Politici de Sanatate

România are o lungă tradiție pe registrele pacienților cu IC

20 august
17:45 2016
România are o lungă tradiție pe registrele  pacienților cu IC

Din punctul de vedere al tratamentului farmacologic, pacienții cu insuficiență cardiacă (IC) din România sunt tratai similar cu cei din țările europene. Totuși, rămâne un decalaj foarte mare (aproape 1/10) în ceea ce privește terapia cu dispozitive electrice și tratamentul IC avansat, transplant și asistare circulatorie mecanică, atrage atenția dr. Ovidiu Chioncel, șef secție Cardiologie I, Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” și membru al Grupului de lucru de insuficiență cardiacă din cadrul Societății Române de Cardiologie. de Valentina Grigore

Care sunt obiectivele Grupului de lucru de insuficienţă cardiacă?

Grupul de lucru de insuficiență cardiacă reprezintă colectivitatea cardiologilor cu preocupări în acest domeniu dintr-o mare și prestigioasă asociație profesională, Societatea Română de Cardiologie. Obiectivele acestui grup de lucru sunt în primul rând cele profesionale, legate de cunoașterea, dezbaterea, adoptarea și diseminarea ghidurilor europene de practică medicală, cursuri de educație medicală continuă, programe de cercetare proprie și reprezentarea României în organismele profesionale internaționale. De asemenea, Grupul de lucru de IC desfășoară regulat studii epidemiologice pentru a monitoriza prevalența, mortalitatea și terapiile aplicate în practica clinică la pacienții cu IC. Gradul de percepție al personalului medical cu privire la IC este, de asemenea, evaluat.

Care sunt rezultalele şi obiectivele Barometrului insuficienţei cardiace în România?

Obiectivul principal al acestui barometru este conștientizarea opiniei publice din România asupra problematicii IC. Mă refer aici la dimensiunea epidemiologică, la costuri, la riscul de a muri din cauza acestei boli și la măsurile de prevenție întreprinse.

Considerăm că este foarte util ca pacienții, aparținătorii acestora, medicii de familie, cei care decid politic să cunoască aceste date furnizate de studii și cercetări extrem de serioase. România are o lungă tradiție din punctul de vedere al registrelor incluzând pacienți cu IC, iar rezultatul acestor studii trebuie comunicat dincolo de publicațiile profesionale sau de întâlnirile cu caracter strict științific.

Are România resurse suficiente pentru tratarea insuficienţei cardiace?

Nu știu răspunsul la această întrebare, dar știu că în absența unui tratament adecvat, acești pacienți vor muri. Cât de mulți?! Vorbim de 7% mortalitate anuală la pacienții cu IC cronică și de 20% mortalitate anuală la pacienții cu IC acută, și asta în condițiile aplicării tratamentului.

Ce măsuri ar trebui să implementeze autorităţile din Sănătate pentru a reduce mortalitatea din IC?

În primul rând, avem nevoie de un program național dedicat pacienților cu IC. Și aici mă refer nu numai la terapiile sau intervențiile care se fac în cursul spitalizării, dar mai ales la gestionarea și managementul acestor pacienți în practica ambulatorie. Reamintesc că IC este condiția patologică cu cel mai mare număr de reinternări dintre bolile cronice. O parte din aceste internări pot fi prevenite prin gestionarea corectă în practica ambulatorie a regimului igieno-dietetic, a tratamentului cardiac și a condițiilor asociate noncardiace.

În al doilea rând, se impune accesul la un program de terapii intervenționale sau chirurgicale cu beneficiu dovedit asupra supraviețuirii, reinternărilor și calității vieții. Multe dintre inițiativele pozitive, care există deja, trebuie extinse.

Care este prevalenţa insuficienţei cardiace şi cu ce provocări se confruntă bolnavii?

Cel puțin la nivelul anilor 2000-2001, prevalența IC în România era de aproximativ 4,7%, conform unui studiu foarte riguros condus de prof. Cezar Macarie. La acel moment, prevalența IC era dublă față de restul țărilor europene. E greu de estimat valoarea din acest moment, în absența unei cercetări epidemiologice recente.

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă acești pacienți este scăderea semnificativă a calității vieții. Severitatea simptomelor, gradul redus de înțelegere a evoluției bolii țin pacienții și, din păcate, și familiile acestora la domiciliu sau la spital. O bună rețea ambulatorie de diagnostic și tratament al IC ar duce la scăderea dependenței acestor pacienți.

Alte articole

TOP

REVISTA POLITICI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

Abonează-te la newsletter

:
: