George Radulescu, doctor în sociologie
Doamna L.L., o femeie de etnie romă, însărcinată în luna a doua, s-a deplasat în repetate rânduri la secția de obstetrică-ginecologie, pentru a beneficia de consult de specialitate, având în vedere faptul că se simțea rău. La prima vizită la spital, aceasta a fost consultată de către medic după lungi insistențe. Într-o altă vizită, victimei i s-a făcut o injecție fără a fi așezată, în prealabil, în timp ce se afla lângă un calorifer. Ulterior, victima va afla că are o sarcină intrauterină, iar aceasta este oprită din evoluție. Avea să revină la același medic, în același spital, unde, după consultație, medicul avea să afirme către personalul medical: „Să nu mai primiți țigani! Să le bateți cu mătura de când le vedeți pe scări!”.
Același spital, același medic, o poveste similară, alți protagoniști… Dna L.I., însărcinată în patru luni și jumătate și simțindu-se rău, s-a deplasat împreună cu soțul la spital. Inițial, medicul a refuzat internarea. În cele din urmă, aceasta a fost internată, dar victima nu a fost consultată în toată această perioadă. Au continuat insultele, jignirile și chiar amenințările.
Concluzia acestor demersuri a fost aceea că o abordare punctiformă a problematicii sănătății romilor nu este o abordare corectă, fiind necesară o abordare integrată atunci când vorbim despre acest domeniu de intervenție.
Următoarea acțiune a organizației Sastipen, și poate cea care a constituit cea mai mare provocare în activitatea noastră, a constituit-o dezvoltarea primului Centru de Asistență Medico-Socială în cartierul Ferentari. Prin intermediul acestui proiect, inițiat în luna martie 2009, am avut posibilitatea să punem în practică și să dezvoltăm conceptul de abordare integrată a problematicii sănătății populației și conceptul de mobilizare comunitară. Beneficiarii centrului erau diverși, de la bătrâni cu o stare de sănătate precară până la consumatori de droguri injectabile și persoane care practicau sexul comercial.
La momentul actual, una dintre direcțiile către care ne îndreptăm atenția și eforturile este programul de mediere sanitară, una dintre practicile pozitive, ca program de sănătate publică, implementat în comunitățile cu romi.
Activitatea de mediere sanitară are ca obiectiv principal îmbunătățirea stării de sănătate a populației prin facilitarea accesului populației defavorizate la servicii de sănătate și sociale, iar obiectivele specifice ale activității de mediere sanitară sunt, după cum urmează:
– cultivarea încrederii reciproce între autorităţile publice locale şi comunitate;
– facilitarea comunicării dintre membrii comunităţii şi personalul medico-sanitar;
– promovarea noțiunilor de bază privind prevenția bolilor, sănătatea reproducerii, igiena personală și a locuinței.
Mediatorul sanitar îşi desfăşoară activitatea individual, dar cu contribuție profesională în cadrul echipei multidisciplinare, atât în cadrul instituţiilor publice, cât și în al celor private, respectiv primării, direcții de sănătate publică şi organizaţii neguvernamentale acreditate ca furnizori de servicii sociale.
În perioada 2006–2008, finanțarea activității de mediere sanitară se făcea anual, pe baza hotărârilor de guvern privind programele naționale de sănătate (Programul național de asistență comunitară și acțiuni pentru sănătate). Un punct de cotitură în activitatea de mediere sanitară a fost emiterea Ordonanței de urgență nr. 162 din 12 noiembrie 2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile administrației publice locale în ceea ce privește asistența medicală comunitară. Conform prevederilor acestui act normativ, activitatea de mediere sanitară se descentralizează către autoritățile administrației publice locale, respectiv primării. În acest context, s-a produs modificarea încadrării mediatorului sanitar în ceea ce privește schimbarea angajatorului mediatorului sanitar de la spitalele aflate în subordinea direcțiilor de sănătate publică către primării.
În România, au activat 688 de mediatoare sanitare în 2008, dar odată cu descentralizarea activității de mediere sanitară, numărul acestora a scăzut de la an la an, ajungându-se ca în 2012 să fie incluse în buget 412 posturi pentru mediatorii sanitari. La momentul actual, sunt angajate aproximativ 200 de mediatoare sanitare.
Organizația Sastipen și partenerul său, Institutul Național de Sănătate Publică, au dezvoltat o Unitate de asistență tehnică, monitorizare și evaluare a programului de mediere sanitară, cu scopul de a identifica soluții și de a interveni pentru asigurarea dezvoltării și sustenabilității programului de mediere sanitară.
……………………….
Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna iulie a revistei Politici de sănătate!
