Interviu cu dr. Rodica Tănăsescu, președintele Societății Naționale de Medicina Familiei (SNMF)
Medicina de familie este una dintre specialitățile cu cei mai mulți medici, reprezentând aproximativ un sfert din numărul total de medici din România. Medicii de familie sunt o forță puternică și pentru că sunt primii specialiști cu care pacienții români intră în contact, având un rol esențial în prevenție, dar și în tratarea și monitorizarea bolnavilor. La fel ca în medicina spitalicească, și în medicina de familie există numeroase probleme și provocări. Una singură este, însă, majoră și anume păstrarea independenței practicii profesionale.
Probleme în practica medicală primară sunt multe, dar care ar fi cele mai mari cu care se confruntă în prezent medicii de familie?
Vorbim de o încărcare birocratică îngrozitoare. Deși avem softuri de cabinet, deși avem sistem informatic unic integrat, rețetă electronică și card de asigurat, în continuare folosim o bună parte din timpul nostru pentru activități birocratice. Se blochează cardurile în spital, în farmacii, pacienții vin la noi. Vă dați seama că suntem puși în situații neplăcute. În niciun caz nu putem întrerupe consultațiile ca să deblocăm carduri pe care le blochează alții. Sunt momente în care aplicaţiile informatice, nu numai cea a cardului, merg prost. Softul cardului se blochează frecvent. În cele câteva ore de blocaj, neavând suport legal, în pofida celor afirmate de CNAS, nu putem emite rețete, trimiteri etc., fără risc de imputări.
Avem în continuare probleme legate de protocoalele terapeutice, pentru că, de multe ori, pacienții sunt puși pe drumuri din cauza acestor protocoale. Nici nu știu cum vede Casa Națională de Asigurări de Sănătate ideea de prescriptor. Din punctul meu de vedere, și o scrisoare medicală este tot o prescripție. Adică, medicul din specialitatea X a dat o scrisoare medicală, care este o prescripție, chiar dacă nu este o rețetă în formatul standardizat. Astfel, inițierea tratamentului prin scrisoare medicală poate fi pusă în practică de medicul de familie. În schimb, pacienții sunt puși pe drumuri, nu-și primesc rețetele din spitale, iar acest lucru ne pune în situații dificile. Sunt lucruri vechi și știu că există și o supraîncărcare a colegilor din spital.
Dar care este cea mai mare problemă la ora actuală?
Problema cea mai importantă, pe care eu o consider esențială, este păstrarea independenței practicii pofesionale în medicina primară. Medicina de familie este o profesie vocațională, o meserie liberală din punctul de vedere al exercitării profesiei. Așa trebuie să rămână. Niciodată, medicul de familie ca practician nu trebuie să fie subordonat altor tipuri de interese. Medicul de familie trebuie să aibă independență profesională. Din păcate, există situații în care se dorește transformarea medicului de familie în slujbaș emițător de bilete de trimitere. Unul dintre rolurile esențiale ale medicului de familie, recunoscut în toată lumea, este acela de gate-keaper, adică medicul care are primul contact cu pacientul, care vede pacienții și îi trimite mai departe în sistem pe cei are au nevoie de îngrijiri/consultații/investigații de specialitate. Acest rol de gate-keaper asigură, pe de o parte, îngrijirea pacientului în integralitatea sa, iar pe de altă parte oferă beneficii economice, în sensul că salvează cheltuielile inutile din sistem. Dacă medicul de familie va fi transformat într-un medic trimițător, un fel de dispecerat de bilete de trimitere, atunci toată lumea va pierde. Vor pierde pacienții, care sunt puși pe drumuri, va pierde sistemul, care cheltuiește nejustificat sume importante de bani, și vor pierde și medicii de familie, ca reputație profesională. Cât timp practica profesională este îngrădită sau supusă altor interese, lucrurile nu vor merge bine. Și vom avea grijă să păzim cu toată fermitatea calitatea profesiei, să promovăm practicarea profesiei la un înalt nivel.
Un alt rol important al medicului de familie este în prevenție…
Din păcate, există o mare diferență între ceea ce se spune și ceea ce se întâmplă. Sigur avem un rol important în prevenție, sigur avem un rol important în vaccinare, dar trebuie să avem și instrumentele necesare. Investigațiile pentru prevenție necesită timp suplimentar pentru că au nevoie de bilete separate, laboratoarele nu prea doresc să primească aceste bilete pentru că nu se decontează la fel de mult precum cele acordate pentru o boală, modalitățile de validare a consultației preventive sunt cronofage și problemele administrative ale pacienților ne omoară timpul pe care-l mai avem. Sigur că pacientul care iese din spital nu mai este preocupat de prevenție, ci să-și rezolve problema rețetei compensate. Între cele două nevoi, a prevenției celorlalți pacienți și a pacientului ieșit din spital, a doua primează pentru că este mai urgentă. Prevenția este importantă, din păcate nu există, așa cum ar trebui, programe de prevenție susținute de Ministerul Sănătății. În mod normal, prevenția este o politică de sănătate care aparține Ministerului Sănătății și care ar trebui să aibă programe de prevenție finanțate distinct. Nu are.
Înțeleg că monitorizarea pacientului cronic se face greoi?
Sunt probleme birocratice, noroc că medicii de familie și colegii din ambulatoriul de specialitate fac acest lucru din probitate profesională și pacienții sunt urmăriți. Nu întotdeauna structurat. Sunt urmăriți, sunt întrebați, se fac investigațiile de bază, dar încă nu există o structurare eficientă, tot din lipsă de timp și din lipsa unei preocupări reale. Și monitorizarea pacienților cu boli cronice înseamnă, dacă vreți, prevenție secundară și terțiară. Și pentru această epidemie a bolilor cronice, epidemie recunoscută la nivel mondial, ar fi nevoie de programe distincte, dar nu există.
Iar tratamentul bolilor cronice este extrem de costisitor…
Așa este. A crescut speranța de viață în România, ceea ce pare un lucru minunat. Din păcate, a crescut pe seama supraviețuirii bolnavilor și nu pe seama unor ani de sănătate suplimentară. Din păcate, bolile cronice se întâlnesc la vârste din ce în ce mai tinere și acest lucru este îngrijorător și generator de costuri imense, pe care nu știu dacă societatea românească le va putea susține.
Ce mesaj le-ați transmite autorităților?
Ne dorim un adevărat parteneriat cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, pe anumite proiecte, cu Ministerul Sănătății, pentru că, fără un parteneriat, lucrurile nu pot merge mai departe. De asemenea, am vrea să existe un adevăr între cele afirmate și ceea ce se întâmplă, de fapt, în sistem. Medicina de familie este indispensabilă oricărui sistem de asigurări de sănătate și noi ne dorim să ne respectăm rolul care ne revine, dar nu trebuie uitat că medicina de familie are nevoie de o practică independentă, la un bun nivel profesional.
Avem în continuare probleme legate de protocoalele terapeutice, pentru că, de multe ori, pacienții sunt puși pe drumuri din cauza acestor protocoale.
Medicina de familie este o profesie vocațională, o meserie liberală din punctul de vedere al exercitării profesiei. Așa trebuie să rămână. Niciodată, medicul de familie ca practician nu trebuie să fie subordonat altor tipuri de interese.
Dacă medicul de familie va fi transformat într‑un medic trimițător, un fel de dispecerat de bilete de trimitere, atunci toată lumea va pierde. Vor pierde pacienții, care sunt puși pe drumuri, va pierde sistemul, care cheltuiește nejustificat sume importante de bani, și vor pierde și medicii de familie, ca reputație profesională.
Mirabela Viașu
