Politici de Sanatate

Instituționalizarea copiilor blochează progresul acestora în viață

08 iunie
07:00 2015
Instituționalizarea copiilor blochează progresul acestora în viață

Interviu cu Jane Thompson,  specialist în educația și dezvoltarea timpurie a copilului cu nevoi speciale

Fiecare copil trebuie să aibă acces la sistemul educațional public, indiferent că vorbim de copii cu nevoi speciale sau de copii cu dizabilități emoționale sau motorii. Orice stat din lume trebuie să se asigure că oferă șanse egale la educație tuturor copiilor, consideră Jane Thompson, specialist în educația și dezvoltarea timpurie a copiilor cu nevoi speciale și soția Însărcinatului cu Afaceri al misiunii diplomatice a Statelor Unite ale Americii în România, Dean Thompson. Relocată în țara noastră de aproximativ un an, Jane Thompson s-a implicat considerabil în diferite acțiuni și programe al căror scop este îmbunătățirea accesului la educație al copiilor români defavorizați sau cu dizabilități. Se numără printre primii americani care au obținut o specializare în dezvoltarea timpurie a copiilor cu nevoi speciale și colaborează îndeaproape cu numeroase unități de învățământ și organizații nonguvernamentale care militează pentru o mai bună educație a copiilor din România.

Se spune că acei copii care merg cel puțin un an la grădiniță beneficiază de un început mai bun în viață. Sunteți de acord?

Nu, nu sunt de acord. Cred că este un lucru foarte bun dacă un copil are acces la un an de educație timpurie, însă dezvoltarea timpurie a copilului începe încă din momentul conceperii. Astfel, în timpul sarcinii, trebuie să ne asigurăm că toate femeile au un bun acces la servicii medicale și la o alimentație sănătoasă, părinții trebuie să înțeleagă că, din prima zi de viață, trebuie să le vorbească micuților lor, să le citească. Un copil are nevoie de cel puțin 1.000 de ore în care să i se citească povești, înainte ca acesta să învețe să citească. De asemenea, înainte de a merge la școală, copilul trebuie să știe cum să se poarte, ce îi este permis și ce nu, trebuie să poată să urmărească indicațiile profesorului. Primii cinci ani din viață determină categoric traiectoria succesului academic al copilului. În această perioadă, creierul are foarte multă neuroplasticitate și dacă nu profiți de acești cinci ani, nu-i vei putea recupera niciodată.

În SUA, există programe speciale pentru copii abandonați, având în vedere importanța acestor primi cinci ani de viață?

Orice țară și orice societate din lume are copii care nu sunt tratați așa cum ne-am dori, care provin din familii care nu-i pot îngriji așa cum trebuie și cred că una dintre cele mai mari datorii ale noastre, ca societate, este de a încerca să-i ajutăm, oferindu-le un mediu sigur și stabil. Aceste programe, în SUA, se desfășoară sub coordonarea serviciilor de sănătate și asistență socială, a ministerului educației și a autorității pentru protecția copiilor. Din fericire, acești copii nu mai sunt instituționalizați. Există numeroase studii care demonstrează că orfelinatele sunt un loc în care copiii, școlarii și adulții nu se pot dezvolta și nu pot prospera. Astfel, noi am dezvoltat foarte mult sistemul de asistență parentală.

Sunteți în România de aproape un an. Probabil, ați observat că s-au realizat numeroase progrese în îngrijirea copiilor cu dizabilități. Cum vedeți dvs. situația din țara noastră?

Cred că sunt foarte multe persoane care lucrează pentru a îmbunătăți și mai mult accesul copiilor cu nevoi speciale la educația de care au nevoie. Sunt școli, în diferite părți ale țării, cu care am lucrat îndeaproape și în care am cunoscut oameni deosebit de dedicați și de implicați în elaborarea unor planuri educaționale foarte bine puse la punct, pentru a-i ajuta pe acești copii să-și atingă potențialul. Invită frecvent oameni ca mine pentru a discuta și forma personalul și pot să vă spun că ori de câte ori m-am reîntors, am putut observa că oamenii deja aplicau metodele și tehnicile de intervenție despre care eu le vorbisem anterior.

Sunt absolut convinsă că trebuie să ne concentrăm pe a oferi acestor copii un mediu cât mai puțin restrictiv (least restrictive environment, n. red.). Acest lucru înseamnă că un copil trebuie să facă parte dintr-o comunitate educațională, care să îi ofere sprijinul de care are nevoie pentru a învăța și pentru a progresa în viață. Copiii cu nevoi speciale nu trebuie să urmeze școli speciale, ei trebuie să participe la ore, alături de ceilalți copii.

Acest lucru este dificil de obținut, deoarece majoritatea oamenilor cred că locul copiilor cu nevoi speciale nu este în școlile publice…

Este nevoie de mai multă informare a publicului cu privire la nevoile copiilor cu dizabilități emoționale. De asemenea, este nevoie să existe personal specializat să ofere acestor copii sprijinul necesar pentru a se dezvolta normal și pentru a reuși în viață. De exemplu, dacă un copil nu se descurcă într-o anumită clasă de elevi, el nu trebuie transferat la o școală specială, ci poate fi mutat la o altă clasă, cu profesori special pregătiți și cu mai puțini copii, iar apoi, treptat, el poate fi reintegrat în alte clase.

Și în România se încearcă în prezent renunțarea la instituționalizarea copiilor…

Da, am înțeles că lucrurile se îndreaptă în această direcție și este un pas înainte în îngrijirea copiilor. Nu este ușor să găsești familii care se simt în stare să aibă grijă de copii ce provin din medii și situații dificile. Acești copii au nevoie de foarte multă îngrijire și iubire, astfel încât sistemul trebuie să cuprindă formarea și informarea acestor părinți adoptivi pentru ca ei să poată înțelege tipul de îngrijire de care au nevoie de acești copii, dar și pentru a le explica că sistemul îi sprijină în a oferi îngrijirea necesară.

Există numeroase studii care demonstrează că orfelinatele sunt un loc în care copiii, școlarii și adulții nu se pot dezvolta și nu pot prospera. Astfel, noi am dezvoltat foarte mult sistemul de asistență parentală.

Un copil are nevoie de cel puțin 1.000 de ore în care să i se citească povești, înainte ca acesta să învețe să citească.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: