Indicatorii de Calitate ai Serviciilor Medicale ai Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
Alexandru M. Rotar
Cercetător doctorand în „Comparație internațională în evaluarea tehnologiilor medicale și calitatea îngrijirilor din sănătate”, Academic Medical Center – Universitatea din Amsterdam, Departamentul de medicină socială, Olanda
Coautor al lucrării “Reporting and use of the OECD Health Care Quality Indicators at national and regional level in 15 countries”, International Journal for Quality in Health Care, 1–7, 16 March 2016, DOI: 10.1093/intqhc/mzw027
Abstract
Problema de calitate – Statele Membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) sunt implicate, începând cu 2003, într-un proiect coordonat de către OECD de Indicatori de Calitate ai Serviciilor Medicale (ICSM). Tuturor țărilor membre le este cerut de către OECD să livreze date naționale despre indicatorii de calitate pentru a putea realiza comparații internaționale.
Evaluare iniţială – momentan, nu se cunoaște dacă informațiile ICSM ai OECD sunt folosite de către țări cu scopul responsabilizării și îmbunătățirii sistemelor de sănătate.
Alegerea soluției – obiectivul acestui studiu este să exploreze raportarea și folosirea ICSM ai OECD de către țările membre OECD.
Implementare – datele au fost colectate printr-un chestionar trimis către toate statele membre și care conținea întrebări exacte despre raportarea ICSM ai OECD. Răspunsurile au fost primite în perioada iunie-decembrie 2014. În acest interval, au fost trimise alte două notificări către participanți. Evoluția procesului de lucru a fost prezentată în timpul întâlnirilor OECD – ICSM din noiembrie 2014 și mai 2015.
Evaluarea – 15 țări au răspuns că au în total 163 de rapoarte în care unul sau mai mulţi ICSM erau raportați. 116 erau rapoarte naționale și 47, regionale. 49 de rapoarte aveau o abordare generală a sistemului, 80 erau rapoarte de boală, 10 se refereau la un anumit tip de îngrijiri medicale, 22 urmăreau o temă specifică, iar altele 2 reprezentau o combinație (raport de boală pentru un anumit tip de îngrijiri medicale și cu o anumită temă pentru un anumit tip de îngrijiri medicale). Cele mai multe rapoarte au fost în Canada – 49. Toate cele 15 țări folosesc unul sau mai mulţi ICSM ai OECD.
Lecții învățate – ICSM ai OECD au dobândit un loc clar în activitățile naționale și regionale ale statelor membre. Unii indicatori sunt raportați mai frecvent decât alții. Aceste diferențe reflectă parțial diferențele sistemelor de sănătate. În timp ce unii indicatori au devenit foarte utilizați, cum ar fi cei pentru îngrijirile de cancer, alții, cum ar fi cei ce se referă la asistența medicală mentală și la experiențele pacienților, sunt relativ noi și au nevoie de mai mult timp pentru a fi adoptați la scară mai largă.
Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD), cu sediul la Paris, Franța, este o organizație economică internațională ce include 34 de țări, fiind fondată la începutul anilor ’60 pentru stimularea dezvoltării economice și a comerțului global. Apartenența este largă, incluzând țări din Asia, America de Nord și de Sud și Australia. O mică parte din activitățile OECD este legată de sănătate, ele fiind conduse de către Divizia pentru Sănătate. Unul dintre programele principale este cel de Indicatori de Calitate ai Serviciilor Medicale (ICSM). Acest program are ca scop măsurarea și compararea furnizării serviciilor de sănătate din diferite țări.
Setul ICSM ai OECD a fost dezvoltat având la bază un cadru conceptual1 care a devenit o referință internațională în încercările de măsurare a calității. Acest cadru a permis nu numai crearea unui set de indicatori, dar și actualizarea continuă de către un grup de experți din țările membre.
De la începerea proiectului ICSM în 2003, OECD publică, o dată la doi ani, un raport pentru indicatori de sănătate (Health at a Glance: OECD Indicators2) pentru țările membre. Recent, UE a cerut OECD dezvoltarea unui asemenea raport pentru Statele Membre (Health at a Glance: Europe 2010, 2012, 20143). De asemenea, în colaborare cu WHO (Organizația Mondială a Sănătății), OECD și-a extins activitatea în Asia-Pacific (Health at a Glance: Asia/Pacific 20144).
Mai mult decât atât, Divizia pentru Sănătate a OECD produce la cerere analize asupra sistemelor de sănătate, sub condiții contractuale. Aceasta presupune nu doar un raport, dar și recomandări pentru reforme și direcții.
În contextul unei raportări internaționale continue a performanței sistemelor de sănătate, era esențial de înţeles cum folosesc țările, de fapt, indicatorii OECD pentru politici naționale. Am observat că un număr considerabil de țări utilizează ICSM ai OECD și că există o raportare constantă a performanței. Din punctul de vedere al unei țări, raportarea efectivă a datelor reprezintă în sine un angajament că acei indicatori raportați vor fi îmbunătățiți prin dezvoltarea politicilor.
Statutul României
Cunoștințele mele asupra ICSM ai OECD și asupra proiectului în sine au fost dobândite în urma activității mele academice, în special a doctoratului. Astfel, am avut șansa să observ întâlnirile grupului de experți ICSM ai OECD pentru câțiva ani la rând. Unul dintre rezultate a fost acest studiu.
Din păcate, România nu a fost inclusă, deoarece eforturile au fost derulate împreună cu experții OECD ICSM și cu cei din țările membre. Participarea necesită statutul de membru OECD sau măcar statut de “observator” (așa cum avea Letonia, care a primit statutul de membru între timp). Până acum, în domeniul sănătății, România nu a obținut nici statutul de “observator”, nici pe cel de membru, întrucât nu au fost inițiate niciun fel de discuții instituționale. România este una dintre puținele țări ale UE, alături de Bulgaria, care nu au niciun contact cu Divizia de Sănătate a OECD. În ultimii ani, Croația a obținut statutul de “observator” și este prezentă în comitetul de experți pentru a asista și a experimenta discuțiile și evoluțiile activităților.
Totuși, România este prezentă în rapoartele care compară țările UE, dar aceasta nu este de ajuns din mai multe motive. În primul rând, simpla prezență într-un raport nu poate oferi accesul la un grup internațional de experți. În al doilea rând, nu poate participa la discuții și nu poate prezenta poziția și interesele în munca de cercetare și dezvoltare. În al treilea rând, limitează modurile prin care poate măsura corect performanța și nu poate face parte în totalitate din comparațiile internaționale, din moment ce unii indicatori esențiali lipsesc, în ciuda faptului că sunt ușor de urmărit (de exemplu, consumul de medicamente pentru reducerea colesterolului și cel al medicamentelor pentru hipertensiune). Și, în final, prezența într-un raport nu poate asigura îndrumare directă și cunoștințele necesare despre cum să creezi un sistem de monitorizare a performanței.
Politici bazate pe dovezi
Sistemele de monitorizare a performanței și transparența datelor asupra rezultatelor pe care un sistem de sănătate le produce reprezintă un aspect-cheie în evoluția către un mediu cu politici bazate pe dovezi. De asemenea, România are nevoie de o mai bună înțelegere asupra valorii pe care o reprezintă măsurarea performanței, dar și a ceea ce trebuie măsurat și a modului cum poate fi măsurat. Unele din aceste idei au fost adresate și în dezbaterea organizată de către AmCham (Camera de Comerț Americană din România) despre integrarea ICSM în sistemul de sănătate, împreună cu principiul de a avea un singur punct național de contact pentru măsurarea și raportarea performanței.
Aceste aspecte pot fi adresate doar printr-o cooperare cu grupul de experți OECD și prin inițierea unor dialoguri instituționale pentru dobândirea statutului de ”observator” și, în viitor, de membru. Mai mult decât atât, această direcție va avea efect nu doar asupra sănătății și a sistemului de sănătate, care constituie doar o mică parte din activitățile OECD la nivel global, dar și în alte arii care reprezintă surse importante de dezvoltare și creștere economică.
Un pas important a fost făcut în data de 9 iunie 2016, prin vizita premierului Dacian Cioloș la Paris și declarația sa de intenție în fața Consiliului OECD referitor la faptul că România dorește să deschidă dialogurile instituționale pentru începerea procesului de aderare. În plus, premierul Dacian Cioloș a menționat intenția de implicare în programele de educație și sănătate ale OECD. Totodată, premierul a menționat că, în urma discuțiilor purtate cu Secretarul General OECD, Angel Gurria, procesul de aderare va beneficia de suportul activ al OECD (conform Agerpres).
1 Arah et al – A conceptual framework for the OECD Health Care Quality Indicators Project, International Journal for Quality in Health Care; September 2006: pp. 5–13, DOI: http://dx.doi.org/10.1093/intqhc/mzl024
2 http://www.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/health-at-a-glance_19991312
3 http://www.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/health-at-a-glance-europe_23056088
4 http://www.oecd.org/els/health-at-a-glance-asia-pacific-23054964.htm
România este una dintre puținele țări ale UE, alături de Bulgaria, care nu au niciun contact cu Divizia de Sănătate a OECD.
România are nevoie de o mai bună înțelegere asupra valorii pe care o reprezintă măsurarea performanței, dar și a ceea ce trebuie măsurat și a modului cum poate fi măsurat.
