Politici de Sanatate

Jurnaliști în prima linie a informării

05 octombrie
15:33 2020
Jurnaliști în prima linie a informării

De la jurnaliști avem pretenția să ne ofere informațiile verificate, fără interpretări, indiferent de situația prin care trece România  la un moment dat. Dar ce se întâmplă când România, alături de întreg mapamondul, trece printr-o criză sanitară care nu a mai avut loc în epoca modernă? Se mai aplică regulile jurnalismului sau intervine (și se justifică) goana după breaking news, cu  riscurile aferente? Cum văd lucrurile jurnaliștii din sănătate, cei care au fost, din martie până acum, în prima linie în ceea ce privește informarea și educarea populației? Cum au depășit această situație, profesional, dar și uman, Diana Brâncuș (TVR) și Adriana Turea (Radio România Actualități), două jurnaliste cu peste 25 de ani de experiență?

Diana Brâncuș: „Situațiile de criză prin care am trecut au arătat măsura caracterului unor persoane”

Pandemia și starea de urgență au venit într-un moment oricum foarte solicitant pentru noi. Despre coronavirus se vorbea din ianuarie. Cazurile se înmulțeau. Solicitările de informații pe această temă erau din ce în ce mai multe. Eram în priză mereu, indiferent de oră, ca și acum, de altfel. Aveam o avalanșă de informații din toate părțile, și de la Ministerul Sănătății, și de la Comitetul pentru Situații de Urgență, și de la surse, iar pentru a verifica unele informații trebuia să dăm o mulțime de telefoane. Cum înainte de starea de urgență eram cea care se ocupa de majoritatea subiectelor legate de Sănătate în redacție, am simțit la un moment dat că organismul îmi dă semnale de alarmă.

Pe de altă parte, pentru jurnaliștii de pe sănătate starea de urgență a fost o oportunitate. Nimeni nu mai scria, nu mai vorbea despre altceva decât despre coronavirus, iar implicarea tuturor a contat enorm. Era nevoie de toate forțele pentru această situație fără precedent. În plus, pentru a fi protejați de virus, am început să lucrăm în ture, ceea ce a fost bine, deși volumul de muncă a crescut. Au fost și zile în care ne-am ocupat și de patru subiecte diferite, legate, bineînțeles, de COVID-19, plus transmisiuni în direct, dar am trecut cu bine peste toate.

Fenomenul breaking news

Vin foarte multe informații, toată lumea aleargă după Breaking News, să fie primul care transmite știrea. Însă aici este un mare pericol, pentru că, dacă nu ești foarte atent și nu verifici temeinic informația, poți să greșești. Slavă Domnului, n-am făcut astfel de greșeli pentru că nu am transmis informația până nu am avut certitudinea că este corectă.

Nu o dată, au fost situații care ne-au dovedit cât de important este principiul vechi, dar de bază al jurnalismului: să verifici o informație, înainte să o transmiți. Ne salvează din situații destul de periculoase.

Dacă dai o informație greșită, pierzi din încrederea publicului. Din păcate, presa este plină de informații false, greșite, incomplete, trunchiate, care duc la interpretări eronate, dezinformări și manipulări. Noi suntem televiziunea publică și nu facem rabat la regulile de aur ale profesiei. Verificăm temeinic informația, chiar dacă ia timp. Pe de altă parte, situațiile de criză prin care am trecut au arătat măsura caracterului unor persoane.

Cu sau fără mască?

De ce să spui că masca nu ajută la nimic, când am vorbit cu atâția oameni bolnavi de COVID-19, internați în spitale, care efectiv ne imploră să ne protejăm și să-i protejăm pe cei din jur?!? Unii dintre ei sufereau îngrozitor. Am avut povestea unui lutier din Reghin, Csaba Kalas, care și-a pierdut soția din cauza bolii. Ea a murit în timp ce erau amândoi în spital cu COVID-19. El se luptă și acum, după luni întregi de la externare, cu sechelele bolii, nemaivorbind de durerea sufletească. Atunci când aud opinii de genul „nu există virusul”, mă gândesc la trauma acelui om și mă doare și pe mine. I-am simțit intens suferința și mi-au dat lacrimile când i-am luat interviu. Rareori, în cariera de peste 25 de ani, mi s-a întâmplat să percep atât de intens durerea cuiva.

Ca profesionist, vezi cu amărăciune asemenea opinii și, uneori, comentarii incorecte și nefondate la adresa materialelor tale, care sunt documentate și verificate. Vorbim cu medici în permanență, medici care se zbat zi de zi pentru pacienți și care sunt și ei la limita rezistenței. Nu este mai bine să-i ajutăm și pe ei, pentru ca ei, la rândul lor, să ne poată ajuta, la nevoie?

Lumea trebuie să înțeleagă că poate avea o viață cât mai apropiată de normal, chiar respectând regulile de protecție care sunt stabilite de profesioniști.

Adriana Turea: „Nu cred că în presa românească s-a mai confruntat cineva cu o asemenea criză medicală”

La începutul stării de urgență, eram deja după o săptămână de concediu medical: avusesem o viroză. Eram deja pregătită psihologic cu purtarea măștii și cu regulile de protecție, pentru că voiam să-mi protejez colegii. Însă, odată cu starea de urgență, a început și avalanșa de informații, munceam mai mult de 12 ore pe zi, deoarece atunci, la început, fiecare știre trebuia verificată, completată etc. Lucram și cu televizorul, urmăream în permanență știrile, grupurile de informare oficiale.

A fost o perioadă destul de agitată, chiar și pentru mine, care lucrez de mai bine de 20 de ani pe acest domeniu. Nu cred că în presa românească s-a mai confruntat cineva cu o asemenea criză medicală.

Comunicarea de criză: da sau ba?

Primul caz al bărbatului de la Dolj a fost o bâlbâială în comunicare: nu se știa de la cine a luat, cum, cine erau contactele, aspectele de izolare/carantină nu erau atât de bine puse la punct sau, cel puțin, nu erau bine comunicate. A urmat goana după cazuri, care, din păcate, se manifestă mult în presa noastră. Dacă cineva dădea un caz (cel puțin primele), restul trebuia să alerge după informații, să verifice dacă era adevărat.

Apoi, grupul de comunicare cu ziariștii pe whatsapp – Presă coronavirus. La început, nu știu exact ce s-a înțeles prin comunicarea de criză, care nu a fost coerentă. Deși ulterior s-au (mai) remediat lucrurile, cel puțin pe grupul acela de comunicare, efectele unei comunicări incomplete a acestei crize se văd, din păcate, și acum în populație: refuză să respecte niște reguli simple, nu cred că există acest virus, apar tot felul de teorii abracadabrante de la așa-ziși specialiști. Și, uneori, și noi suntem de vină prin întrebările pe care le punem obsesiv.

Informație versus breaking news

În general, când fac un material, mă gândesc ca acela care îl aude să rămână măcar cu o informație care-l ajută. De aceea vreau întotdeauna ca în materialele mele informația să fie explicată, nu doar aruncată gen breaking news.

Multe dintre articolele mele m-au învățat și pe mine cum să mă comport. Am mers la un moment dat în Centrul Istoric împreună cu un medic epidemiolog și am putut să observ care este cea mai bună conduită în această pandemie. M-a ajutat și pe mine, ca persoană, dar și să transmit informația mai bine ascultătorilor.

În timpul pandemiei, cel puțin la început, totul a fost despre coronavirus. Unde au rămas bolnavii cronici?

La început, cam primele două luni, am dat numai informații legate de coronavirus. Dar, apoi, am realizat că este momentul să mai dăm și altceva, deoarece sunt și alți bolnavi. Este o perioadă în care oamenilor încă le este frică să meargă în spitale, sunt o mulțime de bolnavi care au nevoie de informații care să le fie de un real folos, în afară de cum să se protejeze contra acestui virus.

Tocmai de aici a venit și canalul meu de YouTube – ca o completare la meseria mea de zi cu zi. Știu că este nevoie de informare pe partea medicală și, uneori, fiind constrânsă de timpul scurt disponibil într-o știre de radio, pe canalul meu pot să dezvolt acele subiecte și, în același timp, să-mi promovez materialele difuzate la Radio România Actualități.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: