Reorganizarea întregii activități, alocarea de paturi ATI pentru bolnavii de COVID-19 într-una din cele mai grele crize prin care a trecut România, criza de medicamente citostatice, dar și reluarea procedurilor de brahiterapie și începerea programului de chirurgie toracoscopică – acesta este bilanțul ultimului an de activitate la Institutul Oncologic „Profesor Doctor Alexandru Trestioreanu” din București (IOB), potrivit dr. Bogdan Cosmin Tănase, managerul unității medicale.
Institutul Oncologic București are un flux foarte mare de pacienți. Cum s-a realizat reorganizarea circuitelor, astfel încât să nu fie expuși riscului nici pacienții internați în spital, nici pacienții care au tratamente de zi?
Am identificat fluxurile de pacienți – sunt peste nouă fluxuri diferite, pacienți care se duc în diverse secții și care au nevoi diferite, și să le organizăm în așa fel încât, pe cât posibil, să fie separate. Ce am urmărit cel mai mult a fost ca pacienții care sunt testați, care au status din punct de vedere al infecției cu COVID-19, să nu se amestece cu pacienții netestați. Am separat complet pacienții din ambulator sau din spitalizare de zi de pacienții care sunt internați pe secție. Am separat complet pacienții care vin să facă chimioterapie în regim de spitalizare de zi și sunt testați în prealabil de pacienții care vin pentru controale în ambulator și nu sunt testați pentru a minimiza riscul de focare. Deși au fost cazuri de infecție intraspitalicească cu COVID-19 care probabil nu puteau fi evitate, focare cum s-au înregistrat în altă parte, de 20-30 de pacienți, nu au fost.
Sunt multe spitale care nu au reușit această reorganizare. Care este rețeta?
Din fericire pentru noi, spitalul nostru este relativ tânăr pentru un spital din România, fiind construit în ʼ89. Și atunci am beneficiat de niște spații generoase, cu o clădire care putea fi împărțită în fluxuri cât de cât, nu la modul ideal. Dar, bineînțeles, asta nu înseamnă că această reorganizare nu a venit cu un stres suplimentar pentru personalul medical și pentru pacienți, fiindcă practic s-au schimbat niște reguli. A trebuit urmărită implementarea acestor reguli o perioadă de câteva luni.
Cum a influențat pandemia de COVID-19 accesul la servicii medicale?
Activitatea noastră principală este aceea de preluare a unor pacienți la care diagnosticul de boală oncologică este deja pus și sunt trimiși în vederea tratamentului. Numărul total de pacienți cumva a scăzut, dar pentru noi nu a fost o diferență, per total, deoarece a trebuit să preluăm pacienți de la centre de oncologie care s-au închis din diverse motive. Din păcate, România este o țară în care accesul la servicii de diagnostic de înaltă performanță e destul de precar și în mod evident suntem cumva conducători în topul negativ al accesului la tratament și la investigații, iar dovada este faptul că mulți pacienți cu cancer vin în stadii avansate.
Cum se poate îmbunătăți accesul la astfel de metode de diagnostic avansat?
La nivel național, cred că ar trebui să se dezvolte anumite centre de excelență, fiindcă trebuie să avem o politică coerentă și nu putem să ne dorim ca servicii de top să fie prezente peste tot. Ci mai curând să dezvoltăm anumite centre de excelență care să fie și centre-pilot în dezvoltare, modele de urmat. E de dorit, de asemenea, să se dezvolte o rețea mai bine organizată, care să poată să trimită pacienții către aceste centre care să le ofere tratamentul necesar. Fiindcă să dezvoltăm servicii de top pe tot teritoriul României este un plan nerealist.
Avem resursa umană pregătită pentru astfel de centre de excelență?
Eu cred că putem găsi resursa umană, fiindcă, în ciuda a ceea ce se spune, nu de resursă umană ducem neapărat lipsă, ci mai curând ducem lipsă de posibilitatea de a opri această resursă umană să migreze. Fiindcă resursa umană există în România, vă reamintesc faptul că în fiecare an sunt peste 3.000 de absolvenți de Medicină care ies de pe băncile facultății. Din păcate, există un număr apreciabil de doctori care aleg varianta migrației, dar asta este din cauză că România nu le oferă niște joburi care să-i intereseze.
Care este situația în momentul de față în institut, pentru că, având în vedere alocarea paturilor de terapie pentru pacienți cu COVID-19, există teama pacienților oncologici că vor fi defavorizați?
Institutul a oferit în perioada de vârf a pandemiei, atunci când toate UPU-rile erau blocate, cinci paturi de terapie pentru tratamentul pacienților cu forme grave de COVID-19 care necesitau manevre de terapie intensivă. Însă acest lucru nu a îngrădit în niciun fel accesul pacienților la tratament, nici măcar la tratamentele chirurgicale. În continuare, în institut s-au făcut peste 20 de intervenții chirurgicale pe zi, iar ocuparea acestor cinci paturi de terapie intensivă nu a prejudiciat cu nimic tratamentele oncologice sau radioterapice. Adică, din punctul de vedere al pacienților nonchirurgicali, nu s-a schimbat nimic.
În schimb, în această perioadă am ajuns să facem tehnici de radioterapie IMRT-VMAT și s-a comisionat acum un an la accelerator pentru această tehnică, ceea ce din punctul meu de vedere este un pas înainte. De asemenea, am reluat procedurile de brahiterapie, deoarece a fost un hiatus în oferirea acestui mod de tratament. Și aș sublinia faptul că în institut se derulează chirurgie toracică și abdominală, chirurgie generală, digestivă, pe cale laparoscopică, deci avem un procent crescând de intervenții laparoscopice, respectiv toracoscopice, care sunt metode de top.
În Occident, în țările vestice, procentul de intervenții colorectale laparoscopice se apropie de 80-90%. Cancerele sunt operate în marea lor majoritate laparoscopic.
Pe când, la noi accesul la acest gen de intervenție este extrem de redus. Eu apreciez cumva procentul din totalul cancerelor colorectale operate laparoscopic depășind 5%. Iar în ceea ce privește intervențiile chirurgicale toracice, procentul intervențiilor toracoscopice în clinicile dedicate depășește 50%. Iar la noi, din câte știu, suntem singura clinică având un program consistent de chirurgie toracoscopică.
Referitor la criza medicamentelor, cum se pot evita, pe viitor, astfel de situații?
În situația care a avut loc în luna aprilie a acestui an, e vorba de o lipsă de coerență a politicii de achiziții dusă la nivelul institutului, dar sper ca această politică de achiziții să se remedieze în așa fel încât să putem avea ceea ce ne trebuie de câte ori avem nevoie.
Altă cauză este faptul că am preluat mulți pacienți din alte centre și numărul celor care au avut nevoie de citostatice a crescut. Dinamica lor a fost destul de impredictibilă, or, fondurile de care dispunem sunt calculate, de obicei, la necesarul lunii precedente și atunci am fost cumva într-o mică imposibilitate de a achiziționa, dar lucrurile s-au rezolvat într-un timp util pentru pacienții respectivi.
Multe unități medicale nu sunt de acord cu politica de achiziții impusă. Ar trebui schimbată cumva această politică?
Nu sunt expert în achiziții, dar poate o soluție ar fi ca, pentru anumite repere, achizițiile să se facă într-un sistem centralizat, pentru că e clar că statul dacă, de exemplu, se face achiziție centralizată pe citostatice, are o putere de negociere mult mai mare decât un spital, chiar dacă acesta se numește Institutul Oncologic.
La fel, pentru achizițiile de aparatură medicală, poate achizițiile centralizate făcute cu cap ar oferi atât o putere de negociere mai mare, cât și oferirea unor condiții necesare pentru exploatarea ulterioară, cum ar fi servisarea echipamentelor care să fie impusă din momentul achiziției.
de Valentina Grigore
