În anul 1997, în topuri și discoteci era la modă hit-ul Barbie Girl al grupului pop dance danezo-norvegian Aqua. Refrenul era cel mai ușor de reținut: „I’m a Barbie girl, in the Barbie world/Life in plastic, it’s fantastic”. Pare să fi fost oarecum profetic, pentru că trăim în plastic, ceea ce nu este însă și fantastic. Publicația on-line Politico a dedicat o serie de articole subiectului plasticului din viața noastră de zi cu zi, iar concluziile nu sunt tocmai cele mai pozitive pentru noi. Oamenii de știință au opinii încă neclare cu privire la efectele semnificative asupra sănătății umane ale acestui material. Astfel, când doi cercetători austrieci au descoperit anul trecut că este probabil ca cei mai mulți dintre noi să avem plastic în interiorul corpului, s-a întâmplat nu pentru că au inventat o metodă științifică nouă și complicată, ci pentru că au fost primii care au verificat.
Abordarea lor a fost simplă. Au cerut unui grup de opt persoane din Europa, Japonia și Rusia, să țină un jurnal alimentar săptămânal. Apoi au examinat mostrele de scaun de la subiecții lor, căutând materiale plastice. Au găsit astfel în fiecare dintre ele în medie, 20 de piese mici de plastic în fiecare 10 grame de scaun, ceea ce înseamnă că prin subiecții lor ar fi fi trebuit să treacă zilnic aproximativ 800 – 1000 de bucăți de mici bucăți de plastic. Oamenii de știință – Philipp Schwabl, cercetător la Universitatea de Medicină din Viena, și Bettina Liebmann de la agenția de mediu din Austria- admit faptul că ceea ce au constat este, în cel mai bun caz, preliminar. Rezultatele lor nu spun de unde a venit materialul plastic, ce anume conține și cum – sau dacă – ne afectează sănătatea. Studiul este în prezent în curs de revizuire și vor fi necesare rezultate mai multe pentru a confirma concluziile sale. Dar, pe baza celor obținute, oamenii de știință estimează că mai mult de jumătate din populația lumii ar putea fi ”tranzitată” de materiale plasice. Studiul a declanșat un val de îngrijorare cu privire la impactul potențial pe care îl poate avea plasticul asupra oamenilor, adăugând un impuls transformării pe care acest material îl suferă în conștiința publică.
În istoria sa scurtă, materialul plastic a trecut de la materialul miracol la îngrijorarea mondială, aflată în plină creștere. De la resturile găsite în pești, broaște țestoase și balene până la piesele microscopice din noi – se pare că plasticul este literalmente peste tot. Plasticul este ieftin de produs, util aproape peste tot și incredibil de durabil. Aceste calități îl fac indispensabil pentru o gamă largă de economii moderne, fiind folosit de la ambalaje și modă până la medicină și transport. Este, însă, un coșmar când este vorba de a-l recicla sau elimina. Dintre cele peste 6 miliarde de tone de deșeuri de plastic produse începând cu anii 1950, doar 9% au fost reciclate, iar 12% au fost arse. Unele din celelalte 4,7 miliarde de tone de deșeuri din plastic se află în depozitele de deșeuri, munți de gunoi pestilențial în fiecare țară de pe glob. Unele dintre aceste reziduuri plutesc în oceane, constituind veritabile insule de gunoi acumulat de curenții oceanici rotativi. Restul ne înconjoară sub formă de microplastice, particulele variind de la dimensiuni microscopice până la 5 milimetri.
Microplasticele sunt deci particule mici de plastic prezente în mediul înconjurător, care au devenit o problemă majoră în special pentru mediul marin. Termenul „microplastic” a început să fie utilizat după descoperirea și recunoașterea amenințării pe care o constituie fragmentele de plastic asupra mediului înconjurător. Descrierea inexactă a creat confuzie cu privire la dimensiunea reală a problemei cauzate de microplastice. Recent, acest termen a fost definit de mai mulți cercetători, în mod corespunzător. Atelierul Internațional de Cercetare privind apariția, efectele și evoluția microplasticelor, din septembrie 2008, definește microplasticele ca fiind particule de plastic mai mici de 5 mm. Definiția nu include dimensiunea inferioară a microplasticelor, dar se presupune că variază între 5 mm și 333 μm, aceasta provenind de la dimensiunea ochiurilor plaselor neuston, care în general, sunt utilizate pentru prelevarea probelor. Un studiu efectuat de niște cercetători de la Philosophical Transactions of the Royal Society, clasifică deșeurile din plastic în trei categorii: macroplastice (< 20 mm), mezoplastice (2 – 20 mm) și microplastice (>2 mm). Alți cercetători au definit microplasticele ca fiind particule greu vizibile care trec printr-o sită de 500 μm dar sunt reținute de o sită de 67 μm (cu diametrul de ~0.06 – 0.5 mm).
Uitați-vă aproape oriunde – în alimente, în apă, în corpul dvs. – și veți găsi probabil microplastice. Aceste particule minuscule sunt infuzate în cosmetice, dar și în îngrășăminte. Sunt eliberate neintenționat când spălăm haine din poliester și nailon, sau atunci când cauciucul anvelopei auto atinge drumul în timp ce conducem. Studiile lui Schwabl și Liebmann au ajutat la propulsarea unui nou val de cercetare – în parte pentru că a lăsat două întrebări importante fără răspuns. Aproximativ trei sferturi din cele 60 de milioane de tone de materiale plastice produse în Uniunea Europeană sunt aruncate, o mare parte din acestea afectând mediul. Microplasticele reprezintă doar o fracțiune din deșeurile de plastic ale UE – și cele mai multe dintre acestea sunt produse neintenționat. Produsele pentru agricultură reprezintă mai mult de jumătate din microplasticele adăugate intenționat, potrivit Agenției Europene pentru Produse Chimice. Microplastice au fost găsite în aer, în animale, în alimente și băuturi, în fecalele umane:
- apa potabilă: un studiu realizat de Orb Media în 2017 a testat probe de apă de la robinet din mai mult de o duzină de țări de pe cinci continente și a găsit microplastice în 83% din probe. Pentru apa îmbuteliată, statisticile au fost și mai rele: 93% din eșantioane au conținut microplastice;
- berea: cercetătorii au descoperit fibre de plastic în berea germană și americană; conform unui studiu realizat în S.U.A. anul trecut, s-a găsit o medie de patru particule pe litru de bere;
- peștii: microplastice se găsesc în multe specii pescuite în scop comercial, inclusiv hering, macrou, cod și crap;
- crustacee: oamenii de știință de la Universitatea din Gent estimează că unii consumatori de crustacee din UE mănâncă 11.000 de bucăți de plastic în fiecare an;
- aerul: fibrele din plastic se pot dezintegra și plutesc în aer în interior și în exterior și există unele dovezi că pot fi inhalate. Nu se știe încă dacă acestea se blochează în plămâni sau sunt eliminate;
- crabi, stridii și plancton: mai mult de 80% din probele de specii nevertebrate au ingerat microplastice;
- animale: s-a descoperit că peste 220 de specii de animale au ingerat microplastice. Acestea variază de la homari la păsări, mamifere și țestoase.
Agenția Europeană pentru Chimie a propus interzicerea aproape a tuturor microplasticelor adăugate intenționat în produse. Dar chiar și această propunere se referă doar la o mică parte a problemei. Din cele 11,7 milioane de tone de microplastice estimate să intre în mediul înconjurător în fiecare an, doar 3 milioane dintre ele au început ca particule minuscule. Restul s-au degradat de la articole cum ar fi anvelopele sau hainele. Deoarece materialele plastice reprezintă o problemă globală, se cere o soluție globală. Câteva țări de coastă, inclusiv Norvegia și Japonia, au propus Organizației Națiunilor Unite, în cadrul unei reuniuni la începutul lunii martie, ca țările să ia în considerare crearea unui acord global, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind reducerea poluării cauzate de plastic. Propunerea, care a fost discutată în cadrul unei reuniuni a miniștrilor mediului, sugerează înființarea unui organism științific consultativ axat pe modul în care aceasta afectează sănătatea umană și a mediului.
Bogdan Guță
