Pe 16 iunie a.c, au apărut discret următoarele precizări oficiale: ”Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe celor de corupţie efectuează cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciunea săvârșirii, în perioada 2008-2011, a unor infracțiuni de corupţie şi asimilate celor de corupție, de către funcţionari publici, în cadrul unor proceduri de achiziţie, prin programe finanţate din fonduri publice şi din fonduri externe. În cursul dimineții de 16 iunie 2014, ca urmare a autorizării de către instanța competentă, sunt efectuate percheziții în 20 de locaţii situate în municipiul Bucureşti, între care sediile unor instituții publice şi unităţi sanitare.”
Pe cine vizează anchetele, că nici nu mai ştim cine pe unde era în acei ani… atâtea s-au schimbat. Dosare politice sau… politici (personale sau de grup) proaste? La asta se reduce tot Sistemul de Sănătate?
Am respirat doar şi a trecut un an şi ceva de când am lansat revista Politici de Sănătate, în speranţa şi cu obiectivul principal de a contribui şi noi la facilitarea accesului la cele mai actuale analize şi studii la nivel internaţional pentru specialişti şi persoane de decizie. Raportându‑ne permanent la OMS Internaţional, la Institutul Băncii Mondiale, la instituţii europene etc., am decis să facem o selecţie a celor mai utile informații/noutăţi pentru ţara noastră şi să le publicăm. Prezentăm lună de lună activitatea CNAS şi a MS, doar ca să ţinem evidenţa măcar a promisiunilor făcute. Nu îi uităm nici pe marii profesori, lideri ai medicinei româneşti care au, printre altele, şi datoria să se implice activ în îmbunătăţirea politicilor din domeniu.
Mediul de business se simte frustrat de atâta lipsă de predictibilitate şi sustenabilitate şi încearcă să găsească acele modalităţi de transmitere a câtorva mesaje vitale pentru existenţa lui în spaţiul românesc – aceste companii au know-how, iar fără produsele lor pacientul român suferă, şi tot aceste companii contribuie la bunul mers al economiei româneşti.
Vizita la Chişinău mă face optimistă (pentru sistemul de sănătate din Republica Moldova). Vizita la Bruxelles, în mai multe rânduri, mă întristează pentru că, în afară de câteva vizite oficiale, prea puţin se ţine legătura şi cont de specialiştii de acolo, la nivelul autorităţilor.
Oare totul să se reducă la fraudă, lipsă de bani (din cauza fraudei şi a lipsei de control), lipsa calităţii îngrijirilor medicale, lipsa specialiştilor, lipsa…?
Când vrei să faci o revistă pozitivă, în care să promovezi bunele practici şi excelenţa, este bizar ca toţi ceilalţi să vorbească în altă limbă: aceea a LIPSEI.
Sunt o realistă cu accente de optimism: tot cred că soluţii există (dacă avem şi dorinţă), iar noi continuăm să facem ce ne-am propus, promovând tinerii specialişti (că poate îi convingem să rămână aici), scriind despre ce fac bine alte ţări, şi poate că un tânăr ministru sau şef de guvern, sau de ţară se va hotărî într-o zi să lase ceva bun în urma lui şi nu doar suspiciuni, descinderi, dosare etc…
Maria Vasilescu
