Politici de Sanatate

Necesitatea unui program național de radioterapie

12 septembrie
12:11 2014
Necesitatea unui program național de radioterapie

Interviu cu dr. Mircea Savu, medic primar radioterapie Neolife Medical Center

În prezent, Ministerul Sănătății promite demararea unui program național de radioterapie, ale cărui rezultate se vor resimți în câțiva ani.

Situația României din punctul de vedere al aparaturii folosite în terapia cancerului a cunoscut vreo schimbare în ultima vreme? În ce măsură tehnologia de ultimă oră existentă acum în Clinica Neolife poate compensa deficitul constatat?

Din păcate, până de curând, radioterapia oncologică a fost tratată drept “Cenușăreasa oncologiei românești” – citez titlul unei prezentări pe care am susținut-o în urmă cu doi ani la Conferința Anuală a Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România. Pe scurt, rețeaua națională de centre de radioterapie este inexistentă și, conform unui raport oficial înaintat Ministerului Sănătății în anul 2008, numai 27% din pacienții care au indicație de radioterapie în cadrul tratamentului oncologic complex sunt iradiați, adesea în condiții tehnice precare și cu mari întârzieri. În prezent, Ministerul Sănătății promite demararea unui program național de radioterapie, ale cărui rezultate se vor resimți în câțiva ani. Din această perspectivă, orice investiție în aparatura de radioterapie, mai ales în cea de înaltă performanță, este bine-venita. De altfel, cred că un program național de radioterapie ar trebui realizat printr-un parteneriat public-privat, cu condiția rambursării corecte a costurilor și stabilirii unor protocoale stricte de tratament. Procedând astfel, se poate elimina în bună măsură aspectul, deocamdată restrictiv, al costurilor tratamentului, suportate în prezent de către pacient. În aceste condiții, acceleratorul liniar din Clinica Neolife, cel mai performant aparat de radioterapie din România, ar putea funcționa cu eficiență maximă.

Clinica Neolife este cunoscută și prin aceea că pune accent, în cadrul radioterapiei, pe lucrul în echipă. Dumneavoastră, ca medic ce elaborează și coordonează planul terapeutic, ce alți profesioniști aveți în echipă? Care sunt rolurile acestora?

Prin definiție, radioterapia, proces complex de tratament oncologic, înseamnă muncă în echipă. Primul pas al acestei munci în echipă îl reprezintă stabilirea indicației de tratament, în cadrul unei comisii de specialiști, unde se regăsesc oncologi medicali, imagiști, radioterapeuți, anatomo-patologi, medici de alte specialități – ORL, ginecologie, chirurgie, medicină paliativă, psihologie clinică. Din echipa dedicată radioterapiei fac parte specialiști a căror activitate este la fel de importantă precum cea a medicului radioterapeut: medicul specialist în imagistică medicală, fizicianul medical, care verifică starea tehnică a aparaturii și care efectuează periodic teste dozimetrice, fiind și personajul central în elaborarea planului de tratament, tehnicianul-asistent de radioterapie, care urmărește parametrii geometrici ai efectuării radioterapiei și aplică efectiv tratamentul. Din fericire, toate aceste etape pot fi parcurse corect și eficient în cadrul Clinicii Neolife.

Pacienţi care s-au vindecat în urma unor terapii naturale sau prin diverse proceduri privesc neîncrezători terapiile oncologice. Chiar dumneavoastră aţi declarat într-un interviu că „marea noastră problemă este că avem mai puţine succese şi tot mai multe eşecuri”. Cum pot bolnavii şi familiile acestora să fie informaţi corect în privinţa beneficiilor şi riscurilor pe care le au terapiile oncologice?

Afirmația la care vă referiți încerca să sublinieze contextul nefavorabil al practicii radioterapiei din România – pacienți care se prezintă târziu la medic, insuficiența mijloacelor de tratament, listele de așteptare de luni bune, incapacitatea de a gestiona corect și la timp efectele secundare, acute sau la distanță, ale tratamentului. Trebuie să subliniez că oncologia, în general, și radioterapia, în special, au făcut progrese remarcabile pe plan mondial și că exista rezultate terapeutice la care nici nu puteam visa în urmă cu 10 – 20 de ani. Revenind la terapiile alternative, știu că sunt o preocupare constantă în multe țări. În România, interesul poate fi mai mare tocmai datorită tarelor sistemului medical pe care le-am enunțat anterior. Personal, nu cunosc vreun pacient vindecat de cancer exclusiv prin terapii alternative și vă pot relata drame ale unor pacienți care se prezintă prea târziu la medic, după “tratamente naturale sau alte proceduri”. A prezenta cazuri spectaculoase de terapii alternative de succes reprezintă doar un adevăr parțial. Fără a contesta categoric aceste terapii, cred în eficiența unui ceai de plante în răceală, dar cred mai puțin în eficiența acestuia în cancer. Pentru a fi corect până la capăt, sunt convins ca a așeza aceste tratamente la locul potrivit, de terapie ajutătoare sau în efectele secundare, este în avantajul tuturor. Nu exclud efectuarea de trialuri clinice comune, făcute după reguli, care ne-ar ajuta să realizăm acest deziderat. În ceea ce îi privește pe pacienții clinicii noastre, ei ni se adresează fiind îndrumați de alți specialiști. După stabilirea indicației terapeutice, urmează o discuție cu medicul curant, în care sunt stabilite perspectivele concrete ale tratamentului, inclusiv efectele secundare acute și de durată, și dacă pacientul este de acord cu tratamentul semnează “consimțământul informat”.

S-au înmulţit în ultima vreme cărţile ce abordează tema cancerului. În acest peisaj editorial complex este posibilă o privire clară? Cine îi poate orienta pe tinerii medici ori pe bolnavi către volumele care să nu-i ducă pe căi eronate?

Revenim într-un fel la întrebarea anterioară. Cea mai populară modalitate de informare o reprezintă nu cărțile, ci Internetul. Încercați să căutați în mediul virtual o informație de specialitate, să spunem “radioterapia în cancerul prostatei”, și veți vedea câte reclame de genul “Vrei să te vindeci de cancer?” vor apărea. Este imposibil să încerci să ordonezi acest peisaj. Pe de altă parte, este omenește ca într-un moment dificil, legat de evoluția bolii sau de tratament, să încerci să cauți alternative. Cred că principalii sfătuitori ai unui asemenea pacient ar trebui să fie medicul de familie, medicul curant, asociațiile de sprijin al pacientului oncologic, dar asta presupune o activitate de educație generală, care ar trebui asumată și demarată în cel mai scurt timp posibil.

O problemă constant ridicată de pacienţi este aceea a lipsei de comunicare cu personalul medical. Pacienţii cu neoplazii, tulburaţi emoţional de situaţia lor, sunt pacienţi dificili şi sensibili, care necesită o abordare specială din partea medicilor. Aparatura performantă care sprijină demersul diagnostic şi terapeutic nu poate înlocui o strângere de mână sau un cuvânt cald. Cum vă „însoţiţi” pacienţii în drumul lor prin suferinţă şi deznădejde?

Principiul de la care nu abdic este sinceritatea față de pacient, ceea ce, din motive complexe, este dificil de aplicat în condiții românești. Desigur, una este să adaptezi nivelul informației la educația pacientului și la ce-ar dori el să știe și altceva să-l bulversezi cu informații care să-l destabilizeze emoțional și să-i sporească suferința. Încerc să mă comport cu compasiune și să induc, chiar în situațiile critice, un mesaj de speranță. Nu abandonez niciodată un pacient, chiar dacă a-l ajuta efectiv depășește câteodată competența mea profesională strictă. Trebuie să mărturisesc că în condițiile nefericite ale unei liste de așteptare de ordinul lunilor și ale pacienților a căror boală evoluează sub ochii noștri, o relație de acest fel, care ar trebui să fie un model pentru toți medicii, este mare consumatoare de timp și de resurse psihologice.

Cancerul transformă profund interiorul pacienţilor şi afectează deopotrivă şi familia. Contactul vreme de trei decenii cu pacienţii neoplazici şi cu suferinţa acestora a produs schimbări în viaţa dumneavoastră?

Din acest punct de vedere, nu m-aș lua pe mine drept model. Toți cei care lucrăm în oncologie tragem după noi o povară care crește de la an la an. Avem momente de bilanț, de regulă către sfârșitul anului, care ne accentuează și mai tare tristețea și angoasele. Ceea ce ne menține funcționali sunt succesele pe care le-am adunat de-a lungul carierei, care există, dar care trebuie apreciate cu alte unități de măsură, prin comparație cu celelalte specialități medicale. Profesia ne devorează și ne distruge viețile în plan personal și familial. Toți avem supape, unele dintre ele pot părea ciudate pentru cei din jur. Regretul meu cel mai mare este, însă, că nu am reușit să particip la schimbarea destinului acestei specialități medicale în România, ci doar să atrag atenția asupra ei. l

A.P.

Numai 27% din pacienții care au indicație de radioterapie în cadrul tratamentului oncologic complex sunt iradiați, adesea în condiții tehnice precare și cu mari întârzieri.

Principiul de la care nu abdic este sinceritatea față de pacient, ceea ce, din motive complexe, este dificil de aplicat în condiții românești.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: