Interviu cu prof. dr. Viorel Jinga, rector Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.

Reforma sistemului de sănătate trebuie să fie profundă, coerentă și orientată spre nevoile reale ale populației, spune prof. dr. Viorel Jinga. Potrivit acestuia, prin „investiții consistente și reforme structurale până la susținerea formării și cercetării – autoritățile viitoare pot contribui decisiv la consolidarea sistemului medical românesc”.

Într-un sistem de sănătate în permanentă schimbare, atât la nivel național, cât și internațional, cum pot fi pregătiți studenții la Medicină pentru a se adapta mai bine cererilor pieței muncii și nevoilor pacienților?

Pregătirea studenților la Medicină trebuie să fie una dinamică, adaptată permanent atât progresului științific, cât și complexității tot mai mari a nevoilor pacienților. Pentru ca acești viitori profesioniști să poată răspunde adecvat cerințelor pieței muncii și așteptărilor societății, este esențial ca formarea lor să depășească modelul tradițional și să integreze o serie de componente inovatoare.

Un prim pas în această direcție este revizuirea constantă a curriculumului universitar, astfel încât acesta să reflecte cele mai recente descoperiri din știință și tehnologie. Un curriculum flexibil, care permite alegerea de cursuri elective adaptate intereselor fiecărui student, îi oferă acestuia ocazia de a-și construi un parcurs profesional personalizat și relevant. În același timp, expunerea timpurie și variată la multiple specializări medicale contribuie la o viziune mai clară asupra opțiunilor de carieră.

Învățarea practică, prin stagii clinice bine structurate și simulări de înaltă fidelitate, joacă un rol crucial în dezvoltarea abilităților tehnice și în înțelegerea relației cu pacientul. Aceste experiențe contribuie la formarea unei gândiri clinice mature și a unei conduite profesionale responsabile. Pe lângă acestea, este vitală consolidarea competențelor transversale – comunicarea eficientă, gândirea critică, empatia și capacitatea de lucru în echipă – elemente esențiale pentru un act medical de calitate. Acestea pot fi dezvoltate prin activități de grup, proiecte interdisciplinare, sesiuni de dezbatere și formări dedicate.

Colaborarea interprofesională trebuie încurajată încă din timpul studiilor, prin crearea de contexte educaționale comune cu studenți din alte domenii ale sănătății – precum farmacie, nutriție, asistență medicală sau psihologie – pentru a cultiva o înțelegere integrată a îngrijirii pacientului. În același spirit, utilizarea tehnologiilor emergente – de la platforme de telemedicină până la aplicații digitale de diagnostic – trebuie să devină parte din rutina educațională, familiarizând studenții cu instrumentele care deja modelează medicina contemporană.

Implicarea activă în proiecte de sănătate comunitară le oferă studenților oportunitatea de a înțelege realitățile din teren, de a identifica nevoi neacoperite și de a contribui, alături de profesori și de parteneri instituționali, la soluții sustenabile și adaptate contextului social. În plus, sprijinirea participării în activități de cercetare îi ajută să se familiarizeze cu procesul de inovare și să înțeleagă impactul pe care știința aplicată îl are asupra îngrijirii medicale.

Prin integrarea acestor dimensiuni – teoretică, practică, transversală și comunitară – formarea medicală poate deveni cu adevărat relevantă pentru lumea de mâine. Astfel, vom avea o generație de medici nu doar bine pregătiți, ci și flexibili, empatici, conectați la realitatea socială și capabili să răspundă inteligent provocărilor în continuă schimbare ale sistemului de sănătate.

Ce soluții sunt necesare pentru creșterea încrederii pacienților în sistemul de sănătate românesc?

Creșterea încrederii pacienților în sistemul de sănătate românesc reprezintă o prioritate esențială pentru buna funcționare a acestuia și pentru consolidarea relației dintre pacienți și profesioniștii din domeniu. Într-un context marcat de provocări sistemice, soluțiile necesare trebuie să fie aplicate concertat, la toate nivelurile – de la politici publice și infrastructură până la formarea profesională și comunicarea cu pacientul.

Un prim pas fundamental este asigurarea transparenței informaționale. Pacienții trebuie să aibă acces facil la date clare privind drepturile lor, procedurile medicale disponibile, precum și la informații despre calitatea serviciilor oferite. Publicarea periodică a unor rapoarte care reflectă performanța unităților medicale, gradul de satisfacție a pacienților și rezultatele obținute contribuie la construirea unei relații bazate pe onestitate și încredere.

Calitatea serviciilor medicale este, la rândul său, un pilon esențial în acest demers. Investițiile consistente în infrastructură, echipamente moderne și condiții de igienă corespunzătoare pot transforma radical experiența pacientului în sistemul public. Un spital curat, dotat corespunzător și cu circuite funcționale transmite respect pentru pacient și profesionalism.

Totodată, educația profesională continuă a personalului medical trebuie să includă nu doar actualizarea cunoștințelor clinice, ci și dezvoltarea abilităților de comunicare și empatie. Formarea medicilor în spiritul respectului față de pacient și al unei relații terapeutice bazate pe înțelegere reciprocă este esențială pentru reconsolidarea încrederii. În acest sens, universitățile de medicină au un rol decisiv, prin introducerea în curricula de formare a unor module dedicate relației medic-pacient, comunicării eficiente și eticii profesionale.

Accesibilitatea serviciilor medicale rămâne o altă dimensiune critică. Dezvoltarea de centre medicale în zonele rurale, digitalizarea și extinderea platformelor de telemedicină pot reduce decalajele dintre regiuni și pot oferi pacienților posibilitatea de a beneficia de îngrijiri medicale de calitate, indiferent de locul în care trăiesc. Acest efort va contribui la diminuarea sentimentului de inechitate care afectează încrederea în sistem. Campaniile publice de informare și educație în sănătate joacă, de asemenea, un rol important. Ele pot ajuta pacienții să înțeleagă mai bine mecanismele sistemului medical, să își cunoască drepturile și să adopte comportamente preventive, esențiale într-un sistem de sănătate modern și sustenabil. Nu trebuie neglijat nici feedbackul pacienților. Implementarea unor mecanisme transparente prin care aceștia să își poată exprima părerile cu privire la serviciile primite și analiza acestor date în vederea îmbunătățirii continue sunt esențiale pentru adaptarea serviciilor la nevoile reale ale beneficiarilor.

De asemenea, colaborarea cu organizațiile nonguvernamentale poate aduce o contribuție valoroasă în procesul de reprezentare a nevoilor pacienților, dezvoltarea de programe educaționale și sprijinirea inițiativelor comunitare.

Nu în ultimul rând, îmbunătățirea comunicării dintre medic și pacient este o condiție indispensabilă pentru încrederea reciprocă. Atunci când un pacient primește explicații clare, accesibile și este tratat cu respect, relația devine una bazată pe cooperare, iar percepția generală asupra sistemului se schimbă în mod pozitiv.

Prin implementarea acestor măsuri, sistemul de sănătate românesc are potențialul de a deveni mai transparent, echitabil și centrat pe pacient. Universitățile de medicină trebuie să fie un actor-cheie în acest proces de transformare, contribuind decisiv la formarea unei noi generații de profesioniști medicali, bine pregătiți atât din punct de vedere clinic, cât și uman, capabili să inspire încredere și să răspundă nevoilor reale ale societății.

Ce așteptări aveți de la viitoarele autorități în ceea ce privește sprijinul pentru educația medicală, cercetarea universitară și, evident, reforma sistemului de sănătate?

Așteptările sunt pe cât de variate, pe atât de exigente. Într-o perioadă în care medicina evoluează rapid, iar cerințele societății devin din ce în ce mai complexe, este esențial ca politicile publice să reflecte o viziune strategică pe termen lung, centrată pe cunoaștere, inovație și echitate.

Un prim pilon fundamental îl reprezintă investițiile financiare sustenabile în învățământul medical și în cercetare. Alocarea unui buget generos, predictibil și bine direcționat ar permite dezvoltarea unor programe academice competitive și ar contribui la atragerea și apoi menținerea în sistem a cadrelor didactice și a cercetătorilor valoroși. România are nevoie de un mediu universitar care nu doar formează medici, ci și produce cunoaștere, inovație și leadership științific. Din fericire, tendințele recente sunt încurajatoare: instituțiile de învățământ superior din România sunt din ce în ce mai active în cadrul proiectelor internaționale, fiind coordonatori sau parteneri în inițiative majore finanțate de Comisia Europeană. Acest lucru confirmă cercetarea românească apreciată la nivel internațional și are capacitatea de a livra rezultate competitive.

Este însă la fel de importantă revizuirea periodică a curriculumului educațional, astfel încât acesta să reflecte nu doar noile descoperiri științifice și progresele tehnologice, ci și realitățile practice ale sistemului de sănătate. O colaborare strânsă între universități și spitale ar putea asigura o mai bună corelare între formarea teoretică și cerințele reale ale profesiei medicale. În paralel, trebuie susținute și extinse programele de formare profesională continuă, astfel încât medicii și ceilalți profesioniști din sănătate să poată rămâne la curent cu cele mai noi tehnici, ghiduri și abordări terapeutice.

Sprijinul pentru cercetare trebuie să devină o prioritate strategică. Granturile naționale și europene, parteneriatele public-private și platformele de colaborare între universități, spitale și industrie sunt esențiale pentru a încuraja transferul de cunoștințe și aplicarea rezultatelor cercetării în practică. Investiția în cercetare este, în esență, o investiție în viitorul sistemului sanitar și în capacitatea României de a se poziționa în rândul țărilor europene cu excelență academică și inovație medicală.

În ceea ce privește reforma sistemului de sănătate, aceasta trebuie să fie profundă, coerentă și orientată spre nevoile reale ale populației. Este nevoie de o analiză riguroasă, bazată pe date, dar și de consultarea universităților, a organizațiilor profesionale și a reprezentanților pacienților. Reforma ar trebui să vizeze eficientizarea serviciilor, echitatea în alocarea resurselor, dar și îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru personalul medical. În paralel, modernizarea infrastructurii și dotarea cu echipamente performante trebuie să devină o realitate nu doar în centrele universitare, ci și în spitalele din rețeaua județeană și rurală.

Digitalizarea sistemului de sănătate este un alt element-cheie. Implementarea unei strategii naționale de digitalizare ar putea contribui la optimizarea fluxurilor de lucru, la reducerea birocrației, la o mai bună trasabilitate a serviciilor și, în final, la creșterea calității actului medical. Totodată, aceasta ar avea un impact pozitiv asupra relației cu pacientul, oferindu-i acestuia mai mult control, transparență și încredere.

Colaborarea între instituțiile de învățământ, spitale, institute de cercetare și autoritățile publice trebuie încurajată sistematic. Programele integrate, care combină formarea clinică, cercetarea și inovarea, sunt esențiale pentru crearea unui ecosistem educațional modern și adaptabil. De asemenea, este crucial ca studenții și tinerii profesioniști să fie implicați activ în procesele decizionale care privesc viitorul educației medicale și al sistemului sanitar. A le oferi o voce și a ține cont de perspectiva lor înseamnă a construi un sistem mai receptiv, mai echitabil și mai sustenabil.

În concluzie, prin îndeplinirea acestor așteptări – de la investiții consistente și reforme structurale până la susținerea formării și cercetării – autoritățile viitoare pot contribui decisiv la consolidarea sistemului medical românesc. Impactul pozitiv al acestor măsuri va fi resimțit nu doar de profesioniștii din sănătate, ci de întreaga societate, prin creșterea calității vieții și a încrederii în instituțiile care ne apără sănătatea.

 Cum vedeți rolul inteligenței artificiale în procesul de dobândire a abilităților practice necesare viitorilor medici?

Inteligența artificială are un rol din ce în ce mai important în procesul de formare a viitorilor medici, în special în ceea ce privește dobândirea și perfecționarea abilităților practice. Într-o epocă în care tehnologia transformă profund actul medical, este esențial să ne adaptăm rapid și să îi educăm pe studenți în utilizarea corectă și responsabilă a acestor instrumente emergente. Interzicerea sau ignorarea tehnologiei nu este o soluție; dimpotrivă, trebuie să învățăm să o integrăm cu discernământ, învățând să-i recunoaștem nu doar beneficiile, ci și riscurile, limitările și pericolele potențiale.

La nivelul Centrului de Inovație și eHealth al UMF „Carol Davila” din București, am inițiat o serie de cursuri și workshopuri menite să familiarizeze studenții cu inteligența artificială generativă și cu alte tehnologii digitale de ultimă generație. Aceste sesiuni au avut scopul de a-i învăța pe studenți cum să folosească AI în mod eficient și etic, în sprijinul procesului educațional și clinic, consolidând astfel atât cunoștințele teoretice, cât și aptitudinile practice.

Unul dintre cele mai promițătoare domenii de aplicare a IA este cel al simulărilor clinice avansate. Prin intermediul inteligenței artificiale, pot fi dezvoltate simulatoare care reproduc cu acuratețe semnele vitale, reacțiile fiziologice și chiar comportamentul pacienților. Aceste simulări oferă un cadru controlat, dar realist, în care studenții pot exersa manevre medicale, intervenții chirurgicale sau pot parcurge procese de diagnostic, primind feedback imediat și detaliat. Astfel, aceștia sunt expuși la o gamă largă de scenarii, pregătindu-se mai bine pentru provocările reale din practică. De asemenea, IA contribuie la personalizarea procesului educațional. Algoritmii inteligenți pot analiza progresul individual al fiecărui student și pot identifica punctele în care acesta întâmpină dificultăți. Pe baza acestor date, pot fi propuse strategii de învățare adaptate stilului cognitiv al fiecăruia, crescând astfel eficiența acumulării de cunoștințe și competențe.

În plus, inteligența artificială poate deveni un real partener în dezvoltarea gândirii clinice, prin funcționalități de tip suport decizional. Platformele bazate pe IA pot oferi sugestii diagnostice și terapeutice pornind de la istoricul pacientului și cele mai recente ghiduri sau publicații științifice. Această interacțiune stimulează gândirea critică a studentului și îi permite să evalueze scenarii complexe într-un mod argumentat și ancorat în date.

Evaluarea competențelor este un alt domeniu unde IA aduce o contribuție semnificativă. Instrumentele digitale permit analiza obiectivă a performanțelor studenților, fie prin teste adaptive, fie prin evaluarea automată a unor înregistrări video ce surprind realizarea unor proceduri practice. Acest tip de feedback, generat în timp real, este extrem de valoros pentru procesul de învățare și pentru autoreglarea comportamentului profesional. Nu în ultimul rând, utilizarea IA în formarea medicală încurajează colaborarea interdisciplinară. Proiectele educaționale sau de cercetare care implică inteligența artificială aduc împreună studenți și specialiști din domenii diverse, precum informatica medicală, ingineria biomedicală sau biostatistica. Această interacțiune deschide noi perspective asupra modului în care medicina poate evolua prin integrarea tehnologiei și cultivă o cultură a inovației în rândul viitorilor medici.

Așadar, inteligența artificială nu trebuie privită ca un substitut, ci ca un partener inteligent în procesul formării medicale. Atâta vreme cât este utilizată cu discernământ și este însoțită de o educație riguroasă, aceasta poate deveni un catalizator esențial pentru pregătirea unei noi generații de medici, capabili să răspundă cu încredere și competență provocărilor secolului al XXI-lea.

Valentina Grigore