Interviu cu prof. univ. dr. Dumitru Lupuleasa,  decanul Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti, preşedintele Colegiului Farmaciştilor din România

Legislația românească este într-o continuă așezare, astfel încât să se armonizeze cu cea europeană

Sistemul sanitar a fost restructurat de-a lungul reformei din sănătate perpetue, cu reguli în continuă schimbare. Cum s-a simţit reforma de la nivelul farmaciilor?

În cei 25 de ani de reglementări succesive, sistemul farmaceutic a fost supus unor reforme care au simulat mai mult mersul racului decât consolidare și coerență în legislația din domeniu. Ca să fiu mai explicit, sistemul farmaceutic a fost primul supus privatizării, făcându-se, de fapt, diverse experimente. Au fost destructurate oficiile farmaceutice care erau bine organizate pe principiul teritorialității, în sensul în care ele asigurau asistența cu medicamente pentru 1-3 județe. Rațional ar fi fost ca ele să se privatizeze ca atare și nu să se desprindă o parte din farmacii de depozit, metodele au fost diferite, de la obținerea acestora prin concurs profesional așa cum era firesc, la sistemul MEBO, apoi pe licitație financiară etc. Dar după câțiva ani au apărut lanțurile de farmacii cu exact aceleași structuri precum cele care tocmai se desființaseră. Diferența constă doar în faptul că proprietarii sunt agenți economici fără a fi obligatoriu și farmaciști de profesie. Nu avem în momentul de față o lege clară a farmaciei care să reglementeze în mod unitar toate aspectele legate de funcționarea unitară a farmaciilor.

Cât de armonizată este, în prezent, legislaţia românească la cea europeană, în ceea ce priveşte statutul farmacistului şi înfiinţarea farmaciilor? Ce paşi mai sunt de făcut?

Ca țară membră a Uniunii Europene, legislația românească este într-o continuă așezare, astfel încât să se armonizeze cu cea europeană. Dacă în ceea ce privește legislația legată de medicament și farmacist este armonizată cu cea europeană, în ceea ce privește înființarea farmaciilor lucrurile nu stau deloc așa. Directivele europene lasă la latitudinea fiecărui stat să-și construiască legislația în domeniu în funcție de necesitățile fiecărui stat și de specificul existent. În Europa există astăzi două modele de farmacii: un model este întâlnit în majoritatea țărilor din Europa și care înseamnă în principiu că farmacia este a farmacistului, de regulă un farmacist nu poate avea decât o farmacie, că există un raport strict între populație și farmacie și că între două farmacii trebuie să existe o distanță minimă de „x” metri. De exemplu în Anglia, în care sistemul de înființare este de tip „mercantil”, despre care voi da explicații imediat, se spune că „o farmacie se poate înființa oriunde cu condiția ca până la o altă farmacie să fie cel puțin o distanță de 1,6 mile”. Modelul mercantil înseamnă că oricine poate înființa o farmacie fără criterii demografice și/sau de distanță. La noi este un sistem mixt, între cel etic și mercantil, în sensul că oricine poate înființa o farmacie cu condiția de a avea un farmacist-șef care să conducă și există deocamdată criteriul demografic pentru mediul urban și fără restricții pentru cel rural.

Avem exemple de țări în care s-a purces la liberalizarea totală și care s-a dovedit un fiasco: Polonia şi Ungaria

Conform prevederilor actualei legi a farmaciei, criteriul demografic este în vigoare până la 31 decembrie 2014, iar Consiliul Concurenţei a subliniat că au existat prelungiri succesive pe perioade de 2 ani ale duratei de aplicare a criteriului demografic, perioade care ar fi permis identificarea şi implementarea unor soluţii compatibile cu principiile concurenţiale. Ce se va întâmpla de la 1 ianuarie 2015? În ce stadiu se află proiectul de act normativ care urmăreşte prelungirea termenului referitor la menţinerea criteriului demografic impus la înfiinţarea farmaciei?

Această opinie a Consiliului Concurenței cu privire la desființarea criteriului demografic este mai veche, pe care am dezbătut-o la diverse întâlniri. Consiliul Concurenței vede concurența numai din punct de vedere economic, dar nu vede sau nu vrea să vadă că strategia de asigurare a populației cu medicamente este de competența altor organisme ale statului. De altfel, există o decizie a Curții Europene de Justiție care face lumină în acest domeniu. Mai mult, avem exemple de țări în care s-a purces la liberalizarea totală și care s-a dovedit un fiasco. Este vorba despre Polonia și Ungaria, unde după liberalizarea totală s-a revenit după numai câteva luni. Ne punem întrebarea firească: dacă pentru cabinetele medicilor de familie există reglementări stricte în privința raportului numărului de pacienți și al medicilor de familie, de ce nu se păstrează același lucru și în ceea ce privește raportul farmacie/populație? Este vorba de un număr finit de pacienți. Mai întreb, fără să găsesc o explicație logică, rațională, de ce experiența altor țări nu ne este de folos? Nu cred că roata trebuie reinventată de fiecare dată. Există și rațiuni economice, de care Consiliul Concurenței ar trebui să țină seama. Noi am trimis o serie de calcule economice prin care se vede clar de ce criteriul demografic trebuie să rămână la înființarea farmaciilor.

Cât de importantă este menţinerea acestui criteriu demografic în procesul de migrare dinspre rural spre urban şi cum poate fi stopat acest fenomen?

Nu fenomenul migrației din rural în urban este noua problemă. În unele zone, colegii mei care lucrează în mediul rural sunt mai mulțumiți, mai respectați și mai apreciați decât cei din urban. Nu acesta este rolul menținerii criteriului demografic. Eu am susținut extinderea criteriului demografic și în rural, pentru a dezvolta sistemul farmaceutic uniform la nivelul întregii țări.

State precum Austria, Cehia, Franţa, Ungaria, Irlanda, Slovenia, Maria Britanie şi Olanda au rezolvat problema lipsei farmaciilor din mediul rural prin eliberarea medicamentelor direct de către medicul prescriptor din acele zone rurale. Care este, în opinia dumneavoastră, politica sanitară adecvată pentru a rezolva această problemă a farmaciilor din mediul rural? Sunt farmaciile mobile o soluţie?

În România nu se pune problema existenței de zone neacoperite, în ceea ce privește asistența cu medicamente. Soluția găsită de noi și care dă rezultate foarte bune constă în aceea că în zonele slab populate, unde nu se pot deschide farmacii, se pot deschide și s-au deschis, „oficine” locale de distribuție, acestea fiind filiale ale unor farmacii din aceeași zonă, cu un program fix în care vine un farmacist de câteva ori pe săptămână. Dacă în localitatea respectivă apare o farmacie, oficina locală este obligată să-și înceteze activitatea.

Există o serie de capcane nevăzute ale comercializării online a medicamentelor, mai ales prin prisma medicamentelor contrafăcute

La noi, unii actori de pe piaţa farma susţin că sunt pregătiţi pentru liberalizarea pieţei. Cum comentaţi?

Nu cred că trebuie să dăm cu capul de tavan ca să vedem pragul. Cred că trebuie să ne concentrăm atenția pe ridicarea profesionalismului și a serviciilor oferite de farmacie, să rezolvăm publicitatea comercială legată de farmacie care aduce deservicii majore actului farmaceutic etc.

Un proiect de lege aflat în dezbatere publică prevedea posibilitatea ca farmaciile autorizate să poată vinde medicamente online, fără prescripţie medicală, în anumite condiţii. Ce impact ar avea o asemenea măsură şi în ce stadiu se află acest proiect?

Există un astfel de proiect și el va încerca să reglementeze un segment important, și anume cel legat de eliberarea OTC-urilor, segment care, deși nu este reglementat, se practică de unii agenți economici. Reglementarea care urmează să fie adoptată trebuie dezbătută cu grijă, pentru că există o serie de capcane nevăzute ale comercializării online a medicamentelor, mai ales prin prisma medicamentelor contrafăcute.

Cum va influența introducerea cardului de sănătate activitatea farmaciilor?

Farmaciștii sunt pregătiți să implementeze cardul de sănătate și nu cred că vor fi probleme, mai ales că implementarea rețetei electronice a fost de o mai mare anvergură și colegii s-au descurcat cu succes.

Sistemul farmaceutic a fost primul supus privatizării, făcându-se, de fapt, diverse experimente.

Trebuie să ne concentrăm atenția pe ridicarea profesionalismului și a serviciilor oferite de farmacie, să rezolvăm publicitatea comercială legată de farmacie care aduce deservicii majore actului farmaceutic.