Politici de Sanatate

Odată perfecționat, programul național de screening pentru cancerul de col uterin va da roade

21 iulie
16:48 2015
Odată perfecționat, programul național de screening pentru cancerul de col uterin va da roade

Interviu realizat cu dr. Carmen Ungurean, coordonatorul Programului naţional de screening pentru depistarea cancerului de col uterin,  Institutul Național de Sănătate Publică

Puțin peste 470 de femei au beneficiat gratuit de testarea Babeș-Papanicolau, în primii doi ani de funcționare a programului național de screening pentru depistarea cancerului de col uterin, început în 2012. Anul trecut, au fost realizate aproape 140.000 de teste, din cele 350.000 câte puteau fi realizate, prin bugetul alocat programului. De ce nu s-au epuizat toate testele? Motivele sunt diverse și implică aproape toți actorii implicați în buna desfășurare a programului de screening.

Numărul de teste Babeș-Papanicolau realizate în 2014 a fost sub 50% din totalul celor care puteau fi făcute. O cifră destul de mică, nu credeți?

Este puțin, comparativ cu ce ar trebui să însemne un program eficient, însă este peste așteptările noastre, având în vedere că acesta este primul program organizat populațional de screening al cancerului. România nu a avut, niciodată, un asemenea program, nici în cei 25 de ani scurși din ‘89 încoace, nici anterior anului ‘89. Pe de altă parte, aceste rezultate sunt bune, dacă ne raportăm la contextul în care funcționăm. Să nu uităm că programul a început în 2012, în plină criză economică. Am mai spus-o și cu alte ocazii, m-am mirat foarte tare când Ministerul Sănătății a anunțat începerea acestui program, pentru că mi s-a părut un act de foarte mare curaj asumarea unui program de o asemenea anvergură, într‑un context economic destul de dificil și de fragil. Și așa s-a și dovedit, pentru că în 2013 am avut probleme cu bugetul și s-au făcut eforturi din toate părțile pentru asigurarea finanțării. Eram amenințați cu închiderea cam o dată pe trimestru.

Suntem departe de a fi mulțumiți, acoperirea la nivel național este insuficientă pentru ca programul să devină unul eficient și de calitate. Știu că sunt numeroase critici aduse acestui program, și anume că după doi ani și jumătate de funcționare nu se observă nicio modificare a incidenței și a mortalității. Este o așteptare exagerată. Niciodată, un program de sănătate publică nu își modifică indicatorii atât de sever după doar doi ani și jumătate. Programele de screening pentru cancer încep să-și dovedească eficiența, exprimată prin modificarea incidenței și mortalității, după a doua rundă de funcționare, principalul lor obiectiv fiind acela de a depista persoanele la risc înalt de a face boala şi a cazurilor de boală în fază incipientă când sunt mai uşor de tratat şi chiar de vindecat.

Spuneați că programul este departe de a fi eficient…

Nu este departe de a fi eficient, este departe de a fi un program care respectă toate criteriile de eficiență. Pentru a fi eficiente programele de screening și, mai ales, cost-eficiente trebuie să se desfășoare la niște standarde de calitate, printre care acoperirea la nivel populațional este foarte importantă. Deci ele devin eficiente și cost-eficiente la o acoperire de peste 50%-60 %. La 12% acoperire din populația vizată, nu putem spune că suntem mulțumiți. Colegii din alte țări cu tradiție și experiență în domeniu ne-au spus că acoperirea de 65% au obținut-o după a doua rundă.

Noi am început această primă rundă în urmă cu doi ani și jumătate şi am prevăzut o rundă de deşfăşurare de cinci ani, având în vedere capacitatea de organizare și capacitatea de testare – populația feminină, în vârstă de 25-65 de ani, vizată, fiind de șase milioane de femei. Nu am știut însă câți dintre specialiști sunt dispuși să participe în program. În zonele rurale suntem profund dependenți de participarea medicilor de familie, atât pentru mobilizare, cât și pentru recoltare. Sunt zone fără medici de familie, sunt zone în care medicii de familie nu au vrut să se înscrie în program, zone în care nu se simt confortabil să recolteze, nu doresc să recolteze sau nu au dotarea necesară pentru recoltare. Din păcate, cum dotarea cabinetelor medicale cu mese ginecologice nu mai este obligatorie, nu mai știm în prezent care este dotarea la nivelul cabinetelor de medicină primară.

Dotarea pentru recoltarea Babeș-Papanicolau presupune cel puțin o masă ginecologică și implică anumite costuri, pe care nu le putem impune medicilor de familie.

Cați medici de familie sunt înscriși în program?

Doar 60% dintre medicii de familie, iar dintre aceștia aproximativ 80% sunt activi în mobilizarea femeilor.

Nu ar fi fost mai utilă o campanie de informare?

Din cauza instabilității alocării bugetare și a celei legislative din perioada 2013-2014, o campanie de informare a femeilor nu ar fi fost prudentă. Având un buget extrem de limitat,  riscam ca femeile informate să se ducă la medic în număr mult mai mare decât ne permitea bugetul să testăm și atunci am fi creat nemulțumire și am fi decredibilizat programul. Este adevărat, mulți se gândesc că de ce am mai pornit programul, în aceste condiții. Cred că prea mult timp am petrecut explicând de ce NU se pot face lucrurile în loc să le facem şi apoi să explicăm ce se poate face și că programele naționale de anvergura aceasta trebuie să beneficieze de un context favorabil, în loc să le facem şi apoi să explicăm ce se poate face pentru îmbunătăţirea lor. După cum se dovedește, de 25 de ani încoace, contextul nu a fost, niciodată, favorabil și atunci riscam ca peste alți 25 de ani să nu avem programul. Cred cu tărie că treaba noastră, a celor care gestionăm programe, a specialiștilor în sănătate publică, este să vedem cum adaptăm programele în contextul dat.

Odată cu perfecționarea programului, eu nu am vreo îndoială, acest program va da roade. Ne grăbim să spunem că el este sortit eșecului. Faptul că identificăm punctele slabe și vulnerabilitățile este primul pas către progres și nu înseamnă că arătăm cu degetul spre cineva.

Sperăm ca prin accesarea fondurilor structurale să putem să rezolvăm disfuncționalitățile care necesită cheltuieli suplimentare, cum ar fi punerea la punct a unui sistem de invitare-reinvitare.

În alte state sunt trimise femeilor sms-uri…

Da, sms-uri, scrisori, telefoane. Acestea reprezintă mai multe cheltuieli de personal. Personalul actual este același, veșnic insuficient, supraîncărcat, și atunci orice efort în plus trebuie  motivat. Cheltuielile de personal în sistemul public sunt extrem de limitate și astfel încercăm să găsim mijloace alternative. Sperăm că peste 5-6 ani, când se vor încheia proiectele pe fonduri structurale, lucrurile se vor mai clarifica și stabiliza în sistem, astfel încât să putem prelua și asigura sustenabilitatea acestui mecanism de motivare.

Credeți că după a doua etapă o să reușim să creștem acoperirea la 50-60%?

Da, eu așa cred. Important este să nu uităm care este obiectivul final – acela de a implementa un program eficient în beneficiul populației și al sistemului de sănătate. Când programul va ajunge la maturitate, va asigura o testare constantă a populației, eficientizând costurile din sistem.

Sper să depășim toate aceste momente de frustrări colaterale programelor naționale și să ne mobilizăm, pentru că nu ne mai permitem să stăm deoparte. Ani buni ne-am smiorcăit că nu avem programe de screening, iar acum, când îl avem, ne grăbim să îl catalogăm ca fiind ineficient. Eficienţa şi calitatea unui program naţional de o aşa importanţă depinde de toţi actorii implicaţi şi, în egală măsură, de fiecare în parte.Trebuie să lucrăm împreună, cât mai eficient, pentru a-l dezvolta. Încercăm să găsim soluții și să echilibrăm balanța între componenta tehnică și cea administrativă a programului.

Mirabela Viașu

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: