Interviu cu prof. dr. Viorel Scripcariu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, șeful Clinicii de Chirurgie Oncologică, Institutul Regional de Oncologie, Iași
După 30 de ani de chirurgie și o clinică înființată de la zero, a simțit că poate să ofere universității care l-a format o nouă viziune, țeluri mai înalte și o nouă față atât pe plan intern, cât și internațional. Despre cum are de gând învățământul medical ieșean să-și țină studenții în țară, despre noua procedură de admitere a studenților străini, dar și despre cum va arăta noul examen de rezidențiat ne spune prof. dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iași.
Ați declarat, la preluarea mandatului, că în ultimii zece ani nu s-au făcut prea multe la nivel de universitate și că ar fi necesare câteva schimbări. La ce anume v-ați referit?
În planul meu managerial am folosit mesajul „Excelență prin prosperitate”, un demers strategic axat pe promovarea unui management academic modern, într-un climat stimulativ intelectual atât pentru studenți, cât și pentru corpul profesoral. Schimbările pe care mi le propun sunt de imagine și comunicare atât la nivelul corpului academic, cât și referitor la modalitățile de comunicare din spațiul din afara universității. Imaginea Universităţii este un bun palpabil, extrem de important şi, totodată, foarte volatil într-o lume în care informaţia circulă global şi instantaneu. Comunicarea în interiorul instituţiei este importantă pentru că facem cu toţii parte dintr-un organism comun, viu şi dinamic, numit corpul academic şi comunitatea universitară. Universitatea noastră este o instituție educațională cu tradiție, fiind fondată în 1879. Avem patru facultăți cu o cifră de școlarizare de peste 12.000 de studenți, masteranzi, doctoranzi și rezidenți, cu direcții de studiu în limbile română, engleză și franceză. Studenţii, masteranzii, doctoranzii şi rezidenţii sunt nu doar elementul principal al actului educaţional, ci şi partenerii cei mai importanţi pentru universitate. Capacitatea instituţională, exprimată şi prin cifra de şcolarizare, este în plină etapă de redimensionare în contextul procesului de reacreditare pe care-l parcurgem, scopul nostru fiind cel de a ne menţine pe locul al doilea în ţară, după UMF „Carol Davila” Bucureşti. Pe partea de cercetare, Universitatea are capacitatea de a susţine financiar accesarea proiectelor naţionale, europene şi internaţionale, pentru dezvoltarea relaţiilor şi temelor de cercetare ştiinţifică. Probabil, am fost înțeles greșit. Universitatea a cunoscut o continuă dezvoltare în ultimii zece ani. Ceea ce îmi propun este să continui și să finalizez proiectele începute, doresc să schimb imaginea și să îmbunătățesc comunicarea în interiorul și în exteriorul ei. Doar în ultimii cinci ani, Universitatea noastră a reuşit să atragă pentru derularea de proiecte cu finanţare europeană peste 55 de milioane de euro. Este vorba, concret, de 33 de proiecte scrise şi propuse pentru finanţare, din care nu mai puţin de 31 au fost aprobate. Strategia de dezvoltare pe termen mediu „UMF 2020” este, din câte ştiu, unică în ţară printre instituţiile de învăţământ superior de stat sau chiar particulare. Primul proiect finalizat și care va fi inaugurat la sfârșitul lunii iunie este CEMEX: Centrul Avansat de Cercetare – Dezvoltare în Medicina Experimentală. CEMEX este un proiect care va avea în scurt timp un impact major asupra activităţilor de cercetare derulate în Universitatea noastră. Este primul centru din România de cercetare în medicina experimentală, având dotarea necesară cercetărilor interdisciplinare pe animale şi utilizând tehnologii de avangardă. În plus, prin acest proiect este înfiinţat şi dotat un nou laborator performant: Unitatea de Imagistică Moleculară in-vivo. Este vorba despre un laborator de cercetare pe modele animale prin metode imagistice performante – PET/SPECT-IRM. Oportunităţile de cercetare pe care le deschide CEMEX sunt pe cât de vaste, pe atât de interesante.
Câte persoane vor putea lucra în acest institut?
Vor fi un număr fix de cercetători angajați ai acestui centru, dar vor fi, în diferite etape de desfășurare ale proiectelor științifice, numeroși alți cercetători.
Cine va putea lucra în institut?
În acest centru de cercetare vor putea activa tineri din universitate, din țară sau chiar din alte țări care vor dori să desfășoare activitate de cercetare în diverse proiecte de cercetare. Pentru a ne consolida poziţia pe piaţa naţională de recrutare a studenţilor străini, prin strategia „UMF 2020” se dezvoltă în prezent, pe lângă disciplina de limbi moderne, un centru multicultural, care are ca scop asigurarea unei zone deschise unde fiecare cultură, religie, tradiţie să se facă cunoscută prin studenţii săi, să genereze cunoaştere, respect şi toleranţă.
Sunteți unul dintre cei doi editori ai noului manual după care se va da rezidențiatul în această toamnă. Ce ați cuprins în acest manual?
Da, așa este, suntem doi editori, profesorul universitar dr. Victor Stoica de la UMF „Carol Davila” București și cu mine, în colaborare cu un colectiv mare de cadre didactice din marile centre universitare. Sper să îl putem considera un manual util, care îl înlocuiește pe cel care a fost în uz în ultimii patru ani, o traducere a unui manual extern. Noi, acum, am elaborat unul pur românesc..
Sunteți un medic chirurg pasionat de meseria pe care o practicați de ani buni. De ce v-ați îndreptat și către latura administrativă?
Da, sunt chirurg. În momentul alegerii acestei specialităţi, deşi nu am avut pe nimeni în familie care să fi fost medic, am ştiut că nu voi mai putea fi stăpân pe viaţa mea şi pe timpul meu. Am în spate 30 de ani de chirurgie și am ajuns la momentul în care pot spune că pot face ceva și pentru universitatea care m-a ajutat să ating nivelul profesional actual. Astfel, am considerat că este timpul să mă implic și în activitatea managerială. De patru ani, activez în Institutul Regional de Oncologie din Iași, unde am înființat o clinică de la zero cu un colectiv tânăr, dornic de performanță și cu care am rezultate foarte frumoase. Un chirurg nu începe o intervenţie fără cel puţin două elemente clar definite: un plan şi o echipă, ceea ce este valabil și pentru activitatea managerială.
Care sunt standardele de calitate pe care doriți să le atingeți la finalul mandatului?
Ceea ce ne propunem, cuantificabil să spunem, este o poziționare cât mai bună a universității pe sistemul de rating universitar. Universitatea şi-a atins maturitatea instituţională şi îmi doresc să deschid direcţii bune şi fundamente solide de dezvoltare. Avem clasificarea maximă din partea unor structuri de autoritate şi de prestigiu cum sunt EUA (European University Association), CIDMEF (Conference Internationale des Doyens et des Facultes de Medecine d’Expression Francaise) şi ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior).
Există o problemă în România cu specialiștii pe HTA. Universitatea de Medicină de la Iași este singura din țară care are și o Facultate de Bioinginerie Medicală. Cum vedeți evoluția acestei specializări?
Facultatea de Bioinginerie medicală, deși este cea mai nouă în Universitatea noastră, fiind înființată în anul 1994, are un loc bine definit. Dezvoltarea componentei aplicative şi centrarea formării studenţilor bioingineri pe zona practică a domeniului de sănătate sunt printre proiectele mele din acest mandat. Este facultatea care prin cercetare științifică avansată are multe proiecte care permit o îmbinare a acestor două profesii, medicală și tehnică. Vreau ca Facultatea de Bioinginerie să-și crească vizibilitatea atât la nivel național, cât și internațional, în condițiile în care absolvenții acestei facultăți, bioinginerii medicali, vor fi cei care în viitor vor asigura suportul tehnic pentru funcționarea echipamentelor performante din unitățile sanitare.
Aveți strategii prin care să atrageți cât mai mulți studenți străini, vă interesează acest aspect sau sunt suficienți?
Este bine ca Universitatea să fie într-o dinamică pozitivă în ceea ce privește cifra de școlarizare pe toate direcțiile de învățământ, atât pentru studiul în limba română, cât și pentru limba franceză sau engleză. Acest proces este însă reglat, la nivelul Ministerului Educației, de o serie de parametri cum sunt valoarea universității și dimensiunea corpului academic. Pot spune că la acest moment suntem mulțumiți cu numărul de studenți.
Vedeți cam care este nevoia de specialiști în sistemul de sănătate. De ce nu reușim să fim suficient de atractivi astfel încât să ne păstrăm oamenii în țară?
Nevoia de specialiști la nivel național este foarte mare și ea se resimte la toate nivelurile, atât în centrele universitare, cât și în celelalte unități sanitare din toată țara. Rezolvarea acestor probleme este dependentă de politicile de sănătate și educație.
Care ar fi aceste politici de sănătate?
În primul rând, îmbunătățirea salarizării tinerilor. Un medic rezident are un salariu jenant, iar un tânăr, ca să poată să ajungă performant, trebuie să fie bine pregătit. Pentru a fi bine pregătit, trebuie să poată avea acces la mijloacele de informare actuale, indiferent dacă vorbim despre participarea la manifestări științifice în domeniu, acces la baze de date în format electronic, literatură de specialitate, care însă toate au un cost greu de susținut de către acești tineri.
Care sunt fondurile care se pierd pentru educarea unui student care pleacă din țară?
Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași este coordonatoarea unui proiect la nivel național care este sprijinit de CIDMEF (Conference Internationale des Doyens et des Facultes de Medecine d’Expression Francaise), de AUF (Asociația Universităților Francofone) și care are rolul să identifice posibilitățile de a-i păstra în România pe absolvenții universităților de medicină și farmacie și pe tinerii specialiști.
Cuantifică și pierderile acest proiect?
Da, va cuantifica și aceste pierderi. Este un proiect care abia a fost lansat și care va avea mai mulți parametri de studiat. Trebuie să recunoaștem că noi, ca țară, pierdem foarte mult. Chiar și absolvenții noștri pot fi interesați de rezultatele acestui proiect, deoarece, la urma urmei, România este o țară europeană și trebuie să aibă aceleași standarde și aceleași performanțe ca orice altă țară europeană.
Roxana Maticiuc
