Interviu cu prof. univ. dr. Carmen Daniela Domnariu, președintele Comisiei de Sănătate Publică din Ministerul Sănătății.
Sănătatea publică, o specialitate medicală mai “discretă” înaintea pandemiei, a devenit brusc foarte vizibilă pentru publicul larg în ultimul an și jumătate. Multe dintre măsurile de protecție aplicate în timpul pandemiei în România au trecut prin filtrul acestor specialiști, iar anchetele epidemiologice sunt tot în sarcina specialiștilor în sănătate publică angajați în DPS-uri. Care sunt provocările din acest domeniu și care sunt soluțiile pentru a îmbunătăți situația, acolo unde există loc de mai bine, aflăm de la prof. univ. dr. Carmen Daniela Domnariu.
Sănătatea publică este o specialitate medicală care a devenit foarte vizibilă în această pandemie. Ea era, dacă putem spune așa, o specialitate medicală mai puțin vizibilă pentru publicul larg înaintea pandemiei. Cum ați simțit dumneavoastră, ca specialist, această perioadă?
Da, într-adevăr sănătatea publică este o specialitate medicală mai puțin cunoscută, deoarece medicii care aleg să o practice au responsabilități legate în special de asigurarea stării de sănătate a populației sau a unor grupuri vulnerabile, respectiv de organizarea și funcționarea diferitelor tipuri de servicii de sănătate și a sistemului de sănătate în ansamblul său. Acești medici nu urmează modelul clasic al profesiilor medicale, de interacțiune directă medic-pacient, cu predilecție în caz de boală, ci utilizează metode și instrumente complexe, aplicabile, de regulă, populației generale, unor comunități sau grupurilor vulnerabile, sau unor servicii de sănătate, prin care analizează problemele de sănătate ale acelor grupuri și modalitățile de a asigura un răspuns cât mai adecvat din partea sistemului de sănătate, implicit a statului la aceste probleme, în virtutea dreptului constituțional la ocrotirea sănătății. Specialitatea ”Sănătate publică și management”, așa cum este denumită în România, este o specialitate recunoscută în statele Uniunii Europene, bazată în mare parte pe concepte și definiții internaționale, agreate la nivelul Organizației Mondiale a Sănătății și care este deosebit de importantă pentru analizele populaționale.
Într-adevăr, această specialitate a devenit vizibilă pentru publicul larg în timpul pandemiei, când populația generală a început să se familiarizeze cu termenii și instituțiile care se ocupă de sănătatea publică. Specialitatea este recunoscută în statele UE, bazată în mare parte pe concepte și definiții internaționale, agreate la nivelul OMS și care este deosebit de importantă pentru analizele populaționale.
Dar, în rândul absolvenților facultăților de medicină, adresabilitatea către acestă specialitate a crescut în ultimii ani, probabil din cauza atracției pentru viziunea integrativă pe care această specialitate o oferă și pentru legătura indisolubilă cu politicile, programele și intervențiile de sănătate publică. Tot mai multi medici specialiști de alte specialități aleg sa facă a doua specialitate sănătate publica.
A fost o perioadă dificilă pentru tot sistemul de sănătate, atât pentru responsabilii și instituțiile care se ocupă de sănătatea publică, cât și pentru sistemul de îngrijiri de sănătate. Vă amintiți, desigur, situația de la începutul pandemiei în care toate măsurile luate cu impact asupra activității populației au presupus elaborarea unor metodologii, cum ar fi închiderea/ deschiderea școlilor, a grădinițelor etc. În aceste activități au fost implicați specialiști de sănătate publică, pe lângă epidemiologi și medici din alte specialități de medicină preventivă.
De asemenea, planificarea activităților de carantinare, izolare, monitorizare a persoanelor infectate cu SARS COV 2 s-a făcut cu implicarea specialiștilor de sănătate publică din direcțiile de sănătate publică.
Sănătatea publică și managementul sunt un domeniu foarte vast. De ce provocări vă loviți în România? Ar fi necesare modificări pentru ca lucrurile să meargă mai bine, inclusiv modificări legislative?
Provocările în domeniul sănătății publice sunt legate de capacitatea de răspuns la problemele de sănătate și modificările care apar în rândul populației. În ultimii 2 ani aproape, în contextul pandemiei am simțit dificultatea de organizare și de adaptare a serviciilor de sănătate și a structurilor organizaționale la modificările continue care au apărut, nu numai în ceea ce privește asistența medicală pentru COVID-19, cât în special în ceea ce privește răspunsul serviciilor de sănătate la toate celelalte probleme ale populației, și în special la nevoile de servicii medicale pentru bolile cronice.
A fost resimțită nevoia stringentă de resurse umane în domeniul sănătății publice și a altor specialități implicate direct în tratarea pacienților cu COVID 19. S-a dovedit pe timpul pandemiei numărul insuficient de medici de specialitate la nivelul structurilor care erau implicate în diferite activități de sănătate publică, cum ar fi direcțiile de sănătate publică. O altă provocare a sănătății publice ține de dezvoltarea serviciilor preventive în general. Așa cum se cunoaște, calitatea fundamentală a Sănătăţii Publice este de natura sa preventivă, iar să previi este mult mai eficient și mult mai puțin costisitor decât să tratezi. În mod specific, în România accesul la servicii preventive este redus, nu numai din cauza finanțării precare a sistemului de sănătate (România este statul UE cu cea mai redusă cheltuială pentru sănătate pe cap de locuitor și pe an), dar și din cauza cererii scăzute pentru aceste servicii din partea populației, ceea ce este oarecum paradoxal și absolut păgubos, în situația în care România are și unii dintre indicatorii de sănătate cei mai deficitari din UE. Și o sa vă explic la ce mă refer – de exemplu vaccinarea de rutină a copiilor. Mortalitatea care poate fi prevenită prin intervenții de sănătate publică este ridicată, în special pentru cauzele de deces legate de consumul de alcool.
România are rate ridicate ale fumatului în rândul bărbaților, iar decesele cauzate de cancer la plămâni, în special în rândul femeilor și al bărbaților de peste 65 de ani, au crescut constant și reprezintă 4 % din totalul deceselor (2014). Rata standardizată de deces din România pentru mortalitatea provocată de abuzul de alcool (42 per 100 000) este cea mai ridicată în rândul țărilor UE.
În cadrul programelor naționale de sănătate, preventive, ale Ministerului Sănătății, sunt prevăzute campanii de informare, educare, comunicare în rândul populației, pe teme referitoare la principalele bolile cronice: diabet zaharat, boli cardiovasculare, tumori, la determinanții sănătății care țin de stilul de viață: fumat, consumul de alcool, alimentația nesănătoasă, activitatea fizică. INSP prin CNEPSS elaborează materialele necesare desfășurării acestor campanii, care sunt avizate de Ministerul Sănătății și care ajung la direcțiile de sănătate publică, unde se implementează la nivel teritorial. Din păcate, în ultima perioadă, de când a început pandemia, aceste campanii nu au mai avut ecoul dorit. O alta provocare a sănătății publice este îmbătrânirea populației. Sistemul de sănătate va trebui sa facă față acestei modificări. Comunicarea în sănătate publică este o provocare și în acest moment la noi în țară. Ea trebuie să fie strategică, la timp și eficientă, cu rolul de a proteja sănătatea oamenilor, de a preveni și controla apariția bolilor, de a îmbunătăți calitatea vieții și de a promova sănătatea. În ceea ce privește managementul, se pot discuta foarte multe aspecte. Toate persoanele cu funcții de conducere la nivelul spitalelor trebuie sa aibă o pregătire în domeniul managementului sanitar care presupune parcurgerea unor programe de pregătire.
La ce lucrați acum în Comisia de Sănătatea publică și management din Ministerul Sănătății, care sunt direcțiile?
Comisia de specialitate, prin componența sa, a contribuit si contribuie activ la elaborarea documentelor și recomandările emise de Ministerul Sănătății pe perioada stării de urgenta, a stării de alerta, privind organizarea și desfășurarea activității de vaccinare, activității TELVERDE, închiderea/ deschiderea școlilor, grădinițelor și a altor activități pentru care i s-a solicitat sprijinul. Comisia este reprezentată în Comitetul național de vaccinologie, recent înființat, pentru a oferi Ministerului Sănătății expertiza necesară, sprijinul științific bazat pe dovezi în acțiunea de vaccinare a populației.
De asemenea, comisia și-a propus revizuirea tematicilor de medic specialist și medic primar, împreună cu bibliografia aferentă, precum și revizuirea tematicilor de pregătire pentru obținerea atestatului în Managementul serviciilor de sănătate și includerea altor atestate în pregătirea pentru specialitate. Această activitate urmează după cea din anii trecuți în care a fost revizuit baremul activităților practice obligatorii de efectuat în cadrul programului de pregătire pentru rezidenții de sănătate publică și management.
Așadar, comisia de specialitate este implicată activ prin membrii săi în toate activitățile pentru care i s-a solicitat sprijinul și a răspuns prompt și profesionist prin participarea tuturor membrilor ei la problemele solicitate.
de Alina Neagu
