Politici de Sanatate

Ministerul Sănătăţii ar trebui să reia programul de finanţare a chirurgiei robotice

10 noiembrie
12:40 2015
Ministerul Sănătăţii ar trebui să reia programul de finanţare a chirurgiei robotice

Statul român nu mai finanțează sistematic intervențiile de chirurgie robotică din 2013, de când nu s-a mai continuat programul Ministerului Sănătății început în 2008. Cu toate acestea, chirurgia robotică a evoluat, iar până în prezent au fost realizate aproximativ 1.700 de operații la nivel național, dintre care 1.000 de operații la Institutul Clinic Fundeni. Există, însă, o anumită intervenție de chirurgie robotică pe care statul ar trebui în mod obligatoriu să o deconteze, iar aceasta este prostatectomia radicală. Singurul loc din România în care se realizează intervențiile chirurgicale robotice pentru tratamentul și vindecarea cancerului de prostată este Spitalul Municipal din Cluj-Napoca.

Credeți că evoluția chirurgiei robotice în România putea fi mai rapidă?

Probabil că da. În același timp, trebuie să luăm lucrurile așa cum sunt. Faptul că sistemul de sănătate românesc a avut și are în continuare probleme de finanțare, faptul că gradul de pregătire a echipelor chirurgicale nu este întotdeauna la nivelul ultimelor noutăți în materie de chirurgie explică de ce robotica nu e atât de răspândită pe cât ar trebui să fie. Totuși, consider că 1.700 de operații este un număr important. În decursul acestor ani am învățat să codificăm mult mai bine indicațiile chirurgiei robotice și, pentru situațiile în care o folosim, noi considerăm că este o metodă cost-eficientă, o metodă care justifică într-un fel costurile adiționale, care oferă rezultate oncologice cel puțin egale celorlalte tipuri de chirurgie și rezultate funcționale indiscutabil superioare. Vă dau ca exemplu cancerul de rect, în care, pe lângă spitalizarea redusă și reinserția socio-profesională foarte rapidă, atât funcția urinară, cât și funcția sexuală la bărbat sunt mult mai bine conservate după intervențiile efectuate pe cale robotică.

Practic, evoluția cea mai mare a chirurgiei robotice a fost până în 2013, an în care a fost oprită finanțarea de la minister?

Nu. Numărul operațiilor a fost mai mare în acea perioadă, însă chirurgia robotică a continuat să evolueze cel puțin în cele două centre principale — Institutul Clinic Fundeni și Spitalul Municipal din Cluj-Napoca. Chiar dacă numărul de operații a fost ceva mai mic, experiența câștigată anterior a contribuit la obținerea unor rezultate mai bune și la conturarea unor indicații mai precise. Deci, din punctul nostru de vedere, deficitele organizatorice nu pot opri progresul chirurgiei și nu pot să ia șansa bolnavilor care ar putea să beneficieze de acest progres. Noi ne vom strădui ca măcar în marile spitale să menținem tehnologiile avansate pe care toată lumea și le-a însușit și în care Școala românească a câștigat o anumită experiență. Aș vrea să-i mulțumesc managerului general al Institutului Fundeni, care a înțeles acest lucru.

Dar se impune un nou program finanțat de minister?

Cu siguranță, și cred că este regretabil faptul că o experiență deja acumulată riscă să fie pierdută sau diminuată din cauza unor măsuri administrative nefericite. Revenind la finanțare, părerea mea este că având în vedere că în toată lumea toate casele de asigurări și toate sistemele de finanțare acoperă costurile prostatectomiei radicale robotice, considerată operație standard prin abordul robotic, ar trebui și la noi casa de asigurări să facă la fel, iar ministerul ar trebui să reia acel program de finanțare care includea un număr de operații relativ redus, adaptat capacității de finanțare a sistemului de sănătate. Motivația principală pentru care a fost inițiat programul a fost introducerea de înaltă tehnologie în sistemul de sănătate, aceasta fiind obligația guvernelor în toate țările din lume. Tehnologiile de înaltă performanță, care evident sunt costisitoare, sunt apanajul finanțării guvernamentale și, după mine, era o motivație extrem de bine justificată, iar experiența căpătată în anii care au trecut întăresc această motivație. Singurul lucru ar fi ca persoanele de decizie de la nivelul ministerului să revină asupra hotărârii de a nu continua finanțarea programului de chirurgie robotică.

Ar fi nevoie de sume mari?

Tocmai, că nu, sumele nu sunt foarte mari. La nivelul a câtorva sute de operații pe an sunt sume care nu pot fi considerate importante într-un buget de câteva miliarde de euro. Mai ales că programul de chirurgie robotică acoperea doar costurile suplimentare, or, acestea sunt la nivelul a sute de mii de euro.

Spuneați că ar fi păcat ca experiența acumulată să fie pierdută. Știm că programul de chirurgie robotică a demarat în România cu o operație realizată în premieră în Europa…

Acest lucru nu este definitoriu pentru că, din păcate, multe premiere de aici au fost ulterior depășite de investiția financiară mult mai mare a țărilor occidentale. Ceea ce ne dorim este să putem oferi și pacienților din România posibilitatea chirurgiei robotice, acolo unde este cazul. Și, după opt ani de experiență națională și mult mai mulți de experiență internațională, știm mult mai bine unde poate aduce beneficii foarte mari. Dorința noastră ar fi să le oferim această posibilitate pacienților care au nevoie de ea, pentru ca ei să nu fie nevoiți să plece în alte țări pentru a beneficia de chirurgia robotică.

La nivel european, pe unde ne situăm noi în domeniul chirurgiei robotice?

Cred că stăm mai bine decât ar arăta finanțarea sistemului și imaginea sistemului de sănătate, la modul general. România a reușit să pătrundă pe niște nișe datorită profesioniștilor devotați, care prin eforturi individuale au impus un anumit tip de medicină și care ar trebui susținuți de guvern și de Ministerul Sănătății. În caz contrar, această poziție riscă să fie pierdută în anii următori.

Spuneați că pregătirea în chirurgia robotică nu este clar reglementată. Durează mult formarea unui chirurg?

Nici la nivel internațional, pregătirea nu e foarte clar reglementată. Curba de învățare în chirurgia robotică e mai scurtă decât în chirurgia laparoscopică, iar cel care învață robotica manipulează niște instrumente mai fine și mai importante. Încet, încet, vom organiza și noi acele workshop-uri pe modelul Strasbourg, unde am învățat și noi și în care doritorii vor putea să învețe pe porci și să practice direct acest tip de chirurgie. Apoi, revine ministerului să oficializeze un anumit sistem de certificare.

Credeți că în viitorul apropiat se va extinde indicația pentru chirurgia robotică în afara celor trei domenii actuale — urologie, chirurgie generală, ginecologie?

Absolut. Dezbaterile legate de costurile chirurgiei robotice și de comparația cu chirurgia deschisă și chirurgia laparoscopică au fost de la bun început. Pe parcursul acestor 15 ani de chirurgie robotică la nivel mondial, au existat permanent asemenea dezbateri și în paralel numărul de sisteme robotice achiziționate de spitalele din SUA, Europa, Asia și America de Sud a crescut constant, iar în ultima vreme a crescut aproape exploziv. Acest lucru arată necesitatea intoducerii chirurgiei robotice.

Motivația principală pentru care a fost inițiat programul a fost introducerea de înaltă tehnologie în sistemul de sănătate, aceasta fiind obligația guvernelor în toate țările din lume.

Noi ne vom strădui ca măcar în marile spitale să menținem tehnologiile avansate pe care toată lumea și le-a însușit și în care Școala românească a câștigat o anumită experiență.

Curba de învățare în chirurgia robotică e mai scurtă decât în chirurgia laparoscopică, iar cel care învață robotica manipulează niște instrumente mai fine și mai importante.

Interviu cu prof. univ. dr. Irinel Popescu, președintele Congresului Internațional de Chirurgie Robotică, organizat în premieră în România, inițiatorul programului de chirurgie robotică  din România și autorul primei intervenții chirurgicale robotice de hepatectomie din Europa.

Mirabela Viașu

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: