe care îl avem în România, comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană, ar putea să reprezinte o țintă a unei inițiative legislative de acest fel. De altfel, în momentul în care am auzit de această inițiativă legată de consumul de zahăr, am și propus să existe o inițiativă globală, nu una legată numai de consumul de zahăr. Diferite alimente conțin foarte multe lipide care provoacă cel mai frecvent boli cardiovasculare sau care au un conținut foarte mare de sare. Cel puțin în România, vorbim de un consum mediu de sare undeva între 20-30 de grame pe zi, când în mod normal ar trebui să fie sub 6 grame. Lucrurile trebuie privite global și evident că nu vrem să punem presiune pe taxe și accize suplimentare care să afecteze industria, dar vrem ca aceste lucruri să fie mai bine reglementate.

Cum vi se pare comunicarea cu Ministerul Sănătății, cu CNAS, cu ANMDM?

Întotdeauna există loc de o îmbunătățire a comunicării. În acest moment, avem o comunicare bună cu Ministerul Sănătății, dovadă sunt cele cinci-șase programe despre care am vorbit și pe care le facem împreună. De asemenea, am avut o discuție cu ANMDM în urmă cu o lună tocmai pentru reglementarea mai rapidă a ceea ce înseamnă studiile clinice, dar și pentru reglementarea la nivel european a ceea ce se numește „Health Technology Assessment”, adică evaluarea medicamentelor inovative. Este vorba despre o legislație europeană nouă pe care vrem ca România să o susțină și chiar să o promoveze în următorul an, în condițiile în care va fi la Președinția Consiliului Uniunii Europene.

Autor: Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: