Politici de Sanatate

Medicina personalizată în oncologie

16 septembrie
13:40 2013

Dr. Cristina Berteanu, Director medical Neolife, Centrul de Excelență în Oncologie

Cancerul reprezintă o problemă de sănătate publică extrem de serioasă, în întreaga lume. Abordarea genomică are efecte în privinţa clasificării tumorilor, markerilor de prognostic, indicatorilor predictivi ai răspunsului la chimioterapie, dezvoltării de noi terapii şi managementului susceptibilităţii la cancer, permiţând tratamentul personalizat.

 Literatura ştiinţifică a adunat numeroase date privind mecanismul molecular al cancerului. Majoritatea testelor de diagnostic al neoplasmului se bazează pe aspectele celulare/tisulare, respectiv pe factorii fenotipici. Aceştia reprezintă însă expresia sau funcţia unor anumite gene critice în anumite tipuri de cancer sau în majoritatea cancerelor.

Ca atare, domeniul oncologic a integrat de două decenii un domeniu extrem de sensibil, şi anume testele genetice, identificarea genelor de risc, a modificărilor ADN ereditare sau nu, care pot da indicaţii privind cauzalitatea cancerului. Rezultatele studiilor epidemiologice au evidenţiat însă faptul că aproximativ 15-20% din cazurile de cancer sunt cauzate de mutaţii în anumite gene care se identifică familial, la purtătorii acestor mutaţii. Această pondere mică se referă, deci, la cancerele familiale. Restul majoritar, de peste 80% din cazuri, îl reprezintă cancerele sporadice sau nonfamiliale, care nu sunt asociate cu mutaţiile identificate la membrii purtători de mutaţii de risc.

Ca atare, testele genetice ţintite către mutaţiile familiale nu sunt suficiente pentru a se diagnostica un anumit tip de cancer.

Cancerul este o boală complexă şi este cauzat atât de factori genetici, respectiv de mutaţii sau modificări ale secvenţei nucleotidice, în gene critice, cât şi de factori ambientali. Factorii ambientali au fost recent admişi în tabloul complex al cauzelor moleculare în cancer. Studiile epidemiologice au indicat faptul că factorii ambientali (incluzând dieta, stilul de viaţă, nutriţia, obiceiurile precum fumatul, poluarea sau disruptorii endocrini recent recunoscuţi drept carcinogeni), contribuie la dezvoltarea cancerelor.

Factorii ambientali influenţează un nivel informaţional ereditar, genomic, denumit informaţie epigenetică. Factorii epigenetici reprezintă interfaţa dintre gene şi mediu. Factorii epigenetici implicaţi în cancerogeneză sunt asociaţi cu un control transcriptomic, sau de genomică funcţională, defectuos: gene critice precum genele vitale sau housekeeping, deseori cu rol de tumorsupresori, sunt silenţiate, iar protooncogenele sunt activate aberant.

Testele genomice de diagnostic trebuie să includă azi nu numai mutaţiile în genele critice, respectiv genotipurile variabile asociate cu variaţiile în secvenţă nucleotidică ADN, ci şi testele transcriptomice, respectiv de funcţie genică sau de expresie genică, alături de tradiţionalele, azi, teste anatomopatologice ce vizează fenotipurile exprimate în celule sau ţesuturi şi identificate prin tehnici imunochimice / proteomice. De asemenea, testele privind factorii epigenetici (metilarea ADN, modificarea specifică a histonelor şi a altor componente ale cromatinei, materialul genetic real uman) pot prezenta o importanţă extraordinară mai cu seamă în identificarea timpurie a clonelor de celule oncogene şi, în cazul în care s-a disgnosticat deja cancerul, în determinarea prognosticului, a evoluţiei canceroase.

Noi abordări recente completează tabloul analizelor genetice în cancer. Este vorba de ţintirea unor mutaţii punctiforme, într-o singură nucleotidă, denumite SNP-uri (single nucleotide polymorphisms). Acestea nu sunt însă asociate cu o condiţie patologică. Detecţia lor nu înseamnă diagnostic, ci doar susceptibilitatea sau vulnerabilitatea individului, de altminteri sănătos, faţă de cancerogeneză. Acestea sunt cu atât mai utile, cu cât s-a observat că prevalează în acest domeniu forma sporadică sau nonfamilială de cancere. Literatura de specialitate ţine pasul cercetării epidemiologice de tipul GWAS, cercetări genomice asociative, care iau în considerare relaţia dintre gene şi mediu, respectiv condiţiile ambientale complexe care sunt asociate unei susceptibilităţi de boală. Din aceste date procesate computaţional, fiind aplicate pe grupuri-ţintă extrem de largi ca număr de indivizi sau ţintind numeroase gene sau loci genomici, sunt extrase importante……..

Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna septembrie a revistei Politici de sănătate!

Alte articole

TOP

REVISTA POLITICI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

Abonează-te la newsletter

:
: