Interviu cu Eugen Teodorovici, ministrul interimar al Finanțelor Publice

Din banii pe care îi alocați Sănătății, care sunt proiectele pe care le simțiți ca fiind o investiție și care sunt o cheltuială?

La această întrebare Ministerul Sănătății poate să răspundă exact unde și cum se cheltuiesc banii, dar, din tot bugetul alocat anul acesta, care este mai mare cu aproximativ 40%, fiind cel mai mare buget al Ministerului Sănătății de după Revoluție, partea de prevenție încă are cea mai mică alocare, undeva sub 7%. Eu aș face în felul următor: aș stabili cinci patologii care creează cele mai mari probleme de sănătate și aș compara care este bugetul alocat în acest moment, după care să decidem căror patologii le atribuim acest buget de prevenire. Am văzut că diabetul, cancerul, accidentul vascular cerebral și atacul de cord sunt printre cele mai întâlnite afecțiuni în rândul românilor.

Trebuie făcută o situație reală în urma unui „screening” și trebuie întocmit un registru complet, apoi avem nevoie de aprobarea guvernului în vederea stabilirii de priorități cu aceste patologii. Abia după acest pas, eu, în calitate de ministru de finanțe, pot întocmi un buget necesar și devine strict problema mea de a găsi banii necesari. Se pot găsi bani atât de la bugetul de stat, cât și din fonduri europene sau împrumuturi, sau din alte surse de finanțare.

În momentul de față, dacă se face screening și se descoperă numărul real de bolnavi, sunt suficienți bani pentru a-i trata pe toți?

Niciodată nu o să mă auziți spunând „nu” la astfel de solicitări din partea Ministerului Sănătății. Chiar de la naștere, nou-născutul trebuie investigat pentru a cunoaște și mai ales trata o eventuală afecțiune cu care acesta s-ar naște. Este mult mai ușor să intervii atunci, decât să lași problema să persiste. Implicit, financiar nu mai cheltui atât de mult pe timpul vieții sale. De exemplu, o simplă problemă la șold care poate fi ușor rezolvată dacă este depistată la timp, ar putea să evolueze și chiar să ajungă la o problemă de dizabilitate. Dacă acel om nu poate munci, intervin costuri mari în susținerea acestuia, deoarece el nu poate duce o viață activă și, implicit, nu este implicat în viață socială atât de mult pe cât ar trebui. O investigație la naștere, dar și investigațiile periodice pot preveni astfel de lucruri.

La ce ați spune „nu”? La ce ați  spus „nu”?

Nimic în zona de sănătate. Nimic nu se află mai presus de viața omului. Statul român poate cheltui oricât în această zonă pentru a avea cetățeni sănătoși. Am obligația, ca ministru de finanțe, să-mi asum astfel de decizii, pentru că vorbim de sănătatea cetățenilor români. Este o investiție pe termen lung și foarte lung. Doar din cauza patologiilor pe zona de cardiologie cheltuim în jur de 700 de milioane de euro pe an, când am putea preveni. Banii alocați anul acesta Casei de Sănătate sunt undeva la aproximativ 40 de miliarde de lei. Eu sunt convins că această sumă ar putea fi mai eficient cheltuită.

Deși sunt mulți bani alocați Sănătății, pacienții români au pierdut în ultimul timp multe medicamente esențiale din cauza taxei clawback.

Am avut mai multe discuții despre cum se compune: inflație, inovație și prețul de producător. E nevoie de un sistem puțin gândit altfel. Să o redefinim, pentru că nu trebuie neapărat privită ca o taxă. Trebuie gândit puțin altfel sistemul, însă trebuie să avem la masă atât producătorul, distribuitorul, cât și medicii și pacienții. Deși fiecare are interesul propriu, eu, ca stat, trebuie să privesc dincolo de acestea și să aleg interesul statului, al cetățeanului român, mai ales ca ministru de finanțe. De exemplu, dacă vii și produci în România, acelor medicamente ar trebui să nu le mai fie aplicată taxa clawback, pentru a încuraja astfel industria și, implicit, accesul românilor la medicamente mai ieftine și mai eficiente. Trebuie făcut un pachet de măsuri, inclusiv acest clawback diferențiat. În schimbul ajutorului de la stat, producția de medicamente din România ar putea crește sau se poate aplica o taxă diferențiată.

Ați discutat cu companiile farma, sunt interesate să-și extindă producția și în România?

Eu dacă am o discuție cu un posibil investitor în România, indiferent de zona respectivă, investitorul pleacă de la masă convins și face investiția. Dar dacă oamenii de afaceri nu vor să investească în țara noastră, atunci nu știu ce aș putea să spun. Pe mine mă interesează zona de investiții și îmi doresc să satisfac în primul rând necesarul din piață, iar mai apoi chiar să și exportăm, așa este logic. Avem Antibiotice Iași și Institutul Cantacuzino, care sunt de stat. Ce ne oprește pe noi să ne tehnologizăm întreaga linie de producție pentru a putea satisface necesarul din piața românească?

Ce măsuri fiscale propuneți?

Orice măsuri. Ministerul de Finanțe are nevoie de colaborarea activă a celorlalte ministere implicate, acum, pentru a putea să înțeleagă în întregime nevoile acestora și a veni în întâmpinarea lor cu un buget sănătos. Eu asta aș dori să implementez. De exemplu, Ministerului Apărării i se acordă 2% din PIB, iar ministrul apărării, ministrul economiei, împreună cu ministrul finanțelor, ar trebui să aibă discuții dese despre cum se pot maximiza investițiile în producție și în cercetare. Indicele de performanță pentru Ministerul Apărării și pentru Ministerul Economiei, dar și pentru oricare alt minister ar trebui să fie calculat așa: cât la sută din cei 2% rămân în România?

Managerii de spitale, medicii, cadrele universitare spun că există buget pentru cercetare fundamentală. Ce măsuri ar trebui adoptate? Pentru că dorință de muncă există.

Medicii ar trebui să se intereseze mai mult la ministerul de resort, la CNAS, iar dacă acolo nu găsesc înțelegere, să vină la ministrul de finanțe. Eu sunt deschis și toți cei care au venit la mine cu probleme în zona aceasta au fost ascultați și am găsit soluții împreună. De exemplu, am avut o discuție cu o doamnă medic pe partea de cardiologie vizând nou-născuții. Dintr-o discuție de acest gen, s-a născut un program de finanțare pentru pregătirea medicilor pentru a face față acestui tip de probleme. Astfel, medici străini au venit în România pentru a-i învăța pe ai noștri procedurile ce se impun într-o astfel de situație și, totodată, pentru a opera copiii cu probleme cardiace. Eu garantez că există soluții.

Unde ați vrea să vedeți mai multă chibzuință în Sănătate?

Chibzuință în modul în care se cheltuie. Nu pot crede că cei 40 de miliarde de lei alocați se cheltuie în cel mai eficient mod. Și aici intră multe. Oamenii trebuie să se plimbe prin mai multe spitale și poate chiar să și sufere intervenții până când li se pune corect diagnosticul și sunt tratați corespunzător. Problema nu este doar a pacientului aici, este și a statului, deoarece statul plătește aceste greșeli ale medicilor, iar astfel bugetul este cheltuit necorespunzător. Iar toate aceste spitale își bat joc de pacienți.

Discutând cu medici cu experiență, aceștia afirmă că plata salarială nediferențiată nu încurajează performanța, dimpotrivă. Ce propuneți în acest caz?

Medicii sunt plătiți la fel, indiferent de munca depusă. Este o problemă veche. Creșterea salariului medicilor a determinat o scădere în ceea ce privește plecarea lor în străinătate. Am înțeles că sunt în jur de 500-600 de cereri anul acesta, în comparație cu mii, cât erau în anii trecuți. Este un cost, adevărat. Noi încercăm să menținem medicii în țară. În zona de sănătate, principala problemă este calitatea omului, dar o modalitate prin care această problemă poate fi rezolvată este să decontăm doar acele intervenții făcute până la capăt și care soluționează problema pacientului. Putem să impunem un sistem de diferențiere, pe baza numărului de pacienți, de exemplu.

Acel proiect prin care medicii, după terminarea facultății, erau obligați să muncească la stat timp de un număr de ani a fost foarte prost văzut la noi. După două săptămâni de la anunțare, guvernul din Bulgaria a dat o ordonanță de urgență exact pe ceea ce am zis eu. Vom rezolva în câțiva ani problema spitalelor, însă cu ce le populăm? Medicii de acum se vor pensiona, iar noi nu vom mai avea personal. Dacă tot se investește în jur de 50-60 de mii de euro pe an într-un student, atât în facultate, cât și în rezidențiat, măcar trei ani să lucreze la stat sau putem discuta despre o reducere a fiscalității pentru cei care decid să lucreze în spitalele din România minimum trei ani de la terminarea studiilor. În primul rând, prezența lui mă ajută pe mine, ca stat, să asigur personal suficient în spitale. Această idee este combătută de cei care au alt interes decât viața pacientului din România. Când am afirmat că putem folosi canabisul în scopuri medicinale, pentru pacienții cu boli incurabile în dureri cumplite, la care morfina nu-și mai face efectul, cum ar fi cancerul, s-a afirmat că vreau să aduc droguri în România. În alte țări se practică acest lucru, deci se poate.

Dincolo de salariu, contează și mediul în care lucrezi. În România, în ultimii 30 de ani, investițiile în sănătate nu au fost cele mai inspirate. Totul se ia pas cu pas. Avem spitale la standarde europene, la Suceava, la Bistrița, la Mioveni, în București și în alte localități. Noi am semnat în SUA acordul cu Banca Mondială, de jumătate de miliard de dolari, destinat medicinei preventive. Pentru medicii de familie, în principal, am negociat cu Banca Mondială această sumă. Ministerul Sănătății trebuie să facă o listă de servicii medicale decontate de CAS-uri și prestate de medicii de familie.

Medicilor de familie li se vor deconta aducerea la standarde europene a cabinetelor, echipamentele de care aceștia au nevoie, incluzând formarea și pregătirea lor, și, de asemenea, o parte din salariu. Aproximativ 200 de mii de euro vor fi acordați fiecărui medic. Toată investiția făcută va trebui returnată începând din al patrulea an, dar într-un mod sustenabil, fără presiune. Banii vor ajunge într-un fond ce va rămâne destinat medicilor de familie, pentru a putea fi reinvestiți.

Vorbind de astfel de servicii medicale, farmaciile independente vor să preia un model existent în afară, acela de a presta servicii medicale de bază chiar în farmacii.

E foarte bine. Putem crea un astfel de sistem. Un anumit tip de activități se pot face și în farmacii. Astfel, oamenii nu vor mai merge la Urgențe, la spital, pentru o simplă tensiune.

Cum vedeți asigurările de la noi? Ați încuraja navigarea spre asigurarea medicală privată? Momentan, există doar abonamente medicale.

Eu am o listă de probleme care trebuie rezolvate. Cine asigură nu poate să și presteze actul medical. Ideea este de a separa aceste două activități, pentru a evita suprataxarea. Încurajăm crearea unui sistem care să stimuleze achiziționarea de asigurări medicale.

Ar fi nevoie ca privatul să-și dezvolte mai mult spitalele?

Părerea mea este că, atunci când vorbim de educație și sănătate, nu este important cine prestează serviciul, ci la ce calitate este oferit acesta. Ar trebui să existe o concurență, ar trebui create condițiile în piață astfel încât să se completeze golurile prezente. Încurajăm privatul în aceeași măsură ca și statul. Trebuie să existe servicii medicale de calitate la prețuri cât mai accesibile, chiar și gratuite, acolo unde este cazul.

Sunteți de acord cu pachetul de bază în formulă actuală? Asigură de la Paracetamol la operații de 10 ore.

Cu toții trebuie să ne asigurăm. Ar trebui să existe un pachet de bază standard pe care să-l primim cu toții, indiferent de cât cotizăm la stat. Eu aș rămâne astăzi la ceea ce este. Nu putem face peste noapte un nou sistem funcțional. România încă nu este pregătită pentru un astfel de pas. Ceea ce putem face este îmbunătățirea sistemului actual, iar mai apoi adăugarea de noi servicii pentru cei care plătesc peste un anumit prag de contribuții la stat. În acest fel, este posibilă reformarea treptată a sistemului de sănătate.

Considerați că au dreptate investitorii care nu vor să vină în România din cauza imprevizibilității sistemului economic?

Nu. Orice investitor care gândește pentru el și pentru banii lui știe că România este în UE. Orice contract comercial se va respecta. Nu există probleme. Putem gândi o clauză clară care să fie aplicată contractelor de investiții, și nu numai, care să asigure menținerea costului și a scopului inițial, indiferent de schimbările legislative apărute. Astfel asigurăm siguranță investitorilor. Multe dintre declarațiile politice afectează imaginea economică a României. Investitorii se uită la declarațiile politicienilor și le iau de bune, pentru că la ei în țară politicienii nu declară anumite lucruri doar pentru voturi. În România, clasa politică duce o luptă continuă, dar direcția nu se schimbă niciodată. Noi întotdeauna vom fi pro-UE, pro-NATO.

Anul viitor, vor începe construcțiile spitalelor regionale de la Constanța și Craiova. Sunt spitale care deja există în alte țări și vor fi replicate în România pentru a reduce costurile cu studiul de fezabilitate, cu proiectul tehnic și cu alte asemenea proceduri ce se impun. Se poate orice, dacă vrei și dacă insiști.

de Roxana Maticiuc