Diana Berceanu, sociolog, Asociaţia Four Change
În România, vârstnicii reprezintă 15% din populația țării, iar estimările arată că în anul 2050 proporția va ajunge la 30%. Aproape o jumătate de milion de vârstnici trăiesc în risc grav de sărăcie și peste 750.000 de vârstnici declară că nu își pot desfășura minimul activităților zilnice. Nevoia de îngrijire la domiciliu se manifestă la cel puțin 20% dintre vârstnici, dar este acoperită doar în 0,23% din cazuri.
Asistenţa socială s-a dezvoltat semnificativ în România, deşi până în 1990 a funcţionat după modelul îngrijirii medicale, într-un sistem puternic instituţionalizat şi centralizat. Îngrijirea la domiciliu este un serviciu socio-medical destinat celor mai vulnerabile grupuri ale societăţii. Peste 60% din beneficiarii de îngrijire la domiciliu sunt deserviți de mediul privat, respectiv de asociații și fundații care furnizează servicii acreditate de îngrijire la domiciliu. La nivel național, există discrepanțe majore între județe în ceea ce privește accesul la îngrijiri la domiciliu – dacă în județul Harghita peste 90% din comune oferă acest serviciu bătrânilor în nevoie, în majoritatea județelor din sudul sau estul țării nu există decât cazuri izolate de servicii de îngrijire la domiciliu. Răspândirea serviciilor de îngrijire este condiționată de identificarea surselor de finanțare necesare și de susținerea autorităților publice pentru dezvoltarea infrastructurii necesare (cum ar fi existența unei bucătării pentru asigurarea unei mese zilnice). Astfel, în acele județe în care autoritățile publice au înțeles impactul acestor servicii în comunitate, numărul beneficiarilor de îngrijiri la domiciliu a crescut constant în fiecare an.
Cum ar putea să ajute statul?
La nivel medical:
- Necesitatea creării unui mediu concurenţial corect şi a unei pieţe libere funcţionale, care să ofere şanse egale pentru furnizorii privaţi şi publici din domeniu.
- În susţinerea financiară a serviciului să se respecte principiul: finanţarea urmează pacientul, iar metodologia de finanţare a îngrijirilor să urmeze prin analogie procedurile medico-terapeutice și de îngrijire spitaliceşti, unde serviciile efectuate, argumentate şi recomandate, din punct de vedere profesional, sunt decontate fără aprobare prealabilă.
- Îngrijirea la domiciliu să fie recomandată și acordată strict pe baza argumentelor profesionale, eliminând deciziile birocratice, limitate şi denaturate de prevederile bugetare aleatorii.
- Trebuie definite și standardizate categoriile de servicii de îngrijire la domiciliu, categoriile de beneficiari pe criterii profesionale, funcţionale și sociale, precum și volumul de servicii la care au dreptul beneficiarii cu diferite încadrări.
- Necesitatea conceperii şi implementării unui sistem de management al externării dirijate a pacienţilor, ca interfaţă între asistenţa spitalicească şi asistenţa la domiciliu, în vederea asigurării continuităţii, aş completa acordare de servicii socio-medicale, nu numai medicale.
La nivel social:
- elaborarea unor politici publice pentru îngrijirea persoanelor vârstnice cu/fără handicap la domiciliul acestora, cu crearea cadrului legislativ şi financiar pentru diferenţierea şi asigurarea serviciilor de îngrijire de lungă durată, în cazul bolnavilor cronici şi incurabili care necesită îngrijire, în vederea degrevării sistemului de asistenţă sanitară. Un posibil răspuns la această provocare ar fi introducerea unui subsistem de asigurări de îngrijire obligatorie.
- Crearea unor pârghii şi măsuri de sprijin pentru familiile persoanelor care necesită îngrijire. În România, peste 95% din persoanele cu nevoi de îngrijire sunt îngrijite de membrii familiei sau nu sunt îngrijite deloc. De aceea, familia constituie o resursă deosebit de importantă pentru sistem, care în momentul de faţă este neglijată în totalitate. De asemenea, se pot crea programe pentru iniţierea şi formarea continuă a persoanelor din familie care îngrijesc şi care au nevoie de competenţe şi abilităţi în procesul de îngrijire.
- Definirea conceptului de îngrijire medico-socială. Boala cronică este, de cele mai multe ori, asociată cu sărăcia sau cu riscul de sărăcire, fapt care impune o abordare integrată a serviciilor medicale şi sociale.
- Elaborarea de către Ministerul Muncii a unui cost standard pentru serviciul de îngrijire socială la domiciliu.
- Evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice în fiecare comunitate.
www.seniorinet.ro
