Interviu cu lector universitar Elena Ovreiu
Fondatoare a SSIMA Re: Imagine Healthcare, evenimentul internațional care aduce împreună liderii internaționali în domeniul tehnologiei medicale cu scopul de a crește acest domeniu în România și fost consilier al ministrului sănătății, Elena Ovreiu face o paralelă între sistemul de sănătate din SUA și cel din România în ceea ce privește administrarea și întreținerea echipamentelor medicale din unitățile de îngrijire medicală. Elena Ovreiu predă la Universitatea Politehnica din București, Facultățile de Inginerie Medicală și Electronică și Telecomunicații, unde a introdus cursul eHealth, premiat de ANIS la competiția „Burse în Educație”.
În perioada noiembrie 2020 – octombrie 2021, au fost 12 incendii în spitalele din România, majoritatea dintre ele la secții ATI. Acestea au provocat peste 30 de morți. Este evident că nu mai putem vorbi de incidente izolate, ci de un fenomen, o criză de sistem. Ați fost consilieră în Ministerul Sănătății și, în această calitate, ați fost preocupată de un proiect tehnic prin care s-ar fi putut evita incendiile din spitale. Care este situația acelui proiect, mai există, se mai ocupă cineva de el?
Spitalele din România sunt vechi, construite după standardele de acum mulți ani, nu au sisteme de ventilație centralizată, nu au mai nimic din ce ar trebui să aibă un spital adaptat nevoilor vremurilor noastre. Dar, pe lângă toate acestea, nu avem standarde actualizate de întreținere, standarde adaptate la cele internaționale. Nu există ghiduri după care sa se facă întreținerea spitalelor. Și, în plus, avem o lipsă acută de personal tehnic. Iar legislația care să permită inginerilor medicali să lucreze în spitale este precară. Pentru a angaja ingineri medicali, managerii spitalelor trebuie sa găsească diferite soluții. Rezolvarea acestor probleme legate de standarde, ghiduri și personal tehnic în spitale a fost proiectul cu care am venit la Ministerul Sănătății, în calitate de consilier. Nu știu dacă proiectul continuă, mie sau echipei de experți internaționali cu care lucram la acest proiect nu ni s-a cerut să predăm nimic la plecare. Ar fi, însă, o întrebare bună pentru Ministerul Sănătății.
Acum sunteți în SUA, ca bursier Fulbright, la un spital din New York. Cum este acolo legislația, care sunt procedurile în ceea ce privește întreținerea unui spital (aparatură, instalații și rețele electrice, instalații de gaze medicinale)?
În America, întreținerea spitalelor se face conform unor standarde foarte bine puse la punct. Există standarde pentru întreținerea clădirii, a aparaturii medicale, a rețelelor electrice, instalațiilor de gaze medicinale, aruncarea deșeurilor, verificarea calității apei, practic există standarde de întreținere pentru tot ceea ce există în spital. Pe baza acestora, fiecare spital trebuie să propună, anual, un plan de mentenanță, care este verificat și acceptat de organizația care se ocupă de acreditarea spitalelor. Tot această organizație verifică și implementarea corectă a planului propus de spital. Fiecare activitate de întreținere este specificată în ghiduri. Acestea detaliază cât de des trebuie verificat un echipament sau instalație, ce parametri trebuie verificați, valorile normale ale acestora, și așa mai departe. Angajații care fac mentenanța trebuie să urmărească pas cu pas aceste ghiduri. De exemplu, generatoarele de curent electric sunt verificate săptămânal, iar o dată pe lună sunt puse în funcțiune. Se verifică inclusiv calitatea combustibilului din rezervor. În cazul unei întreruperi de curent, acestea trebuie să pornească în mai puțin de 10 secunde. Pereții anti-incendiu, care au rolul de a ține focul într-o încăpere până la 2 ore, sunt verificați săptămânal, de teamă să nu apară vreo fisură în perete, fisură care ar putea răspândi focul în caz de incendiu. În încăperile sau pe holurile spitalului nu este niciun obiect lăsat la întâmplare astfel încât să nu îngreuneze o posibilă evacuare în caz de incendiu.
Există departamente în cadrul spitalului care asigură mentenanța instalațiilor și aparaturii? Sunt și servicii din această sferă externalizate? Cine pregătește/instruiește personalul care se ocupă cu verificarea aparaturii și instalațiilor din spital, de la CT la instalația care asigură fluxul de gaze medicinale?
Sunt mai multe departamente tehnice care se ocupă de mentenanța spitalului precum și a tuturor echipamentelor. De exemplu, de întreținerea, reparația sau achiziția echipamentelor medicale se ocupă departamentul de inginerie clinică. La un spital de aproape 1.000 de paturi cum este acesta, sunt peste 65.000 de echipamente medicale cărora li se fac verificări de mentenanță regulate, update de software și reparații. De aceste echipamente se ocupă o echipa de 56 de ingineri și tehnicieni, cu toții angajații spitalului. Acest număr este recomandat de standarde, în funcție de numărul echipamentelor care trebuie gestionate. Dacă mentenanța unui echipament ar fi făcută de o firmă externă, spitalul ar trebuie sa plătească, pe an, 20% din prețul de cumpărare al echipamentului respectiv, doar pentru mentenanță. Ceea ce înseamnă că, în 5 ani, spitalul ar plăti o suma similară cu prețul achiziționării unui echipament. Aceste costuri sunt însă reduse la 5%, deoarece mentenanța este făcută de angajații spitalului. Pentru a fi posibil acest lucru, la achiziționarea unui nou echipament, o parte din angajații departamentului participă la un curs de pregătire oferit de compania producătoare, acolo unde sunt pregătiți și proprii angajați ai companiei. De asemenea, angajații departamentului de inginerie clinică participă la cursuri de formare continuă. Există și situații în care la reparația unui echipament, dacă este o procedură mai complexă, participă și un reprezentant al companiei producătoare, pe lângă echipa spitalului. Dar aceasta nu este o obișnuință. Managementul tuturor echipamentelor medicale este făcut cu ajutorul unui program care conține toate detaliile despre fiecare echipament în parte, de la data achiziției, prețul acestuia până la verificările și reparațiile făcute (care sunt detaliate), data și durata acestora, precum și persoana responsabilă. În felul acesta, există o vedere de ansamblu a stării tuturor echipamentelor din spital. De exemplu, pe baza duratei și frecvenței reparațiilor unui echipament se decide dacă acesta va fi înlocuit cu unul nou. De toate celelalte echipamente din spital, cum ar fi instalațiile de gaze, de ventilație, instalațiile electrice, alarme de incendiu precum și întreținerea clădirii, se ocupă un departament separat, numit managementul facilitaților. Acesta este împărțit în sub-departamente: electricieni, instalatori, mecanici, ingineri civili. Există și un sub-departament special, responsabil de tura de noapte. Fiecare angajat al acestui departament primește niște activități lunare. Implementarea acestora este urmărită cu ajutorul unui program, în care se poate vedea, la orice moment, pentru orice angajat, ce procent din activitățile din luna respectivă a implementat. Au loc întâlniri săptămânale între angajații acestor sub-departamente și managerii lor, pentru a discuta statusul implementării activităților de mentenanță sau dificultățile întâmpinate.
Caracteristica pe care am întâlnit-o la toți acești angajați este responsabilitatea față de ceea ce fac. Tot ceea ce fac, fac gândindu-se că în spitalul pe care il întrețin pot fi chiar ei sau familiile lor tratați la un moment dat. Iar aparatele medicale pe care ei le repară vor salva viețile lor sau ale celor dragi. Spitalul funcționează ca o organizație non-profit, în care 80% din fonduri vin de la Medicaid/Medicare. La sfârșitul anului, fiecare departament trebuie să aibă profit, altfel nu își justifică existența și ar fi desființat. Profitul este reinvestit în spital.
Un rol important în structura unui spital îl are sistemul de ventilație. Cum este asigurat acesta, cine îl gestionează?
Sistemul de ventilație este gestionat de departamentul de management al facilităților. Standardele recomandă valorile normale pentru temperatură, nivel de oxigen, presiune, sau direcția fluxului de aer pentru fiecare încăpere din spital, în funcție de specificul acesteia. Parametrii aceștia sunt urmăriți în timp real, cu ajutorul unui program. Astfel, se știe, în orice moment, în fiecare încăpere din spital ce temperatură există, presiune, nivel de oxigen. Dacă aceste valori sunt depășite, sistemul de monitorizare semnalizează că este o problema și de unde provine. Astfel, se intervine imediat.
Ventilația este direct legată de prezența bacteriilor. Cum este monitorizată aceasta, ce acțiuni se întreprind atunci când se constată o creștere a numărului de bacterii în saloane, săli de operație?
De problema bacteriilor se ocupă un alt departament al spitalului, dedicat acestei probleme. Dar, cum prezența bacteriilor este direct legată de ventilație și de aparatura medicală, au loc întâlniri săptămânale între reprezentanții acestor departamente. De exemplu, în încăperile din spital unde exista pacienți cu TBC, aerul este scos în afară și nu recirculat.
Ce ar trebui făcut în România pentru a schimba situația existentă? Este vorba de legislație, proceduri? Cum ar putea fi accelerate lucrurile astfel încât să nu mai existe evenimente tragice precum acele 12 incendii?
Pentru a evita astfel de tragedii în România, probabil că oricine va spune că avem nevoie de spitale noi, moderne, cu ventilație centralizată, cu pereți și uși anti-incendiu, și nu numai. Dar, și dacă am avea toate acestea, fără legislația corectă, fără standarde și ghiduri de întreținere, fără personalul tehnic pregătit care să pună în practică recomandările din ghiduri, fără un plan de mentenanță și verificări riguroase a implementării corecte a acestor standarde, nu se vor schimba prea multe. Până construim spitale noi, recomand să le întreținem corect pe cele pe care le avem.
de Bogdan Guță
