Conf. dr. Diana Loreta Păun, consilier de stat, Departamentul Sănătate Publică, Administraţia Prezidenţială
Sistemul românesc de sănătate are multe “bube” – plecând de la accesul dificil la servicii medicale de calitate, tratamente eficiente şi intervenţii chirurgicale moderne, până la dotarea defectuoasă a spitalelor şi salarizarea insuficientă a cadrelor medicale. Nu stăm bine nici la indicatorii de sănătate şi nici la capitolul finanţare sau transparenţa fondurilor. Toate-s vechi şi noi sunt toate, pentru toţi actorii din sănătate. Când vine vorba de soluţii concrete, observăm o paletă extrem de generoasă, în centrul căreia se află modernizarea întregului sistem.
Calitatea serviciilor medicale din România lasă de dorit, comparativ cu statele din Vest. Se fac şi la noi progrese, însă într-un ritm mai lent. Care sunt obstacolele şi cum putem accelera pasul?
Standardele de calitate ale serviciilor de sănătate reprezintă una dintre cele mai sensibile probleme ale sistemului sanitar, de rezolvarea căreia depinde modernizarea acestui sistem. În acest context, este esenţială implementarea unor protocoale de practică medicală pentru cele mai frecvente afecţiuni. Sunt necesare eficientizarea resurselor şi standardizarea procedurilor, precum şi promovarea politicilor de sănătate bazate pe dovezi. În acest fel, administrarea sistemului medical va deveni eficientă şi vor fi promovate şi implementate sisteme terapeutice noi şi valoroase pentru pacienţi.
Pentru a garanta standarde minime de calitate şi pentru a proteja drepturile pacienţilor sunt necesare implementarea şi monitorizarea indicatorilor de performanţă, după un model european. În acest sens, este nevoie de o implicare susţinută a tuturor actorilor din sistem, de la cei care decid la organizaţiile de pacienţi, inclusiv prin granturi pentru proiecte de la bugetul de stat şi din fonduri europene.
Scopul fundamental al oricărui sistem de sănătate este să răspundă adecvat nevoilor concrete ale pacienţilor; or, este de dorit ca politicile publice din domeniul sanitar să fie bine conturate şi predictibile.
Printre principalele probleme majore de sănătate publică din România se numără bolile cronice netransmisibile. Care sunt priorităţile preşedintelui Iohannis pentru a reduce povara acestor afecţiuni?
Tendinţa generală a populaţiei României este de îmbătrânire, prin scăderea ponderii populaţiei tinere şi creşterea, totodată, a ponderii populaţiei de peste 60 de ani. Mortalitatea generală în România s-a menţinut la valori în platou în ultimii ani, de 12 decese la 1.000 de locuitori, fiind cu circa 25% peste media Uniunii Europene. Principalele cauze de deces în ţara noastră sunt bolile cardiovasculare şi neoplasmele, urmate de bolile aparatului digestiv, respirator şi decesele din cauze acute. Mortalitatea infantilă – unul dintre indicatorii cei mai sugestivi ai stării de sănătate – deşi are tendinţă descendentă, ajungând la valoarea de 9 decese la 1.000 de născuţi vii, rămâne cea mai mare rată din ţările Uniunii Europene.
Totodată, modelele de morbiditate şi mortalitate din România au suferit modificări importante în ultimele decenii, în sensul creşterii prevalenţei bolilor cronice şi a mortalităţii din aceste cauze, tocmai din cauza creşterii ponderii populaţiei vârstnice, asociată cu acţiunea unor factori de risc multipli, biologici, de mediu, comportamentali şi cu influenţa condiţiilor socio-economice şi de asistenţă medicală. Din păcate, din punctul de vedere al stării de sănătate, populaţia României prezintă unii dintre cei mai nefavorabili indicatori din întreaga Europă. Prin strategia naţională de sănătate, România trebuie să asigure îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, care trebuie să se reflecte în creşterea speranţei de viaţă, prevenirea şi reducerea îmbolnăvirilor şi să aibă un impact economic şi social semnificativ.
De când aţi preluat mandatul de consilier al domnului preşedinte Iohannis, în ce domenii v-a cerut sfatul şi ce recomandări i-aţi făcut?
Ca mediator între factorii de decizie din sfera sănătăţii publice şi societate, Preşedintele României este dator să cunoască marile probleme de sănătate publică şi felul în care cei care decid politic răspund la acestea. Or, Departamentul Sănătate Publică din structura Administraţiei Prezidenţiale contribuie la realizarea funcţiei de mediere între factorii de decizie din domeniul sănătăţii publice şi societate şi are rolul de a analiza funcţionalitatea sistemului sanitar românesc, de a monitoriza şi evalua strategia de sănătate publică şi de a-l informa pe Preşedintele României cu privire la principalele probleme de sănătate publică.
De asemenea, în calitate de consilier de stat pe probleme de sănătate publică realizez analize, rapoarte şi sinteze în domeniul de competenţă, prezentând Preşedintelui propuneri pentru optimizarea implementării strategiei naţionale în domeniul sănătăţii publice, organizând, atunci când se justifică, grupuri de lucru sau comisii speciale de analiză şi îl informez pe Preşedintele României asupra concluziilor şi propunerilor rezultate din proiectele şi studiile în domeniul sănătăţii la care instituţia prezidenţială participă.
Problema salarizării adecvate a personalului medical a ajuns inclusiv în presa internaţională. Care este poziţia Administraţiei Prezidenţiale, în legătură cu nemulţumirile medicilor români?
Să nu uităm că salarizarea nu este singura cauză de nemulţumire a medicilor din România. Trebuie luate în discuţie şi alte probleme, cum ar fi faptul că evoluţia profesională nu se face întotdeauna pe criterii de profesionalism şi competenţă, problemă care trebuie remediată prin asigurarea transparenţei accesului şi promovării în sistem. Trebuie asigurate, totodată, condiţii de asigurare a accesului la specializare şi perfecţionare, iar creşterea salariilor trebuie gândită în raport cu nivelul de instruire şi performanţă.
Principalele elemente de politici publice care trebuie implementate sunt:
- elaborarea planului naţional de resurse umane în domeniul medical;
- introducerea sistemului de evaluare a performanţelor manageriale la toate nivelurile (manager spital, şef secţie);
- depolitizarea managementului sistemului de sănătate, prin asigurarea dezvoltării carierei profesionale pe baza criteriilor de performanţă;
- participarea personalului sanitar la un program de educaţie continuă, garantat de către stat, şi asigurarea formării unui număr adecvat de categorii de personal, în special pentru specialităţile deficitare;
- reformarea rezidenţiatului în ceea ce priveşte admiterea, pregătirea şi obţinerea calificărilor de specialist. Acesta trebuie adaptat nivelului ştiinţific şi profesional actual, cerinţelor sistemului sanitar românesc, dar şi normativelor europene şi internaţionale în domeniu.
Recent, reprezentanţii pacienţilor au lansat o campanie prin care solicită alocarea procentului de 6% din PIB sănătăţii. Acest procent a mai fost cerut şi în trecut. Credeţi că ar fi suficient pentru a rezolva problemele din sistem?
Problemele actuale ale sistemului sanitar din România sunt multiple şi ţin nu numai de sfera financiară, ci şi de cea organizatorică, legislativă şi, nu în ultimul rând, de domeniul resurselor umane. Fără îndoială, prioritatea acordată sănătăţii trebuie să se reflecte într-o creştere a finanţării de la bugetul de stat. Dar aceasta trebuie însoţită de instituirea unor mecanisme legislative, de management, de control şi sancţiune, care să constituie garanţia că banii publici sunt cheltuiţi în mod corect, transparent şi eficient. Proiecţia bugetară pe termen lung nu poate fi asigurată însă decât prin dialogul cu toţi actorii politici şi prin colaborarea profesională dintre organizaţiile de medici, personal medical şi pacienţi, instituţii sanitare publice şi private şi mediul academic.
Care ar fi, în opinia dvs., primele trei domenii din sistemul sanitar care trebuie reformate în următoarea perioadă?
Ca un principiu fundamental, prevenţia trebuie să fie preocuparea zero în abordarea asupra sănătăţii publice. Înţelegerea şi conştientizarea importanţei prevenţiei încă din copilărie, educaţia pentru sănătate şi adoptarea unor comportamente şi a unui stil de viaţă sănătos vor avea, pe termen lung, un impact major asupra îmbunătăţirii stării de sănătate şi creşterii speranţei de viaţă în România.
Prioritatea acordată sănătăţii trebuie să se reflecte într-o creştere a finanţării de la bugetul de stat, dar, în paralel, este necesară crearea unui plan de investiţii şi achiziţii în sănătate, care să aibă ca scop modernizarea infrastructurii sanitare, dotarea cu aparatură şi tehnologii medicale noi, dezvoltarea sistemului naţional de urgenţă integrat, extinderea serviciilor de telemedicină şi extinderea utilizării de soluţii IT în sănătate.
Ţara noastră trebuie să răspundă cu soluţii profesionale şi ştiinţifice la provocările prezentului, pentru domeniul sănătăţii publice, aflat într‑un progres continuu la nivel mondial.
Prin strategia naţională de sănătate, România trebuie să asigure îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, care trebuie să se reflecte în creşterea speranţei de viaţă, prevenirea şi reducerea îmbolnăvirilor şi să aibă un impact economic şi social semnificativ.
Scopul fundamental al oricărui sistem de sănătate este să răspundă adecvat nevoilor concrete ale pacienţilor
Salarizarea nu este singura cauză de nemulţumire a medicilor din România. Trebuie luate în discuţie şi alte probleme, cum ar fi faptul că evoluţia profesională nu se face întotdeauna pe criterii de profesionalism şi competenţă, problemă care trebuie remediată prin asigurarea transparenţei accesului şi promovării în sistem
Mortalitatea generală în România s-a menţinut la valori în platou în ultimii ani, de 12 decese la 1.000 de locuitori, fiind cu circa 25% peste media Uniunii Europene. Principalele cauze de deces în ţara noastră sunt bolile cardiovasculare şi neoplasmele, urmate de bolile aparatului digestiv, respirator şi decesele din cauze acute.
Problemele actuale ale sistemului sanitar din România sunt multiple şi ţin nu numai de sfera financiară, ci şi de cea organizatorică, legislativă şi, nu în ultimul rând, de domeniul resurselor umane. Fără îndoială, prioritatea acordată sănătăţii trebuie să se reflecte într-o creştere a finanţării de la bugetul de stat.
Ţara noastră trebuie să răspundă cu soluţii profesionale şi ştiinţifice la provocările prezentului, pentru domeniul sănătăţii publice, aflat într‑un progres continuu la nivel mondial.
Mirabela Viaşu
