România încă nu este pregătită să trateze pacientul cu epilepsie refractară la tratament, pacient care a epuizat trei sau patru cicluri de medicație epileptică și încă are crize, fapt care-l impactează nu numai pe el, ci și pe aparținătorii acestuia, condamnându-i să se confrunte continuu cu stigma societală. Acești pacienți nu sunt în număr foarte mare, însă problema este că pentru ei cadrul legal actual face imposibilă compensarea terapiilor noi. Altfel spus, actualul cadru legal nu permite accesul la inovație pentru toate ariile terapeutice în mod echitabil, nici măcar pe baza modelului tradițional de „cost-volume agreements”.
Acestea sunt principalele probleme care i-au adus față în față, în cadrul unei întâlniri informale, pe reprezentanții firmei de medicamente UCB și pe profesioniștii din Sănătate.
„Aș vrea să vă subliniez că UCB este percepută la nivel internațional ca fiind the epilepsy company. Odată cu descoperirea levetiracetam, tratamentul epilepsiei a căpătat noi dimensiuni. Poate fi doar o opinie personală, eu departe de a fi un expert, dar cred că tratamentul cu levetiracetam, atunci când a fost descoperit, a dictat noi așteptări în ceea ce privește controlul unei afecțiuni complexe cum este epilepsia”, este de părere Mihaela Joița, market access manager UCB, România și Bulgaria.
Reprezentanții companiei au sugerat autorităților că sistemul de stat ar trebui să încerce să copieze „cu mândrie și fără nicio rușine” lucrurile care merg în afară, care sunt deja pilotate și pe care industria farmaceutică le poate evidenția pentru că are experiența interacțiunilor cu multipli parteneri guvernamentali.
„Inovația nu vine creând un frame gigant, inovația vine creând programe-pilot, inovația vine făcând lucruri mici și pentru a crea un framework mare. Mi se pare cumva că societatea este într-o paralizie să facă totul perfect de la început, ceea ce creează o presiune extraordinară pe acești angajați din Sănătate. Toată lumea are intenții foarte bune, dar oamenii sunt mai degrabă așteptați să creeze ceva perfect de la prima încercare, față de experiența mea internațională care arată că avansarea standardului de sănătate vine pilotând permanent”, spune dr. Lucian Ionescu, director medical global UCB.
El a adăugat că acest sistem se potrivește și României pentru că sunt multe arii de inovare peste hotare, în sistemul medical, care pot fi folosite. „Unul dintre domeniile pe care le-am discutat este cel legat de real world evidence și de legarea acesteia cu pay for performance, adică obținerea unei stări bune pentru pacient și conectarea acestor date din real world de performanța nu numai financiară, ci și de performanța actului medical. Și asta este deja o inovație extraordinară pentru că va duce la unificarea bugetelor, a costurilor. În ziua de azi, în care costul medicației este tratat separat de costul actului medical, creează o inegalitate care nu este nici în favoarea pacientului, nici în favoarea producătorului, nici în favoarea sistemului. Și asta este, de fapt, dovedită. Atât timp cât doctorul este plătit pentru intervenție, el este motivat să facă mai multe intervenții. Nu are nicio motivație să-i aducă pe cât mai mulți pacienți într-o stare de remisie, într-o stare bună. Atât timp cât CNAS este privită numai la buget fix de medicație, are obiectivul de a reduce costul medicației într-o manieră rezonabilă”, a mai declarat dr. Lucian Ionescu.
Presiunea bugetară, un anumit tip de rigiditate a sistemului românesc din punct de vedere legislativ, teama de inovație, toate sunt parte din dificultățile sistemului, din limitările lui care fac dificilă comunicarea cu industria farma. Iar la acestea se adaugă o mare problemă: lipsa de predictibilitate.
„Cred că suntem într-un moment în care am putea să spunem că avem o relativă predictibilitate, având în vedere că avem un cadru legal pe care îl luăm în calcul când construim, pentru un produs, un „ten year plan”. Se pune însă problema ce decizii poate să ia o companie când legislația plasează România pe ultimul loc ca acces al unui medicament în sistemul de compensare. UCB a ales să își catalizeze eforturile pentru a dezvolta soluții terapeutice pentru profiluri specifice de pacienți afectați de boli cronice”, a mai precizat Mihaela Joița.
Pentru ca accesul pacienților la cele mai noi tratamente să se poată realiza, ar fi nevoie ca România să mai rezolve o problemă care uneori poate face diferența între o viață absolut normală și alta petrecută în camera de gardă a spitalelor: o legislație care să permită accesul terapiilor noi, dacă nu în momentul în care sunt descoperite, măcar atunci când este nevoie de ele. Medicina a avansat atât de mult încât ciclurile de inovare sunt la 1-2 ani, iar societatea, spun reprezentanții companiei, trebuie să creeze pârghii prin care să dea voie specialiștilor din sănătate să construiască programe pilot prin care să permită accesul pacienților la aceste medicamente cât mai devreme.
Adâncirea decalajului dintre inovația care intră pe lista de compensare în diverse țări ale Europei trebuie, dacă nu stopată, măcar conștientizată ca un pericol real. În câțiva ani, dacă nu se schimbă abordarea, există riscul ca în Europa unii pacienți să fie tratați după ultimele recomandări din ghidurile experților, iar alți pacienți, după cartea de istorie. Și nici asta nu este o soluție. De fapt, despre asta este vorba: fiecare are o soluție, dar nu reușim de ani buni să devenim parteneri în a crea Soluția. Eu sunt optimistă pentru că legislația este perfectibilă, iar senzația pe care o am este că toate părțile implicate sau afectate de sistemul medical sunt dornice să contribuie la îmbunătățirea stării de fapt. Mihaela Joița, market access manager UCB, România și Bulgaria
Am o metaforă care mă definește în ultimii 20 de ani de carieră: când am făcut facultatea de medicină, am învățat despre hepatita C care era atât de debilitantă încât rata de mortalitate era imensă, cronicizarea era între 50% și 90%. Zece ani mai târziu, a apărut o clasă nouă de medicații, interferonul, care a reușit să aducă vindecare în proporție de 50 la sută. La 10 ani după interferon, adică de anul trecut, o nouă clasă de medicamente aduce vindecare cu rată de succes de 99%. Care este costul? Prima companie care a dezvoltat această medicație a investit 11 miliarde în dezvoltarea acestui produs care vindecă o maladie cu o incidență de ordinul sutelor de mii în fiecare țară. Cum abordăm această soluție, când ne gândim că medicația se reactualizează o dată la opt ani în România? E o chestiune cinică. Dr. Lucian Ionescu, director medical global UCB
Câteva propuneri de schimbări legislative au venit din partea Gabrielei Taschke, market access manager UCB, Europa Centrală și de Est:
- stabilirea unui cadru legal privind rambursarea individuală bazată pe fiecare caz;
- stabilirea unui cadru legal pentru negocierea contractelor cu privire la pacienții cu nevoi specifice, fără a trece prin metodologia de rambursare;
- stabilirea unui cadru legal pentru posibilitatea de rambursare adaptată, bazată pe accesul liber la pacient, în paralel cu colectarea obligatorie a real world data sau real world evidence și o evaluare ulterioară în viitor.
Roxana Maticiuc
