Politici de Sanatate

Politicile de sănătate aplicate în România necesită o reformă

05 octombrie
15:35 2020
Politicile de sănătate aplicate în România necesită o reformă

Interviu cu Ioana Petrescu, fost ministru al Finanțelor Publice ale României, Senior Fellow la Harvard Kennedy School

Cum vede specialistul în finanțe publice și economia securității naționale sănătatea – ca o resursă pentru dezvoltarea societății sau ca un consumator de resurse?

Există o legătură directă între sănătate și economie. Sănătatea e cu siguranță o resursă. Nu putem avea un capital uman de calitate și productivitate în sectorul economic, dacă nu avem oameni sănătoși. Nu sunt singurul economist care gândește așa. Și Banca Mondială ia în considerare starea de sănătate a populației, atunci când calculează indexul capitalului uman, care măsoară nivelul de dezvoltare al capitalului uman la nivel global. Acest index exprimă nivelul de cunoștințe și abilități pe care un copil născut astăzi se poate aștepta să îl obțină la maturitate. Indexul este alcătuit din mai mulți indicatori, printre care se numără și probabilitatea de supraviețuire până la vârsta de 5 ani, rata de supraviețuire a adulților și proporția copiilor care nu suferă de deficiențe de creștere. În ceea ce privește ultimele date publicate de Banca Mondială, în septembrie 2020, un copil român născut astăzi va atinge la maturitate doar 58% din potenţialul de productivitate al unui adult complet educat şi sănătos.

Economia sănătății poate fi un standard în luarea deciziei, când  vorbim de generarea politicilor publice în ce privește sănătatea?

Economiștii și specialiștii în sănătate publică trebuie să stea la aceeași masă, când se iau decizii de sănătate publică, nu numai pentru că acestea trebuie să fie sustenabile din punct de vedere economic, dar și pentru că populația nu ia deciziile legate de sănătate separat de cele economice, ci împreună. Politicile economice influențează deciziile oamenilor de a respecta regulile de sănătate publică. În același timp, politicile publice de sănătate afectează economia. Astăzi, respectarea regulilor sanitare depinde foarte mult de informațiile pe care le deține populația referitoare la politicile publice care vor fi aplicate în viitor, nu doar la cele curente. Economiștii deja au tras concluzia că, dacă oamenii sunt încrezători că, în faza de recuperare după pandemie, guvernul va implementa măsuri care vor reduce șocul economic al crizei sanitare, aceștia se vor conforma regulilor impuse și viteza de răspândire a virusului se va reduce. Explicația este că oamenii vor respecta regulile sanitare chiar dacă îi afectează economic azi, pentru că se așteaptă la un ajutor din partea statului mâine. În concluzie, este esențial ca măsurile economice anunțate de guvern să fie credibile, altfel oamenii nu vor aplica măsurile necesare pentru limitarea răspândirii virusului și majoritatea populației va fi preocupată să-și păstreze nivelul veniturilor fără să ia în considerare riscul de infectare pentru ei sau pentru persoanele din jur.

Potrivit unui raport al UE de la sfârșitul anului 2019, România are în continuare cei mai puţini medici şi asistenţi, nu are aparatură suficientă, iar sistemul public de sănătate este subfinanţat. Din punctul de vedere al unui fost ministru de finanțe publice,
de ce este subfinanțată sănătatea?

Bineînțeles, orice ban în plus la sănătate este bine-venit, dar, oricât de mulți ar fi, tot nu ar ajunge pentru a acoperi nevoile din ce în ce mai mari ale populației de servicii medicale, dacă finanțarea nu este dublată de crearea unui sistem privat de asigurări de sănătate, care să funcționeze în paralel cu sistemul public și să preia din presiunea financiară care apasă asupra acestuia. Conform datelor publicate de Eurostat, valabile pentru anul 2016, România ocupa ultimul loc în UE la cheltuielile pentru sănătate, care reprezintă doar 5% din PIB, în timp ce media în Uniunea Europeană este de 9,9% din PIB. Același raport relevă faptul că România a alocat în 2016 suma de 432 euro/locuitor pentru cheltuielile curente de asistență medicală, în timp ce media în UE a fost 2.905 euro/locuitor. De reținut că doar 7 state din UE au înregistrat o cheltuială medie pentru asistență medicală sub 1.000 euro/locuitor. Aceste date atestă că politicile de sănătate aplicate în România necesită o reformă. Azi ne bazăm excesiv pe banul public pentru a susține o populație îmbătrânită, a cărei nevoie de servicii medicale este în continuă creștere. În România, sistemele private de asigurări de sănătate reprezintă doar 0,5% din finanțarea asistenței medicale, de 7 ori mai mică decât media statelor UE. Din păcate, deocamdată în România acest lucru este destul de dificil de realizat pentru că sistemul privat încă nu are capacitatea să rezolve cazurile medicale deosebite. De exemplu, dacă o femeie alege să nască la o clinică privată, o poate face contra cost. Dar dacă apare o complicație la naștere, clinica privată o va transfera la un spital de stat. Ar trebui ca acei oameni care își permit și vor să poată opta pentru asigurări medicale private, lăsând astfel sistemul public mai bine finanțat pentru cei care nu își permit asigurările contra cost.

O variantă pentru reducerea subfinanțării ar fi fondurile europene destinate sănătății. Cum credeți că  ar fi cel mai bine cheltuiți acești bani pentru a îmbunătăți cu adevărat  sistemul de sănătate? Ce domenii  ar trebui finanțate prioritar?

Cred că odată cu creșterea salariilor medicilor, trebuia pus mai mult accent pe achiziția și dotarea unităților sanitare cu aparatură medicală performantă și pe digitalizare, pentru ca medicii să aibă cu ce să lucreze. În secolul 21, medicii au nevoie de mai mult de un stetoscop, iar tehnologia medicală de ultimă oră este foarte scumpă. Cele 34 de miliarde de euro pe care România le va primi de la Bruxelles pentru ameliorarea crizei create de COVID-19 se pot folosi și pentru proiecte de digitalizare.

Pandemia de la COVID-19 a demonstrat fragilitatea sistemelor publice de sănătate peste tot în lume, accesul pacienților la tratamente fiind serios afectat în noile condiții. Cum poate fi acest acces îmbunătățit?

Este adevărat, această pandemie a pus la grea încercare toate sistemele de sănătate din lume. Așa cum spuneam, specialiștii în sănătate publică, împreună cu economiștii, trebuie să găsească soluțiile care să asigure accesul populației la servicii de sănătate. Cu siguranță, este necesară o finanțare mai substanțială în sectorul de sănătate, în vederea asigurării respectării normelor stabilite de specialiști pentru limitarea răspândirii infectărilor, dar la fel de important este ca fondurile alocate să fie utilizate judicios. Bineînțeles, trebuie să reprezinte o prioritate asigurarea accesului la tratamentele necesare pentru toți pacienții. Pentru că dreptul la sănătate este garantat prin Constituție chiar și atunci când traversăm o perioadă de criză. Astfel de evenimente cu probabilitate mică și impact mare, așa cum este această pandemie, necesită măsuri rapide și corecte din partea specialiștilor din sănătate și economie, care să atenueze cât mai mult efectele negative.

În ce măsură parteneriatul public-privat poate contribui la crearea unui sistem de sănătate sustenabil?

Cu siguranță, ajută! Sunt exemple de PPP de succes realizate în domeniul medical, cum ar fi cel pentru serviciile de dializă realizat cu ajutorul International Financial Corporation, un braț al Băncii Mondiale. Dar nu e simplu și nu avem experți în domeniul public care pot face aceste PPP. Este nevoie să angajăm specialiști, dacă dorim să facem PPP fără sprijinul instituțiilor internaționale. Există mulți experți români care lucrează pentru aceste instituții, care ar putea fi angajați la stat pentru a ne ajuta în realizarea unor astfel de proiecte.

de Bogdan Guță

Alte articole

TOP

REVISTA POLICITI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: