Politici de Sanatate

Maestru în orchestra sănătății

27 iulie
11:42 2017
Maestru în orchestra sănătății

Mâinile lor salvează viețile în sala de operații, dar vindecă și sufletul pe scena Ateneului Român de peste 63 de ani. Urgentiști, chirurgi, alergologi, nefrologi, neurologi, medici de familie – toți împărtășesc aceeași pasiune: muzica. Cu sute de concerte susținute pe scene naționale și internaționale, Orchestra Medicilor a fost și este în continuare un fenomen. Își fac meseria zi de zi așa cum interpretează operele lui Beethoven, Brahms, Wagner: cu pasiune, cu eleganță, cu determinare, cu pricepere și, mai ales, cu suflet. Muzica este ceva „sine qua non” pentru medici, după cum mărturisește chiar prof. univ. dr. Mircea Penescu, concert- maestrul Orchestrei Medicilor, medic primar medicină internă și nefrologie, Spitalul „Carol Davila”. 

Cum a apărut Orchestra Medicilor?

Tradiția muzicii în această castă medicală este foarte veche, iar medicina românească a avut tot felul de figuri complexe care excelau atât în medicină, cât și în muzică. În 1954, câțiva medici entuziaști de mare valoare profesională și muzicală, între care se distingea doctorul Ermil Nichifor de la Spitalul Colentina, au înființat această Orchestră a Medicilor care a intrat sub patronajul Filarmonicii „George Enescu”. Inițial, la pupitrul orchestrei nou-înființate era chiar un medic și muzician cu studii – dr. Bogdan Moroianu. După un timp, Orchestra a fost preluată de un dirijor profesionist – Mircea Cristescu, care a condus-o timp de aproape 10 ani. Orchestra a fost primită de la bun început de public cu foarte multă căldură, percepută ca un fenomen, și asta i-a adus foarte multă simpatie, foarte multă susținere. Din Orchestră făceau parte medici muzicieni de excepție: dr. Emil Bitman, unchiul cântărețului Dan Bitman, care era concert-maestru în perioada studenției mele, dr. Dragomir la violoncel, farmacistul Grisaru la contrabas, Marita Țițeica și Dan Vasiliu la violă, dr. Dinu Perețianu la vioară, dr. Clemens la flaut, dr. Abraham la violă.

Din 1966, bagheta a fost preluată de dr. Ermil Nichifor, ilustru clinician internist din școala de la Spitalul Colentina. De-a lungul anilor, Orchestra Medicilor a cântat cu consecvență pe scena Ateneului Român, în marile centre universitare din  țară, dar și pe importante scene internaționale, alături de Orchestra Europeană a Medicilor, printre ai cărei membri fondatori mă număr și eu. În fiecare an, pe scena Ateneului Român sunt concerte dedicate Zilei Mondiale a Sănătății, Crăciunului și Anului Nou, concerte prilejuite de congrese și simpozioane medicale, dar și numeroase concerte caritabile în beneficiul bolnavilor.

Ce a fost mai întâi pentru tânărul Mircea Penescu: medicina sau muzica?

Eu am avut o formație și o atitudine foarte deschise față de tot ce înseamnă act de cultură. Când eram în liceu, făceam pianul la Școala de Muzică, vioara în particular, participam la olimpiadele pe țară de matematică și de literatură, făceam, cu alte cuvinte, de toate. M-am decis pentru Medicină doar la începutul clasei a 12-a, pe 15 septembrie 1969, iar anul următor eram deja student, și abia atunci m-am concentrat pe o direcție.

Cu Medicina mi-am testat, ca să spun așa, preferințele pentru o anumită profesie la care am simțit și existența unei vocații. E greu să spui ca adolescent că ai vocație pentru Medicină. Medicina înseamnă capacitate de dăruire față de om, mai ales față de omul în suferință, și este destul de greu să simți lucrul ăsta și să-l poți reprezenta corect la vârsta aceea la care toate se învolburează și se învălmășesc. Dar am simțit că este ceva cu profil umanist nu în sensul științelor umanistice, ci ceva dedicat omului, iar eu aveam această senzație că sunt făcut ca să încerc să ajut și să dăruiesc. Și asta a contribuit fundamental la alegerea profesiei de medic. Iar muzica cu care deja am crescut, cu care m-am obișnuit din frageda copilărie este a doua mea natură, nici nu pot concepe viața fără muzică. Dacă muzica ar tăcea, ar mai tăcea și altele. Echilibrul meu în viața asta nu tocmai simplă este, cred eu, și faptul că tot timpul am în urechi un post de radio sau ascult un CD ori de câte ori lucrez sau citesc.

Ce înseamnă, pentru un medic tânăr, Orchestra Medicilor?

La câteva zile de la începerea anului universitar 1970, eram deja membru al Orchestrei, la vioara a doua, la pupitru cu dr. Dinu Perețianu. Ulterior, am trecut la vioara întâi și am ajuns, după mulți ani, la primul pupitru, apoi am devenit concert- maestrul Orchestrei.

Primii ani au fost efectiv de mare bucurie artistică, în care lăsam totul, chiar și cursurile de anatomie, care erau în aceeași zi în care aveam repetiții la Ateneu. Toată lumea venea la repetiții de plăcere, de bucurie, nimeni nu avea vreo constrângere, dar nici nu era stimulat în vreun fel. Reușeam să avem chiar și opt concerte pe scena Ateneului în fiecare an, cu un public extrem de numeros. Particularitatea acestei orchestre este că într-o perioadă de strict dirijism repertorial, în care se impuneau tot felul de piese contemporane cu tentă politică, noi cântam Bach, Mozart, Beethoven fără nicio restricție. Evident, orchestre de o asemenea formulă amplă nu puteau fi formate numai din medici și atunci colegii din Filarmonică veneau cu mare drag și ne ajutau la repetiții și concerte. Ba chiar se spunea, la un moment dat, că este Orchestra Medicilor și a pacienților lor. De fapt, corect ar fi fost Orchestra Medicilor și a prietenilor medicilor, care erau foarte mulți în perioada respectivă.

Cu vreo 10 ani deja înainte de Revoluție, se crease tradiția concertelor de Crăciun, inspirate din tradiția concertelor de la Viena. Sala era întotdeauna neîncăpătoare, uneori nu mai erau locuri nici în picioare, între rânduri. Însă în acea înghesuială și frig, pentru că scoteam aburi pe scenă și fetele cântau cu mănuși cu degetele tăiate, erau oameni care mai schițau câteva mișcări de vals. Era o bucurie contrastantă cu tristețea generală. Cam asta aducea în viața culturală și muzicală a Bucureștilor Orchestra Medicilor.

Ce s-a schimbat după Revoluție?

Publicul este la fel de interesat și de doritor. Marea noastră problemă nu este să umplem sala, ci să nu ajungem în condițiile în care afluxul să fie atât de mare încât să devină deranjant. Toată lumea este dispusă să privească cu simpatie și interes o orchestră formată din neprofesioniști care cântă ca niște profesioniști și care suplinesc cu un plus de pasiune și de dăruire timpul care le lipsește pentru a exersa.

Problema a fost că nu puteam recompensa cumva artiștii instrumentiști care ne ajutau din pură plăcere. După stingerea din viață a doctorului Nichifor, în 1997, am luat hotărârea să înființăm Fundația „Medicina și Muzica”, nume preluat de la titlul unei cărți scrise de dr. Ermil Nichifor și dr. Constantin Bocârnea, în anii ’60. Constituiți într-o Fundație, am avut dobândit astfel și instrumentul prin care să facem contracte cu diverși colaboratori și să putem stimula într-un fel aceste participări. Asta este diferența între ce era înainte și ce este acum.

Am observat că promovați foarte mult tinerii…

Scopul Fundației este, în primul rând, să perpetueze și să ducă la un nivel superior această splendidă tradiție a muzicii interpretate de către medici, a concertelor dedicate medicilor și pacienților și a meloterapiei, care este practic o pârghie terapeutică valabilă de pe vremea lui Hipocrat. În cadrul preocupărilor Fundației este și promovarea tinerilor. De-a lungul timpului, foarte mulți tineri au fost lansați de către Orchestra Medicilor. Chiar și actualul dirijor – Iosif Ion Prunner –, un mare pianist și un muzician extrem de complex, dirijor principal al Corului Filarmonicii, dirijor de orchestră simfonică, vicepreședintele și creatorul, practic, al Fundației Silvestri, a fost lansat în copilărie pe scena Ateneului, alături de orchestra noastră. Tot aici s-au format Șerban Nichifor, Mirel Iancovici – unul dintre cei mai buni violonceliști, Vladimir Mendelson, – fiul lui Alfred Mendelson, considerat cel mai mare violist al Europei, marea violonistă Silvia Marcovici, pianistul Cristian Beldi și mulți alții.

de Valentina Grigore

 

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: