Digitalizarea, debirocratizarea și accesul la studii clinice, reconfigurarea programelor de screening și diagnosticare precoce, precum și medicina personalizată reprezintă priorități pentru îmbunătățirea accesului pacienților cu boli cronice la serviciile de sănătate și la terapiile adecvate. Consilierul prezidențial Diana Păun atrage atenția că România puternică în noua normalitate trebuie să se bazeze pe inovare, iar în domeniul medical, soluțiile inovatoare contribuie în mod direct la îmbunătățirea stării de sănătate a populaţiei.
Cele mai răspândite boli ale societății moderne pot fi evitate prin prevenție. În acest context pandemic, cât de importantă este prevenția? Cum poate fi îmbunătățită educația medicală de la cele mai fragede vârste?
Pandemia de la COVID-19 a evidențiat o abordare fragilă a rolului prevenției în sistemul de sănătate românesc. Un sistem de sănătate rezilient înseamnă construcția pe pilonii prevenției și educației pentru sănătate. Educarea cetățenilor, ca mijloc de dezvoltare a cunoștințelor și schimbarea comportamentului în sensul adoptării unui stil de viață sănătos, este prioritară pentru succesul implementării măsurilor de sănătate publică.
Contextul actual indică necesitatea regândirii construcției sistemului de sănătate care să plaseze în centru educația pentru sănătate pe cele trei paliere, respectiv: informarea-educarea populaţiei în domeniul medical, pentru a cunoaște manifestările bolilor și prevenirea lor; dobândirea unor atitudini și deprinderi care să fie favorabile sănătății; implicarea activă a populaţiei în păstrarea propriei sănătăți.
Președintele României a subliniat în repetate rânduri necesitatea ca învățarea comportamentelor sanogene și integrarea lor în rutinele comportamentale să fie inițiată de la vârste fragede, pentru a permite dezvoltarea atitudinilor și practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare în relație cu adoptarea unui stil de viață sănătos.
Educația pentru sănătate a generațiilor prezente și viitoare trebuie să fie prioritară pe agenda autorităților cu competențe în domeniu. Doar prin dialog constant și prin colaborare interinstituțională cu participarea activă a societății civile se poate sprijini materializarea domeniului ca prioritate națională de sănătate publică în contextul noii Strategii Naționale de Sănătate.
Parteneriat public-privat
În România, pandemia ne-a demonstrat că sistemul de sănătate și pacienții au nevoie de solidaritate și parteneriate. Cum pot fi continuate/îmbunătățite aceste parteneriate (atât între societatea civilă și autorități, cât și între stat și privat)?
Parteneriatul dintre autoritățile publice și mediul privat reprezintă calea de relansare economică și dezvoltare durabilă. Acesta este mesajul Președintelui României.
În domeniul sănătății, sectorul privat este un producător de inovație și avem numeroase exemple de companii private care au dezvoltat proiecte cu rezultate remarcabile, ce răspund numeroaselor provocări cu care ne confruntăm, nu doar în România, ci și la nivel global, și pe lista cărora putem adăuga pandemiile.
Criza COVID-19 ne-a învățat rolul esențial al solidarității și al parteneriatului pentru identificarea unor soluții rapide și sigure, pentru a răspunde provocărilor prezente și viitoare, pentru a construi viitorul sistemului de sănătate românesc.
Cum poate fi îmbunătățit accesul persoanelor cu boli cronice la serviciile de sănătate și la terapiile adecvate?
Conform unui studiu recent al Organizației Mondiale a Sănătății, pandemia de COVID-19 a generat întârzieri în tratament, întreruperea serviciilor de îngrijire de rutină și incertitudine în ceea ce privește disponibilitatea medicamentelor în toate țările și în toate comunitățile.
Pacienții cu boli cronice din Uniunea Europeană, al căror număr se ridică la peste 150 de milioane, sunt printre cei mai vulnerabili, deoarece mulți prezintă un risc mult mai mare de boală gravă și deces din cauza COVID-19, dar și din cauza expunerii directe la riscul de perturbare a serviciilor medicale.
Situația este similară în România, unde, din păcate, perturbările în furnizarea de îngrijiri în context pandemic se asociază cu o serie de provocări suplimentare determinate de fragilități structurale negestionate din sistemul de sănătate.
Digitalizarea, debirocratizarea și accesul la studii clinice, reconfigurarea programelor de screening și diagnosticare precoce pentru reducerea mortalității asociate bolilor cronice, precum și medicina personalizată reprezintă repere ale direcțiilor de acțiune viitoare pentru îmbunătățirea accesului pacienților cu boli cronice la serviciile de sănătate și la terapiile adecvate.
Gestionarea crizei
O situație de criză precum pandemia produsă de COVID-19 reprezintă o provocare și la nivelul cooperării interinstituționale. Puteți puncta câteva repere ale acestui dialog în gestionarea crizei în România? Cum apreciați rolul OMS în gestionarea pandemiei?
România s-a dovedit a fi una dintre țările cu capacitatea instituțională de a gestiona în mod adecvat riscurile asociate COVID-19 și de a acționa rapid, oportun și corect pentru limitarea răspândirii pandemiei.
Astfel, datele statistice de la nivel mondial și european relevă faptul că, fără să dispună de resursele financiare și materiale ale altor state membre ale UE și nici de un sistem sanitar performant, România a gestionat în mod eficient, în primele luni de la declanșare, această criză sanitară, măsurile adoptate de autorități, cu maximă transparență, fiind adecvate și aplicate cu fermitate și coerență instituțională pentru a răspunde contextului epidemiologic și indicatorilor de risc.
Președintele României a căutat să cunoască în timp real situația epidemiologică națională și internațională, a fost informat permanent asupra dinamicii pandemiei, s-a consultat cu membrii Guvernului, cu reprezentanții organismelor internaționale (Organizația Mondială a Sănătății), cu experții în epidemiologie și sănătate publică și a promovat continuu un dialog deschis și o colaborare efectivă pentru a identifica cele mai bune soluții pentru gestionarea corectă și eficientă a crizei sanitare și umanitare reprezentată de această pandemie.
În toate acțiunile sale, președintele a ținut seamă de opiniile medicilor, ale experților naționali și internaționali, dar și de experiența țărilor cu transmitere comunitară pe scară largă (China, Iran, Italia, Spania), impunând mobilizarea autorităților și implementarea unor măsuri de urgență. Intervenția rapidă a autorităților române, la data la care România nu intrase încă în modulul de transmitere comunitară, a creat oportunități reale de a încetini transmiterea virusului și, astfel, de a pregăti sistemul de sănătate pentru a atenua impactul epidemiei.
În consens cu recomandările OMS și pornind de la experiența țărilor afectate puternic de pandemie, autoritățile române au înțeles că serviciile-cheie de sănătate publică trebuie să fie furnizate pe o scară largă, iar România trebuie să stabilească urgent capacitatea de supraveghere pentru a furniza servicii precum: testarea de laborator; detectarea, izolarea și tratarea fiecărui caz; urmărirea contacților și evaluarea riscurilor; analize și supravegheri epidemiologice; politici bazate pe dovezi cu privire la intervențiile non-farmaceutice și recomandări pentru sectoarele de sănătate și alte sectoare cu privire la rolurile lor în răspunsul la pandemie, inclusiv suplimentarea de urgență a resurselor și dotărilor în vederea combaterii și tratării COVID-19. Aceste argumente au stat la baza deciziilor de instituire a stării de urgență pe teritoriul României, decizii care au fost validate de rezultatele obținute de România la finalul stării de urgență.
Noi direcții
Cum credeți că va arăta „noua normalitate” după această pandemie?
Noul coronavirus a schimbat radical viețile tuturor și a pus la încercare sistemele de sănătate, de protecție socială, precum și pe cele economice de pe întregul mapamond.
Această criză sanitară și umanitară ne-a dovedit tuturor că amenințările la adresa sănătății publice sunt multiple și din ce în ce mai complexe și că, după ce vom depăși această criză, va fi nevoie să dăm dovadă de inteligență instituțională pentru a valorifica lecțiile învățate. Tot ce s-a dovedit în această perioadă că nu funcționează trebuie așezat pe baze corecte pentru ca, în viitoare situații de criză, statul să dispună de o capacitate crescută de răspuns pentru a proteja eficient cetățeanul.
Noua normalitate înseamnă rezultatul unei reflecții aprofundate și a unei regândiri a priorităților în context post-pandemic, care să cuprindă proiecte de investiții și reforme pentru îmbunătățirea rezistenței sistemului de sănătate. Pandemia de la COVID-19 poate servi ca o oportunitate pentru definirea unor noi direcții strategice astfel încât să permită o implementare pragmatică, sustenabilă și care să ia în considerare atât îmbunătățirea unor componente ale sistemului de sănătate care au manifestat disfuncționalități în răspunsul la criză, cât și promovarea unor domenii, insuficient abordate, care însă și-au dovedit potențialul de sprijin și alternativă la furnizarea tradițională a îngrijirilor medicale în timpul pandemiei.
România puternică în noua normalitate trebuie să se bazeze pe inovare, iar în domeniul medical, soluțiile inovatoare contribuie în mod direct la îmbunătățirea stării de sănătate a populaţiei, fie că vorbim despre accesul la medicamentele inovatoare, dispozitivele medicale, metode noi de diagnostic de precizie, fie că abordăm soluții de organizare, de contractare, de plată a serviciilor medicale.
de Valentina Grigore
