Interviu cu prof. univ. dr. Dorel Săndesc, secretar de stat, Ministerul Sănătăţii
În ultimii ani s-a creat senzația că încercările de reformă s-au făcut cu spatele către profesioniști și pacienți. Această abordare în care medicii sunt ignorați nu poate să ducă la rezultate viabile, chiar dacă ea pare asamblată într-un mod aparent logic, lipsește firul care să o lege de realitate.
Interviu realizat de Dr. Cornelia Scărlătescu
De ce există falia aceasta între politic și corpul medical? Este acesta motivul pentru care reforma la noi este un permanent eșec?
Unul dintre motivele eșecului poate fi și faptul că aceia care decideau nu aveau legătură directă cu domeniul. Ministrul are studii medicale. Acest fapt consider că face diferența. Dorim să avem un dialog deschis care să fie principala sursă de idei pentru schimbare. Pentru că nu conducerea unui minister are soluțiile, rolul său este să fie deschisă la dialog cu profesioniștii din sistem fără a ignora, desigur, ceilalți parteneri sociali.
Care sunt proiectele pe care le aveți în vedere în acest mandat?
Un proiect de suflet pentru mine este finalizarea sistemului național de management integrat al marilor urgențe. Orice sistem național, oricât de sărac ar fi, trebuie să dea prioritate rezolvării cazurilor care se află între viață și moarte și, în România, s-au făcut pași importanți în sistemul de urgență prespitalicesc. Dar managementul urgențelor nu se termină la nivelul UPU, el continuă în spital și trebuie să avem în vedere realizarea acestui sistem integrat.
La insistența Societății Române de ATI, s-a aprobat și a demarat anul trecut programul de finanțare a cazurilor grave din terapie intensivă. S-a pornit de la faptul că sistemul de decontare a serviciilor de către CNAS, sistemul DRG, nu acoperă adecvat costurile reale ale pacienților grav, foarte mari, astfel că erau probleme de îngrijire neadecvată a acestor pacienți, iar secțiile ATI mari erau veritabile găuri negre, din punct de vedere financiar. În plus, discrepanța între îngrijirile din prespital și din spital risca să compromită impactul îngrijirilor prespital. De aceea am implementat, cu avizul ministerului, acest proiect, inițial în 54 de spitale din România, ceea ce a dus la schimbarea majoră a actului medical în marile secții ATI. Programul a permis introducerea celor mai noi tehnici, a medicației adecvate, a eliminat posibilitatea ca aparținătorii să cumpere diverse medicamente sau materiale sanitare.
Suntem, în continuare, în curs de implementare a unui pachet de programe care să acopere ariile majore de asistență intraspitalicească.
Astfel, anul trecut s-a introdus programul pentru infarctul miocardic acut, care finanțează stenturile, iar anul acesta vom introduce programul pentru accidentul vascular cerebral, care va asigura finanțare pentru medicamentele trombolitice, programul de traumă care asigură finanțarea materialului de osteosinteză la pacienții cu politraumatisme, respectiv programul de moarte subită care finanțează pacemakere și defibrilatoare implantabile pentru pacienți cu aritmii potențial maligne. Aș adăuga programul de neuroradiologie intervențională, program destinat intervențiilor de embolizare a unor anevrisme, de tromboliză in situ a accidentelor vasculare ischemice. Este un pachet de programe foarte important, de management integrat al marilor urgențe, care va reuși să contureze un proiect major pentru sănătatea românească.
Care sunt prioritățile ministerului?
Legea sănătății, care, după ce a fost subiectul unei ordonanțe de guvern, este subiectul unui proiect de lege, de schimbare. Am reluat procesul pentru a reuși un proiect de lege care să împace doleanțele tuturor actorilor implicați în actul medical.
Trebuie să definim pachetul de bază și să acoperim zone neacoperite în acest moment și absolut necesare. Pot să vă dau un exemplu:
În pachetele de servicii de recuperare nu sunt incluse servicii pentru recuperarea precoce a pacienților postcritici, care au avut o patologie foarte serioasă și pentru care recuperarea este esențială pentru prognosticul final, dar avem structuri adecvate de îngrijire în România.
Acești pacienți care au fost în comă, șocuri traumatice au traheostomă, nu se pot alimenta, au sonde vezicale, sunt pe oxigen etc., deși au trecut de faza acută, nu sunt preluați de niciun serviciu. Ei blochează paturile de bolnavi în fază acută, cresc foarte mult costurile de îngrijire și au un prognostic rezervat, pentru că, în câteva luni, devin atrofiați, anchilozați, cu șanse tot mai mici de a fi recuperați. Recuperarea lor adecvată duce la rezultate incomparabil mai bune, medical și social. Cauza este nedecontarea serviciilor de recuperare la nivelul CNAS. Lucrăm la pachetul de servicii de recuperare precoce a pacienților postcritic, indiferent de patologia în care se încadrează.
Îngrijirile la domiciliu sunt oferite la un nivel minimal. Avem în vedere asigurarea unor pachete de servicii de ventilație la domiciliu cu dispozitive facile, simple, utile pentru pacienții respiratori cronici, cu afecțiuni neuromusculare, apnee în somn, astfel încât să prevenim internările repetate. S-ar completa ceea ce este deja acoperit – concentratoarele de oxigen la domiciliu.
Crearea pachetelor de servicii trebuie să deschidă, în sfârșit, calea pentru asigurările de sănătate, o altă sursă care poate contribui la consolidarea bugetului global.
Care este opinia dumneavoastră în ceea ce privește lista de medicamente compensate?
După ani în care nu s-a făcut o necesară adaptare a acestei liste compensate, s-a ajuns ca, deodată, să se lanseze o listă foarte mare, excedentară, care înseamnă o provocare bugetară serioasă. Nu este un mod firesc de a aborda această problemă.
Sigur că vechea conducere a lăsat această bombă, pur și simplu, clamând acum și acuzând lipsa de responsabilitate, deși știe foarte bine ce provocare reprezintă această sarcină.
Ministerul face eforturi foarte serioase pentru a depăși această situație de criză și a merge pe ideea ca lista să rămână, să nu fie redusă în mod semnificativ. Eu sunt convins că se va ajunge la o soluție în dialog cu partenerii noștri, cu companiile de medicamente, care oricum sunt puse într-un soi de pat al lui Procust, își doresc acest lucru, dar dacă prețul este creșterea taxei de clawback, este o acțiune cumva sinucigașă.
Unul dintre motivele invocate pentru justificarea eșecului reformelor în Sănătate este lipsa finanțărilor. Cum vedeți rezolvarea acestui aspect?
Într-adevăr, România stă foarte rău la acest capitol.
Trebuie spus că țările europene estice dau foarte mult țărilor vestice bogate, la acest moment, prin forța de personal calificat gratuit pe care o primesc.
Cred că Europa are obligația să reacționeze, nu prin plata per capita pentru medicii care pleacă, ci prin implementarea unor proiecte mai ample în privința infrastructurii sistemului sanitar. S-au făcut demersuri pentru convingerea forurilor europene de această realitate și obligație, pentru că avem argumente în acest sens.
Consolidarea medicinii primare, a măsurilor de prevenție va scădea presiunea nejustificată asupra sectorului spitalicesc.
Avem un procent foarte mic din PIB alocat Sănătății, numărul de medici este scăzut din cauza migrației, o serie de provocări pe care, din păcate, Europa le ignoră, deși este responsabilă, într-o mare parte, pentru ele.
Se pot implica inclusiv societățile profesionale care pot sprijini programe de prevenție, screening?
Una dintre soluțiile depășirii dificultăților este utilizarea expertizei comisiilor de specialitate care oferă suport pentru realizarea unor programe. Dau un exemplu de ce s-a făcut în specialitatea mea, ATI. S-a făcut o lege care pune pe baze moderne, europene, funcționale, serviciile ATI, de la criterii arhitectonice la criterii de dotare, criterii de admisie, normarea muncii. S-a început un proces de racordare a învățământului la standarde europene, examen și curiculă. S-a creat un program de dotare și finanțare. Sunt programe dezvoltate de minister și create de comisia de anestezie terapie intensivă.
Implicarea comisiilor poate oferi soluții. Dacă vom accepta aceste programe, șansele de a le implementa sunt maxime. Pericolul anulării lor odată cu prea desele schimbări de la MS scad, pentru că ele nu trebuie să fie atașate de o conducere sau alta a ministerului .
Vorbind despre asistența medicală a copiilor (medicina școlară, asistența stomatologică, puericultura) și a celor din mediul rural, defavorizați și uitați de politicile sănătății din ultimii ani, ce planuri v-ați propus în această privință?
Suntem în posesia unor propuneri pentru a include în noul pachet legislativ toate aspectele legate de medicina școlară, de la medicina generală la stomatologie, este un lucru absolut necesar. O mare problemă este asistența medicală în mediul rural. Există medici absolvenți care nu au dreptul de a practica medicina decât cu competențe limitate, dacă nu reușesc la rezidențiat. Ei ar putea lucra în mediul rural sub coordonarea unui medic de familie.
De ce nu ne gândim la medicii rezidenți pentru soluționarea acestor deficiențe?
Reglementările actuale permit desfășurarea activității doar în spitalele universitare, acreditate, până în ultima zi din rezidențiat. Există însă un deficit enorm de medici. Este important ca medicilor rezidenți să li se ofere mai multă libertate de a-si exercita profesia, eventual și în alte unități medicale, cu gărzi plătite în toți anii, nu numai din anul al treilea. În toată lumea civilizată medicii rezidenți țin spitalele, gărzile, li se permite să lucreze și li se pasează mai multă responsabilitate, aceasta fiind o cale de a se maturiza profesional.
