Interviu cu dr. Ioana Mîndruță, coordonator Subprogramul Național de Epilepsie Farmacorezistentă, Spitalul Universitar de Urgență București
Lipsa de continuitate în tratamentul românilor cu epilepsie rămâne o mare provocare în managementul acestei afecțiuni. Pe lângă faptul că aproape jumătate din totalul pacienților beneficiază de tratament decontat de stat, o treime dintre aceștia continuă să prezinte crize și asta în ciuda administrării mai multor medicamente. Potrivit medicilor specialiști, șansa acestor pacienți farmacorezistenți o reprezintă metodele chirurgicale și moleculele de ultimă generație, cu noi mecanisme de acțiune. Din păcate, deși aceste molecule moderne sunt utilizate în toate țările europene de mai bine de cinci ani, ele nu au pătruns și în România.
Înțeleg că, în ciuda tratamentului, 3 din 10 pacienți cu epilepsie nu își pot controla afecțiunea. Creșterea accesului la terapii noi și eficiente ar schimba aceste statistici?
Cu siguranță, aceste procente pot fi influențate prin două modalități: pe de o parte, prin accesul la noi terapii încă din fazele precoce ale bolii și, pe de altă parte, printr-o abordare personalizată a pacienților farmacorezistenți; o medicație cu noi mecanisme de acțiune poate limita suferința acestor oameni. De asemenea, este demonstrat deja fără drept de apel că un program activ de chirurgie a focarului epileptic vindecă sau aduce beneficii substanțiale pentru o treime dintre acești pacienți care au devenit farmacorezistenți.
Mai multe țări europene au luat măsuri de a individualiza tratamentul pacienților care nu răspund la tratamentul clasic, ținând cont de nevoile reale ale pacienților și nu de contractele cost-volum. În ceea ce privește România, care ar fi cea mai bună soluție?
Medicina personalizată este țelul spre care tinde acest domeniu în toate țările cu programe de sănătate viabile. O soluție de compromis până când țara noastră poate oferi o abordare similară ar fi să identificăm această populație care nu mai are beneficii din tratamentele curente existente în arsenalul antiepileptic și să-i oferim posibilitatea de a accesa un program de nevoi speciale în cadrul căruia să existe șansa de acces controlat la terapiile de nouă generație.
La începutul acestui an, reprezentanții Asociației Dravet și alte Epilepsii Rare au semnalat dispariția de pe piață a unor medicamente antiepileptice importante. Dispun în prezent pacienții români de toate opțiunile terapeutice de care au nevoie?
Reprezentanții asociației au dreptate, o serie de medicamente anterior disponibile sunt din ce în ce mai greu de găsit sau au dispărut. În același timp, noua generație de antiepileptice, care în toate țările europene este o medicație de rutină în ultimii cinci ani, nu a pătruns în România. O excepție face o nouă moleculă, la care peste 100 de pacienți au avut acces timp de trei ani prin eforturile companiei producătoare. În ciuda beneficiilor și eforturilor depuse, această moleculă nu a fost rambursată de autorități.
În condițiile în care lipsesc medicamentele compensate, pacienții vor apela la formularul E112. Nu va fi mult mai scump pentru sistem?
Clar că această manieră de abordare este mult mai scumpă și, de asemenea, este dificilă administrativ fără a garanta succesul pentru cei care se încumetă la acest drum.
Ce trebuie să facă autoritățile pentru a îmbunătăți situația pacienților români cu epilepsie, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung?
În primul rând, să susțină crearea unor centre multidisciplinare specializate în diagnosticul și tratamentul acestei boli care depășește granițele unei singure specialități și necesită o infrastructură specifică și personal calificat. Este nevoie să sprijine supraspecializarea medicilor în domeniul epileptologiei, să ofere acces la tratamentele moderne din acest domeniu, continuând să finanțeze ritmic și adecvat Programul Național în mod balansat pentru chirurgia focarului epileptic, dar și pentru stimulatoarele vagale. De asemenea, autoritățile trebuie să ofere accesul la terapia farmacologică bazată pe molecule din noua generație, ideal pentru toți pacienții încă din etapa în care au eșuat pe terapia inițială, dar și în cadrul programului dedicat bolii farmacorezistente. Nu în ultimul rând, ar fi necesară dezvoltarea de centre sociale și de terapie ocupațională, adaptată pacienților care nu se pot integra adecvat socio-profesional.
Subprogramul de diagnostic şi tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos
Prin intermediul acestui subprogram, pacienții români cu epilepsie rezistentă la tratament medicamentos au acces la tratamentul microchirurgical și la proceduri de implantare a unui stimulator al nervului vag. Sunt eligibili copiii şi adulţii diagnosticaţi cu epilepsie focală farmacorezistentă care acceptă riscurile intervenţiei neurochirurgicale pe baza consimţământului informat şi care nu prezintă boli asociate severe (insuficienţe de organ, neoplazii progresive). De asemenea, pot intra în acest subprogram pacienții care continuă să aibă crize, în ciuda tratamentului medicamentos instituit după două tentative terapeutice cu medicaţie antiepileptică, corect selectată şi dozată adecvat, într-o perioadă de doi ani, precum și cei care prezintă intoleranţă la tratamentul medicamentos anticonvulsivant (bolnavi polialergici).
Subprogramul acoperă 9 proceduri microchirurgicale pe an, la un cost mediu per pacient de 41.000 de lei, și 34 de stimulatoare ale nervului vag, la un cost de 100.000 de lei (Sursa: CNAS).
Ar fi necesară dezvoltarea de centre sociale și de terapie ocupațională, adaptată pacienților care nu se pot integra adecvat socio-profesional.
Un program activ de chirurgie a focarului epileptic vindecă sau aduce beneficii substanțiale pentru o treime dintre acești pacienți care au devenit farmacorezistenți.
Autoritățile trebuie să ofere accesul la terapia farmacologică bazată pe molecule din noua generație, ideal pentru toți pacienții încă din etapa în care au eșuat pe terapia inițială, dar și în cadrul programului dedicat bolii farmacorezistente.
Mirabela Viașu
